10,200 matches
-
duce cu gândul la o față de masă curată, așa întinsă și rigidă că ai putea servi băuturi de pe pieptul său umflat. — Acesta, Brandy înclină capul spre Seth, este Ellis Island, fratele vitreg al domnișoarei Scotia. Peștele mare al lui Parker înghite peștele mic al lui Ellis. Brandy zice: — Mie și domnișoarei Scotia ne-ar plăcea să facem singure un tur al casei. Ellis e instabil mental și emoțional. Ellis zâmbește. — Speram să-l puteți supraveghea, zice Brandy. — Fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am dus la școală și tot restul, zice Brandy. Zice: Domnișoară Arden? Alo? Mă uit în jos la ea. E așa ușor să mi-o imaginez moartă. — Domnișoară Arden, te rog, zice. Îmi mai dai? Mai arunc un Valium. Brandy înghite. — Zile întregi am avut impresia că nu pot să înghit, zice. Așa tare mă durea gâtul. Abia dacă puteam vorbi. Ai mei au crezut, desigur, că aveam un streptococ. Capul lui Brandy e aproape sub al meu când mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Domnișoară Arden? Alo? Mă uit în jos la ea. E așa ușor să mi-o imaginez moartă. — Domnișoară Arden, te rog, zice. Îmi mai dai? Mai arunc un Valium. Brandy înghite. — Zile întregi am avut impresia că nu pot să înghit, zice. Așa tare mă durea gâtul. Abia dacă puteam vorbi. Ai mei au crezut, desigur, că aveam un streptococ. Capul lui Brandy e aproape sub al meu când mă uit în jos. Numai că fața lui Brandy e cu susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o lungă, lungă poveste sexuală care se putea sfârși în orice clipă, pentru că, în definitiv, totul nu e decât o descărcare. Manus închidea ochii săi de-un albastru electric și răsucea încet capul, așa, dintr-o parte în alta, și înghițea. Și, Da, îi ziceam lui Manus. Îmi venise exact când îi venise și lui. Taclale de pat. Aproape întotdeauna îți spui că iubești pe cineva, când de fapt numai te folosești de el. Asta-i doar o iubire de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de marginea dulăpiorului. Ia un pumn de capsule de Bilax și se uită la ele cu ochi mijiți. — Mă omoară spatele ăsta, zice Brandy. De ce i-am lăsat să-mi facă țâțe așa de mari? Regina absolută pare gata-gata să înghită un pumn de orice. Eu clatin din cap, Nu. Brandy mă privește printre gene: — Dar am nevoie de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să arunce capsulele de Bilax în poșetă, și unele capsule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e fierbinte și neîncăpătoare, cu noi două și enormul proiect de inginerie civilă care-i rochia aia îngrămădite împreună. Brandy zice: — Darvon. Zice: — Repede, te rog. Și pocnește din degete. Eu pescuiesc altă capsulă roșu cu roz și ea o înghite pe sec. — Tipul de care zic, zice Brandy, el îmi cere să urc în mașină, să vorbesc, doar să vorbesc, și mă întreabă dacă am ceva ce aș vrea să spun și poate mi-e prea frică să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Brandy și cu mâna mea caldă și roșie de agenți patogeni ai sângelui scriu pe tapetul arzând. Numele Tău Este Shane McFarland. Te-ai Născut Acum Douăzeci Și Patru De Ani. Ai O Soră Cu Un An Mai Mică. Focul îmi înghite deja rândul de sus. Ai Luat Gonoree De La Un Agent Special Independent De La Moravuri Și Familia Ta Te-a Gonit De-Acasă. Ai Întâlnit Trei Travestiți Care Ți-au Plătit O Operație De Schimbare De Sex Pentru Că Nu Te Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Independent De La Moravuri Și Familia Ta Te-a Gonit De-Acasă. Ai Întâlnit Trei Travestiți Care Ți-au Plătit O Operație De Schimbare De Sex Pentru Că Nu Te Puteai Gândi La Ceva Ce Să-ți Dorești Mai Puțin. Focul îmi înghite deja al doilea rând. M-ai Întâlnit Pe Mine. Eu Sunt Sora Ta, Shannon McFarland. Eu scriind adevărul cu sânge cu puține minute înainte ca focul să-l înghită. Mă Iubești Pentru Că, Și Dacă Nu M-ai Recunoscut, Ai Știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Gândi La Ceva Ce Să-ți Dorești Mai Puțin. Focul îmi înghite deja al doilea rând. M-ai Întâlnit Pe Mine. Eu Sunt Sora Ta, Shannon McFarland. Eu scriind adevărul cu sânge cu puține minute înainte ca focul să-l înghită. Mă Iubești Pentru Că, Și Dacă Nu M-ai Recunoscut, Ai Știut Că Sunt Sora Ta. La Un Anumit Nivel, Ai Știut-o Imediat, Așa Că M-ai Iubit. Am călătorit prin tot Vestul și-am crescut împreună din nou. