1,433 matches
-
intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor de tine! Mă strânge tare în brațe - apoi se dă un pas înapoi și mă privește îngrijorat. Becky? S-a întâmplat ceva? — Nu, nimic! zic repede. Pe bune, totul e super! Sunt doar puțin obosită. — Pari cam terminată. Mă duc să pun de-un ceai, și pe urmă vreau să aflu totul despre Suze. Iese din cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și în prag se află un curier cu o cutie uriașă de carton în brațe. — Pachet pentru Bloomwood, zice. Foarte fragil. — Mersi, spun, luându-i-l stângace din brațe. — Semnați aici, vă rog... Îmi întinde un pix, după care adulmecă îngrijorat. Vi se arde cumva ceva pe foc? O, fuck! Ierburile mele chinezești. Din doi pași sunt în bucătărie și opresc aragazul, după care revin la curier și iau pixul. Telefonul sună iar. De ce nu vor oamenii ăștia să mă lase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
G. Gavrilescu, „Jidanii În literatura română”, Învierea, 15 iunie 1941 ; <endnote id="cf. 693, II, p. 85"/>). În celebrul său răspuns la ancheta „De ce cred În biruința mișcării legionare ?” (Buna Vestire, nr. 244, 17 decembrie 1937), Mircea Eliade se arăta Îngrijorat că „neamul românesc”, fiind „cotropit de evrei”, va pieri „Îmbătat de vorbe și alcool” <endnote id="(675, p. 64)"/>. Pentru Corneliu Zelea Codreanu, publi cistul român Petre Pandrea, care În anii ’30 scria la ziarul „jidovit” Adevărul, era un „șabăs-goim
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
târgul Dubăsari, pe malul Nistrului, evreii ar fi comis un omor ritual asupra unui băiat creștin. Simptomatic este faptul că masele din Chișinău și din Împrejurimi, incitate În prealabil, și nu cele din Dubăsari, au năvălit Înarmate În cartierele evreiești. Îngrijorat de cursul evenimentelor, marele rabin al comunității evreiești din Chișinău a cerut episcopului creștin ortodox să nege În mod public această știre absurdă. Dar „acest Înalt preot - scria un ziarist rus, la 1 iunie 1903, Într-un articol intitulat «Masacrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
concluzia că trebuie să fie panică la Palat". Totuși a avut loc parada militară în fața Palatului regal, recepția tradițională și seara retragerea cu torțe. Despre aceasta Carol nota că normală, dar fără entuziasmul popular. Se simte presiunea. Publicul este foarte îngrijorat, mai ales despre știrile din Norvegia, despre numărul foarte mare al nemților ce sunt în țară. La sfârșitul anului 1939 și începutul anului 1940, situația economică a țării a început să se deteriorizeze. Pierderea unor piețe externe - cele din Austria
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
12 octombrie ți-am trimis o misivă scurtă. Exact în aceeași zi, 12, tu mi-ai scris, fără să pomenești ceva de scrisoarea mea din septembrie. Mi-ar părea rău dacă acea scrisoare nu ți-a parvenit. Mai mult: sunt îngrijorat! Ultima ta scrisoare, din 25 octombrie, nu-mi vestește nimic despre precedentele două ale mele. Deci nu sunt deloc în clar și aștept măcar să-mi confirmi primirea lor, mai ales a primeia... Scrisorile tale, cu vești bune, ne-au bucurat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cu cele mai bune urări, Ion Maxim </citation> (4) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”4 decembrie 1973”> Iubite domnule Călin, Eram, la primirea rîndurilor d-voastră, pe punctul de a vă scrie din nou - sau celor din redacție - îngrijorat să nu vi se fi întîmplat ceva, pentru că mi se părea cu totul în afara „stilului” de viață pe care-l aveți să nu-mi fi răspuns la timp. Scrisoarea m-a lămurit, întristîndu-mă totodată. Nu am înțeles niciodată și probabil
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ieșite din matca râului Bârlad. înhămă caii, mai verifică odată cum e așezată marfa și după ce-și făcu o cruce rostind un „Doamne ajută”, porniră la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea, învolburată aproape atingând dulapii podului. Nici șoseaua nu era mai bună, Costache care umbla de ani de zile pe acolo, înjura de mama focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de frumos și laudativ gândea satul despre mine, care mă ridicasem din mijlocul lor, cu destulă trudă! Cum nu puteam trăi din aceste legende, pe seama mea și nici chiar pe seama familiei care m-a făcut cu atâta trudă învățător, pornesc îngrijorat să găsesc un loc de muncă. În învățământ nu pot găsi nimic. M-aș fi dus oriunde, numai să nu trăiesc pe seama alor mei. Aflu de un post de pedagog la fosta mea Școală Normală din Bârlad. Merg la directorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
