2,766 matches
-
Lissy răbdătoare. Azi mă duc la tribunal. Îmi desface mîna dintre ale ei. — Dar ai să mă găsești aici cînd vii. Și diseară o să mîncăm ceva bun de tot. OK ? — OK, zic cu o voce mică. Ne iei și niște Înghețată de ciocolată ? — Sigur că da, spune Lissy, deschizînd ușa apartamentului. Acum, du-te. O să fie bine ! Simțindu-mă ca un cîine care e trimis afară, cobor scările și deschid ușa de la intrare. Tocmai ies din casă, cînd, În fața mea, oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat peste un lac Întins, cu maluri Înghețate. Avea apa atât de verde și de limpede, Încât ziceai că din ea izvorăște gerul care ne cuprindea din ce În ce. Am cufundat burțile de apă În lac, umplându-le cu apă proaspătă, și ne-am continuat drumul. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
supă de pui. Din recunoștință, am Încercat să fac o glumă din neputința mea de a o Înghiți, amintindu‑mi de o mamă imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul când Îl vede. Și dacă nu poate linge Înghețata, precis că o să moară!” Poate că din pricină că vedeam În tropice o amenințare cu moartea, instinctul mă Împingea să caut latura comică a fiecărei chestiuni. Aveam impresia că pământul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din neputința mea de a o Înghiți, amintindu‑mi de o mamă imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul când Îl vede. Și dacă nu poate linge Înghețata, precis că o să moară!” Poate că din pricină că vedeam În tropice o amenințare cu moartea, instinctul mă Împingea să caut latura comică a fiecărei chestiuni. Aveam impresia că pământul e mai spongios aici. Nu era la fel de compact ca la noi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spre o țintă oarecare. — Știu ce vreți să spuneți, am zis eu. S-a clătinat, și-a regăsit echilibrul. Știi ce fac eu ca să-mi câștig existența? m-a întrebat el. — Nu, am răspuns eu. — Sunt dispecer la mașinile cu înghețată, mi-a spus el. — Adică? am făcut eu. — Un întreg parc de mașini pleacă la fabrici, pe plaje, la baluri - peste tot unde sunt oameni mulți, a spus O’Hare, părând să uite de mine câteva secunde pentru a reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
peste tot unde sunt oameni mulți, a spus O’Hare, părând să uite de mine câteva secunde pentru a reflecta trist asupra misiunii autovehiculelor pe care le trimitea în diverse direcții. Fiecare mașină e dotată cu un aparat de făcut înghețată, murmură el. Două sortimente, asta-i tot - ciocolată și vanilie. Starea lui de spirit era aceeași cu cea a sărmanei Resi când îmi povestise cât de înfiorător de searbădă era slujba ei la o mașină de fabricat țigări în Dresda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de searbădă era slujba ei la o mașină de fabricat țigări în Dresda. — Când s-a terminat războiul, mi-a zis O’Hare, speram ca după cincisprezece ani să ajung mult mai mult decât un simplu dispecer de mașini cu înghețată. — Cred că toți am fost dezamăgiți, am zis eu. Nu mi-a răspuns la această timidă încercare de apropiere frățească. Pe el nu-l interesa decât propria-i persoană. — Puteam să mă fac doctor, puteam să mă fac avocat, scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scutece, dar amicul a fugit cu banii și nevastă-mea a continuat să toarne la copii. După povestea cu scutecele, m-am ocupat de jaluzele și după ce-am ratat și afacerea cu jaluzelele m-am apucat de treaba cu înghețata. Și în tot timpul ăsta nevastă-mea făcea copii, mașina se strica, agenții fiscali nu mă slăbeau deloc și în fiecare toamnă și primăvară din podele își făceau apariția termitele. Îmi pare rău, i-am zis eu. — Și eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
M-a privit drept în față cu ochii încă plini de o ură neclintită. — O să pun eu mâna pe tine, frățioare, m-a amenințat el. — Asta se poate, am zis eu. Dar n-o să-ți schimbe cu nimic soarta - falimentele, înghețata, copii prea mulți, termite prea multe și nici un sfanț. Dacă ții așa de tare să fii ostaș în Legiunile Domnului, i-am spus, încearcă la Armata Salvării. Și O’Hare a plecat. CAPITOLUL PATRUZECI și PATRU „KAHM-BALĂ...“ Există o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cureți, ce-o să mai cureți, s-a auzit vocea Magdei. I-am aruncat o privire înghețată, pe care o folosesc de obicei când cineva mă ia peste picior, și m-am întors la munca mea. Am apăsat clapa mașinii de înghețată și am urmărit curgerea cremei groase și punctate cu fragmente de căpșuni, încercând să nu stau cu spatele la client. Așa cum am spus, dulapul metalic nu ne ferește de privirile oamenilor. În asemenea situații trebuie să știi să te descurci. Am recitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scuze, dar nu văd de ce n-aș fi spus-o. Tehnica mea funcționează mereu și o perfecționez în fiecare zi. Clientul a coborât ochii, a surâs și a dat din cap vizibil jenat. A luat tava pe care am pus înghețata fără să încerce să mă privească și s-a refugiat imediat în spatele ficusului. L-am auzit cum începe să molfăie. Să stai după program nu e cine știe ce scofală. Am recuperat cartofii în douăzeci de minute, după care am aranjat scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asta ar fi problema, ci opinia generală care spune că reclamele la fast food-uri sunt mincinoase: că paharul de cola nu are în realitate aceeași dimensiune în comparație cu cartofii prăjiți, că plăcintele nu au aceleași proporții față