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cuvintele scrise de mine sunt acum buză-n buză. Sari la Brandy pe jumătate stoarsă de sânge pe podea, cu mare parte din sânge șters de mine ca să am cu ce scrie, Brandy mijește ochii ca să citească în vreme ce focul ne înghite istoria familiei, rând după rând. Rândul Și Nu O Să Mori este aproape de plintă, chiar în fața ochilor lui Brandy. — Dragă, zice Brandy, Shannon, dulceață, știam toate astea. A fost opera domnișoarei Evie. Ea mi-a spus de tine că ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că e nepotul lui Emanuel Stan, era acela că nu putea fi ținut minte. Toată munca de cinci ani, pînă cînd a primit misia să afle ce-i cu banda lui Cocoș, încăpea într-o pagină și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aproape i-a șoptit la ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd că și dumneavoastră sînteți preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a înghițit momeala. "De ce nu e bine, puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să intre, și el își dorise, făcuse pe dracu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-au dat lacrimile, ochii i s-au înroșit, nu mai putea spune nimic, poate se înecase și nici de tușit nu putea, palma grea, degetele noduroase ale adjutantului îl țineau bine. A înghițit tot și după aceea, cînd i-a dat drumul a mai reușit să spună "ai înnebunit, ce-i cu tine, ce-ți veni, zău c-ai înnebunit". Calm, Radul Popianu și-a turnat sieși și după ce a mai tras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă și gîndurile. Desigur, nu putea fi vorba despre așa ceva, nimeni nu putea citi gîndurile nimănui, iar dacă, prin minune, cineva ar fi în stare, cu adjutantul Popianu nu i-ar merge! S-a hotărît atunci, într-o clipă, să înghită orice și să nu și-o facă dușman. Nu-și putea da seama cît de primejdioasă cu adevărat era K.F., însă experiența lui îndelungată îi spunea că era mai bine așa. A tușit ușurel, era cel mai convenabil semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu atîțîa oameni cîți avea Mihail nu se putea ști chiar tot în acest domeniu atît de încîlcit și sensibil, tot timpul calci pe nisip mișcător, nu știi cînd te înghite și nici nu are cine să te scoată, fiecare pentru sine, politică mare!, se putea întîmpla ca, în urma nu se știe cărei isprăvi, Mihail să fie chemat la ministru ori chiar la șeful guvernului și să i se reproșeze "totala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi la altceva decît la ceea ce putea să-l preocupe pe Basarab Cantacuzino. De ce avea nevoie ofițerimea aceea tobă de carte, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se adresează, se putea prea bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile. Asta ar fi fost o prostie și adjutantul Popianu ar fi acceptat să se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu mai ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brusc o foame năprasnică. Fără să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deși l-ar fi pus la zid pe Pangratty pentru tîmpeniile lui legate de socialism și sindicaliști, nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
culmea e că le și place. Nu mai au imaginație, nu mai gîndesc. Și singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l azvârli Într‑o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]