curioasă și întrebătoare. Tatăl Mariei, ca orice părinte, nu înțelege cum a putut fata lui să-și încredințeze soarta în mâinile unui om străin, abia cunoscut la un drum lung. Am rămas două zile, la Buzău, apoi m-am îndreptat îngrijorat spre ai mei. Ajung acasă înarmat doar cu o fotografie a celei care-și legase soarta de a mea. Părinții se uită la fotografie, mama sărută chipul din poză al viitoarei ei nurori și ne urează tot ce se poate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al mulțimii stă sub semnul a ceea ce Michel Lacroix numește megalografie ămégalographieă. Se află aici substanța oratorică și fascinul exercitat de către dictatorii secolului XX ? Este delirul maselor ceea ce va constitui suportul piticilor deveniți uriași genocidari precum Hitler ? Caragiale nu fixează îngrijorat viitorul din perspectiva succesului politic repurtat de Coriolan, succes derivat din discurs, însă acest gen de magnetism există, iar revolu- ționarismul junelui furios este convertibil în ulteriorul său radicalism instituțional. Sosa, alias Stalin debuta ca bri- gand și anarhist înainte de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
văzut mai Întâi propriile mele obstacole, că am avut un gust concret al propriilor mele slăbiciuni și clișee. Am trecut și eu prin dificultatea pe care o Înfruntă oricine urcă pe scenă, simțindu-se privit de alții, preocupat de cum apare, Îngrijorat de succes și În același timp vrând să fie sincer.... Cum poate un actor să găsească În personajul pe care-l joacă ceva care e esențial pentru el, să descopere un dublu, o ființă necunoscută care deodată Îi apare familiară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că Întâi trebuie să facem o curățenie generală, să Încercăm să ne debarasăm de bagajul de idei preconcepute, de obiceiuri mecanice acumulate de-a lungul anilor. „Deci trebuie să Încerci să dez-Înveți ce știi, Înțelegi ce vreau să spun? Pari Îngrijorat.“ Realizând că Îmi mușc buzele, m-am oprit și l-am privit calm. „Vezi, poți să fii simplu, liniștit, măcar pentru o secundă! Dar a fi simplu cu adevărat rămâne deocamdată un ideal Îndepărtat și dacă accepți că simplitatea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și am renunțat să-l mai torturăm cu neliniștile noastre. În ultimele zile Înainte de premieră Îl vedeam Înfășurat În paltonul lui negru, lung, de cașmir, deși era cald În teatru, stând departe de scenă, plimbându-se agitat pe ultimul rând, Îngrijorat de ce va ieși din piesa lui. Îi Înțelegeam tulburarea, venea din Canada și era debutul lui la New York, dar nu m-am putut Împiedica să nu regret că așteptările mele de a-l Întâlni pe „Cehov“ În repetiții nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prezidențială aluneca lin Înspre Otopeni. Știind din teatru că altul e subtextul, că sub lumini se ascunde Întunericul Întrebării nerostite, atac din plin: „Nu vi s-a spus că avem probleme cu Oedipe?“. Uitându-se nonșalant pe fereastră, părând ușor Îngrijorat - nu de ce se Întâmpla cu Oedipe, ci de cum arătau străzile cu gropi pe care călca poporul -, Îmi răspunde distrat: „Nu“. Eu (acum ori niciodată): „Domnule președinte, țin să vă spun că de felul meu nu mă interesează să pun În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui tremură: Vă voi vorbi cinstit... Drept e să aflați tot adevărul... N-avem sorți de izbândă... Și... și nici înapoi nu putem da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo nebunie, se frământă Daniil îngrijorat. Nebunie?! hâhâie Ștefan. Am făcut destule la viața mea, una în plus nu mai contează. Orice gând nebun ți-ar da prin minte, să te gândești că tu nu-ți mai aparții! De blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