de hamburgeri, că recipientul de înghețată e mult mai mic. Mi se pare că, dintr-un anumit punct de vedere, aceste obiecții sunt rezonabile, dar nu trebuie să cădem în extrema cealaltă, care spune că în fast food-urile de azi nu mănânci mai nimic și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rău, că nu e nici o problemă, restaurantul îi va oferi un alt meniu, eu voi curăța pe jos, toată lumea va fi mulțumită. După ce am tăcut, mi s-a părut că are în ochi aceeași privire jenată ca și omul cu înghețata. Mi-am apropiat capul de al lui și l-am fixat cu și mai mare insistență. Mirosea a usturoi și a ciocolată. Bine, bine, un meniu, a bolborosit, scaunul ăsta era în drum și nu l-am observat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lăsându-se convinși că acela era visul vieții lor. Un vis de o secundă: clipa cât i-ar lua fetei să cadă din săritură; timpul cât i-ar trebui soarelui să se ascundă și berii, să înceteze să mai pară înghețată. Vis de stea căzătoare pe care atâția o urmăreau, pentru că, odată, cu mulți ani în urmă, într-o revistă sau pe un panou de pe șosea, atenția lor s-a oprit asupra unei orbitoare creații publicitare. O lume ciudată care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așeză automat un pahar de vin pe tejghea În fața lui. Orso, bătrânul ei ciobănesc german, care dezvoltase un fel de pasiune specială pentru Brunetti de-a lungul anilor, se ridică artritic În picioare din locul lui obișnuit de lângă frigiderul de Înghețată și șontâcăi spre el. Așteptă destul de mult până când Brunetti Îl mângâie pe cap și-l trase ușor de urechi, apoi se prăbuși grămadă la picioarele lui. Mulții clienți fideli din bar erau obișnuiți să pășească peste Orso și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din Villafranca și Aviano după bunul loc plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie fericiți. Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere: toate acestea, și altele pe deasupra, erau aduse cu avionul pentru a aproviziona rafturile supermarketurilor, iar asta fără a mai pomeni de magazinele care vindeau echipament stereo, televizoare, biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu-albastru râu. Și e mare Că ne are Pe noi toți: Strămoși U Ursul umblă furios, Mormăind în sus și-n jos. -Ce-ai, măi urse - frățioare? Ce te doare? Oare vrei Miere din știubei? Suc de zmeură să bei? Înghețată de agrișe Sau plăcintă de măcrișe? Poate vrei să-ți dau o prună, Moșule, cu blana brună? -De nimic nu-mi este dor, C-am un ghimpe în picior. Mor, mor, mor. V Varza s-a-ntâlnit cu barza Lângă-o brazdă
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
a făcut să mă simt - ăăă - mai bine. Vezi, eu sunt cam cum ești tu cu Theo. Nu am cu cine altcineva să vorbesc cu-adevărat. Privind chipul trist și sincer al lui Alice, Hugo s-a simțit ca o înghețată pe trotuar într-un august torid. Salvarea reputației lui la Dunn și Dustard nu putea să i se pară mai lipsită de importanță. —Întâlnirea mea poate să aștepte, s-a auzind singur spunând. Chelnerul a venit cu băuturile. Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu știu cum să-ți mulțumesc pentru această zi minunată, petrecută cu tine. Ai știut să-mi dăruiești din toate câte ceva! - Și pentru mine înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin parc, au mâncat înghețată pe băț și au făcut poze la minut la un fotograf care se afla în parc pentru așa ceva. Ziua era pe sfârșite. Nici nu au observat cât de repede a trecut timpul. Se simțeau bine și asta era important pentru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
i-ar fi făcut bine, era sigur, mai ales Fetița cu chibrituri: nici una din fiicele lui, pe unde or fi fost acestea - În familii Înstărite, neîndoielnic, doar cei avuți cumpărau sămînță -, nici una din copile nu ar fi ajuns să moară Înghețată pe stradă; liniștea lui Thomas ar fi fost, recitind povestea, deplină. Thomas hotărîse; Își va Întîlni urmașii! Într-o dimineață, a pornit spre Cryos, vroia să se Înscrie, după ani, pentru o nouă donare. Completarea unor noi formulare, analize În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și puțin și vrei să pleci și devreme, dar nu te gândești la timpul consumat pe drum. Vezi cum ești?... Și te duc tot eu acasă cu mașina. Bem doar un pahar de șampanie și luăm câte ceva în gură, prăjituri, înghețată, ascultăm muzică bună... Nu este mare lucru, ce dracu’! Până la urmă a acceptat, dar destul de greu. Au stabilit la ce oră să se întâlnească și în ce loc. Mare a fost surpriza să vadă că Relu nu stă la bloc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
puternic sau rostogolirea? Aici nici subconștientul nu a înregistrat totul. ... Poate că nu am reușit eu să-l activez corect... Cred că lumina roșie extrem de puternică... sau lovitura de zăpadă. Era tasată, presupun...Nu, nu zăpada, chiar dacă era tasată și înghețată. În zăpadă era glisiera metalică. - A, da! Am auzit un zgomot metalic... Da, de la impactul cu ea... Dar ce importanță mai are? Am murit cu ea în gând..., șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
brațului, cât de înaltă.) Dar un atât de adânc și tragic spirit de sacrificiu nu 185 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Asta pentru că, imediat ce pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi de mănuși și aceasta, mai ales, îi provoca o imensă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]