21,520 matches
-
în viața noastră teatrală. Copiii unui Dumnezeu mai mic a fost prima realizare concretă, un spectacol tot altfel, în limbajul surdo-mutilor, pentru prima oară pe o scenă românească, găzduit de Teatrul Odeon, o montare care a avut succes la public. Îngeri în America de Tony Cushner este un text care a făcut vîlvă în America anilor '90, o piesă care pune în discuție problemă homosexualității. La fel, este prima oara în România cînd această problemă urca direct pe scenă, într-un
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
Constantin Țoiu Sfîrșitul istoriei este sfîrșitul diavolului. (Că al cunoașterii?) "De aici înainte, timpul nu va mai exista", anunță Îngerul Apocalipsului strîngînd covorul timpului (că al unei primiri oficiale - n.n .). Vezi imaginea de la Voroneț, Judecată de Apoi. Cheia. Țiganul cu căruță, nevasta și copilul de lîngă comună Izvorul, în sus, spre mănăstiri. Plecați, după cum spun ei, "în vilegiatura". Căruță are
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
într-un illo tempore multicolor și divergent și sfîrșitul mereu altfel și altcînd proiectat. Dacă și momentul începuturilor e nesigur, cum putem să știm, cu certitudine, cînd e sfîrșitul? Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl." (Matei 24, 36) Cît privește spațiul, aparent e simplu. E crucificat spre cele patru zări. Meridianul zero cade perpendicular pe Ecuator. Sau așa credem, aici, printr-o convenție și de aceea sîntem condamnați
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
indiferență pumnului de țarina/ ești/ speranța -/ hamal în porturile orientale" (Ritual). Generațiile se succed holografic: În toate, doarme fiecare./ Se nasc, în somn,/ fiice, mame, alte fiice./ Nu mai grăim nici noi, nici Nietzsche -/ doar așteptăm, în ascultare,/ să vină Îngerul, să ne ridice" (Așteptare). Așadar viziunea nietzscheiană a "eternei reîntoarceri" e purificata, integrată în ordinea divină... Însă Lucian Vasiliu este și ironic, ironia d-sale fiind una domoala, afina la melancolie. Corespunzătoare mediului ieșean, de somptuos crepuscul, de Veneție în
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Victoria Luță Poemele din volumul Percheziționarea îngerilor de Traian Ț. Cosovei descriu un mic inventar al stărilor infernale care însoțesc vîrsta adultă, atunci cînd aceasta se află în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri feroce - reconsiderări a legăturilor lui Traian Ț. Cosovei cu niscaiva trecute vieți de poeme și simboluri: îngerii nu sînt nicidecum singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament sever. Precum "gorila
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri feroce - reconsiderări a legăturilor lui Traian Ț. Cosovei cu niscaiva trecute vieți de poeme și simboluri: îngerii nu sînt nicidecum singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament sever. Precum "gorila" (o imagine emblematica și "tare" a poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
imagine emblematica și "tare" a poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie din ce in ce mai disconfortant un eu liric dezgustat de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația triviala a cotidianului, si scurgerea rutinata a timpului, si cotloanele meschine ce l-au așteptat la
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
timpului, si cotloanele meschine ce l-au așteptat la colțul de stradă al maturității pe inocentul care visase cu puritate la palatele gloriei și la focurile bengale ale existenței. A început Traian Ț. Cosovei să îmbătrînească? (Traian Ț. Cosovei, Percheziționarea îngerilor, Ed. Crater, București, 1998, 86 pag., preț nemenționat.)
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
pentru a fi adus în fața absurdului, ca-n fața unei oglinzi care-l absoarbe cu lăcomie, primindu-l că pe o jertfă: "de la anul o mie nu a mai/ apus soarele stă spînzurat/ deasupra muntelui de unde/ continuu își iau zborul îngerii/ și idioți îmbrăcați în alb/ cu aripi căzute gri/ se-naltă, cad în fîntînă ce se/ (tot) adîncește că un vers șlefuit pînă/ taie că o sabie muntele" (Matrice silence). Dar odată încheiat spectacolul burlesc, poetul rămîne un ins singur
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
fîntînă ce se/ (tot) adîncește că un vers șlefuit pînă/ taie că o sabie muntele" (Matrice silence). Dar odată încheiat spectacolul burlesc, poetul rămîne un ins singur, consolat de lumină aspirației sale angelice, pe care o transcrie cu pudoare: "din îngeri soarele nu va apune/ niciodată mîine" (ibidem). Despre alți poeți din Bistrița sper să scriu în curînd. Olimpiu Nusfelean - Libertate de noapte, Ed. Dacia, 1995, 60 pag., preț nemenționat. Victor Știr - Cinetica iluziei, Ed. Tipomur, Tg. Mureș, 1997, 64 pag
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
fond de sculptură ambientală demn de toată atenția. Dacă prima ediție era una complet liberă și sculptorii au avut un dialog unic, acela cu materialul, ediția din acest an a fost una tematica. Fără a fi restrictivă, tema Femeie și Înger a dirijat totuși, în mod subtil, deopotrivă gîndirea formală a sculptorilor și viziunea lor plastică. Într-un mod evident, această temă a resuscitat motivul străvechi al erosului în artă, înțeles în dublă să ipostază de aspirație sacra și de act
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
nebuloasa/ o stafie poate/ un mormoloc/ o gaură neagră o cometă/ alergînd prin univers" (Peste ani lumină). În cadrul acestei supradimensionări materialist-fabuloase, ni se înfățișează un atelier al unui fierar cosmic, un soi de Hefaistos, "calfa a toamnei", care dă naștere "îngerilor/ bătînd fierul pînă e cald" și îndruma "scînteile spiritului". Materia primă" de care se slujește sînt stelele (Fierarul). În fine, natura se confruntă cu civilizația, ultima fiind tratată cu mefienta: "un metru cub de văzduh/ îi este suficient ideii/ să