profesional, o femeie mi-a comunicat că „soția dvs. a născut astă noapte un copil mort”. La întrebarea mea precipitată, „dar ea, ea cum se simte”, mi s-a părut că persoana de la celălalt capăt al firului se eschivează. Foarte îngrijorat, am traversat orașul, împreună cu Jeni, pentru ca, abia ajuns acolo, la acea maternitate din Bucureștii Noi, să mă înspăimânt de-a binelea. La întrebările insistente ale soră-mi, dacă Doina e în afară de orice pericol, medicul care se nimerise să fie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea transformată fulgerător în neliniște, mama, care îmi spune că Doina a trebuit să plece cu o colegă în oraș, să cumpere (îmi amintesc amănuntul) o față de masă pentru școală, pentru serbarea de sfârșit de an. Indispus și mai ales îngrijorat de absența Doinei (întotdeauna - sunt un exagerat, ca să nu zic un isteric, în această privință - mă sperii când întârzie sau când n-o găsesc acasă), cu atât mai îngrijorat cu cât, oficiul poștal fiind pe punctul de a închide, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
școală, pentru serbarea de sfârșit de an. Indispus și mai ales îngrijorat de absența Doinei (întotdeauna - sunt un exagerat, ca să nu zic un isteric, în această privință - mă sperii când întârzie sau când n-o găsesc acasă), cu atât mai îngrijorat cu cât, oficiul poștal fiind pe punctul de a închide, nu mai aveam posibilitatea să mai sun în acea seară, ca să mă asigur că s-a întors, că nu i s-a întâmplat nimic rău etc., vorbesc iritat cu mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rezistență hingherilor nu e V.M., ci prietenul său, care l-a vizitat cândva la spital, contaminându-se, preluându-i boala într-o formă agravată, agresivă. Cât despre V.M., el s-a însănătoșit, și-a revenit de mult și e foarte îngrijorat cu privire la soarta amicului său, mai ales de când nebunia acestuia, blândă, inofensivă în prima sa fază, a început să se manifeste în chip violent... * Cineva taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primărie, unde am găsit șeful securității raionale care mă aștepta. Foarte nervos mi-a reproșat că nu i-am raportat vizita colegului și mi-a cerut relații despre dânsul. Când m-am întors acasă l-am găsit pe părintele Adrian îngrijorat de faptul că am fost chemat la primărie. Din această cauză a și plecat de la noi în aceiași zi. Ca să scap de teroarea securității, pentru că atitudinea mea era împotriva activității mele pastorale, am decis să plec din parohia Strunga
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
departe, ani-lumină mă despărțeau acum parcă de locul în care trăia René. Deși eram în continuare soția lui, eu mă încăpățânam să trăiesc mai departe în așa-zisa adevărata viață de pe pământ. Prietenul lui Boni (Herlin), Puckson, mi-a telefonat îngrijorat. Boni nu răspunde la telefon, florile văzute prin fereastră sunt uscate de mult. Puckson are impresia că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu prietenul nostru comun. Că fratele lui Boni, din a doua căsătorie a mamei sale, l-a omorât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
montări de spectacole noi numai pe bază de proiecte artistice. În timpul aceleiași întâlniri apăruse de fapt și consemnarea din Monitorul Oficial de care încă nimeni nu aflase. Sigur că toți cei prezenți au avut o reacție de entuziasm. Dar cineva, îngrijorat de răspunderi, a întrebat spontan: dar banii?... Răspunsul a fost la fel de spontan: „...deocamdată nu se știe nimic”! Apreciez că răspunsul primit este înțelept și cred că este rațional să așteptăm ca autoritățile să-și facă toate socotelile, cam în ce
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a povestit neînțelegerea de la revizoratul școlar, la care eu de colo, am dat drumul la gură fără să gândesc prea mult repetând proverbul cu bătaia între stăpâni și părul bieților servitori, la care vorbe Iancu s-a uitat urât și îngrijorat la mine, în timp ce domnul Balș se omora râzând. Mi-a spus apoi: Tinere, dar bine ai brodit-o cu vorbele astea și tare mai ai multă dreptate. Masa s-a întins până târziu, sub ochii surâzători ai doamnei Balș. Atunci când
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]