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
ființele de El create: "Jupuit de carnea vie/ Culeg spîni și tot mai sper/ Că zăpadă din cîmpie/ Este hoitul meu din cer.// Jupuit de carnea acra/ Brate-mpreunînd a ruga/ Vreau să cred că iarba-i sacra/ N-o pun îngerii pe fugă.// Jupuit de carnea moale/ Cea cu iz statut de arca/ Din biserici și spitale/ Charon o s-o care-n barcă.// Jupuit de carnea tare/ Pînă luminează osul/ Vreau să văd țîșnind din mare/ Doamne, hoitul tău, frumosul!" (Frumosul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar prin sînge dacă-mi trece/ Nu e caldă și nici rece.// Brațul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
de preț,/ iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe/ că vipera aprinsă de fiere și dispreț, // iată cum umblă foamea prin cântec că o mamă / cum calcă pacea beata pe morții din transei,/ o mană scoate-n ceruri un înger de reclamă/ o altă zvârle molimi pe turmele de miei." (Actorul) Poezia lui Mircea Dinescu este plină de imagini ale degradării. Tot ceea ce era considerat cândva sublim apare terfelit, spre continuă indignare a poetului. El vorbește de "micul comerț cu
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
cu un șoarece. Un "virus" al scrisului lui Mircea Dinescu îl constituie și laconismul abuziv, preludiu al sterilității. Sărind etapele alcătuirii unui mesaj, metaforizând mai peste marginile iertate, poetul expediază adeseori în lume comunicate ininteligibile: "În septembrie când explodează fierea îngerului/ (și zace fără să poată muri)/ vino tu plină de promisiuni că o farmacie/cu grația și roiul de viespi golănite sub piele/ și piaptănă oasele noastre-ncâlcite/ și clatină sarea din noi în sitele tale/ și apa/ și fierul
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
o "epoca Biedermeier" a poeziei eminesciene. E vorba, mai exact, de poeziile din prima perioadă a creației eminesciene, publicate în Convorbiri literare (Venere și madona, Epigonii, basmul Făt-Frumos din lacrima și Mortua est și, mai apoi, de Sârmanul Dionis, Egipetul, Înger și demon, Floare albastră, Împărat și proletar). În încercarea de reconstituire a unei mitologii autohtone, speciile predilecte la care recurge Eminescu sunt epopeea, pastorala, basmul, "îmbinare de ficțiune istorică și basm popular, totul așezat într-un peisaj miraculos (grădină lui
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
prozatorul Ed. Eminescu, 1981; Introducere în opera lui Zaharia Stancu. Ed. Minerva, 1985), Mariana Ionescu a dat și proză originală: Exerciții de fidelitate - roman (Ed. Cartea Românească, 1987; Două părți cal și una vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-și volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniță, am zice interdisciplinare, la confluența monologului nesfârșit cu introspecția morală a acelui Tu mărturisitor și narator în același timp. Evocarea unor momente emblematice
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
e neapărat necesar ca să se înțeleagă cu semenul său: scrisori, formulare, referate etc.), este un factor de perpetuă neliniște, fără de care poate că nici n-ar exista operă literară majoră". Aspirația autorului e o operă a imposibilului, a luptei cu Îngerul neputinței. E afirmarea unui drept cu aparență de impostură, o accepție globalizantă a existenței ca scris fără contenire, ca textualizare absolută a ființei: "Orice operă majoră este făcută oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Nici un prilej nu trebuie disprețuit, dacă întreține acest pârjol pe care se aruncă stoguri de paie, cu atât mai mult cu cât reflexul general este făcut, presă, televiziune, într-un curios cor, format și din interesați și din slabi de înger nu încetează a pune în cârca președintelui țării orice neajuns se petrece pe undeva, precum și pe toate în vrac. Când lumea a râs la lectura scrisorii cu pricina, când efectul a fost ratat, întorcându-se ca bumerang, s-ar mai
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne vezica soarelui, măcelari cu părul vâlvoi murdari de suflete pe piepții salopetelor, icoana făcătoare de minuni, tomberonul, piei de miei cu inima de îngeri, domnișoara în curul gol printre admiratori fardați foști marinari, păsări oarbe împăiate cu frunze, mai mulți ochi băgând arhiva în sperieți, bijuterii false, lapislazuli, toarte, paftale, niscai matostate - acolo (...) în afara poemului: exilul în care pornim de-a-ndăratelea." (p. 37-38) Arbitrariul este
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
vor ieși/ Și vor trece-n viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O mulțime de sintagme ale viziunii ontologice bacoviene trimit la fenomenologia socială, la durerile noastre cele de toate zilele: "Îngerul meu de Pază/ Îmbrăcat în haine de polițist", "Vreme închisă, grea, bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai mult decît este". "Omul nou", de facto omul mințit ideologic, înrobit suferințelor
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
dintîi, staza, consemnează exclusivitatea amorului, al cărui efect e îndepărtarea de tot ce nu-i aparține. Amorul ca obsesie tiranică, arbitrar-purgatoare: "!ca să pot să-ți spun că te iubesc,/ m-am îndepărtat atît de tine,/ toate cele-mi sînt străine/ îngerul meu, fără tine,/ ca să pot să-ți spun cît te iubesc,/ toate cele-mi sînt străine/ Îngerul meu, fără tine/ ca să pot să-ți spun cît te iubesc!". Enstaza prezintă decăderea metafizică a dragostei, care implică tranziția de la unicitate la
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]