1,786 matches
-
avem dovezi sigure că Raymond Coates, Leroy Fontaine, Tyrone Jones și omul care Îi adăpostea - Roland Navarette - erau neînarmați atunci cînd eroul Ed Exley i-a Împușcat. Iar acum, la aproape cinci ani după asasinatele de la Nite Owl, intriga se Îngroașă și mai tare. Trebuie să spunem că Whisper este un reprezentant palid a ceea ce presa „onorabilă“ numește „jurnalism de scandal“. Noi nu sîntem măreții Hush-Hush. SÎntem o revistă din New York și ne adresăm cu precădere publicului de pe Coasta de Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un shmendrik În calitate de confident, dar ai noroc că joci bine cărți. Nu, Abe s-a Înmuiat prea tare ca să-și mai pună mușchii la treabă. Prea multă grăsime a băgat În el la magazinul ăla al lui. Grăsimea asta Îți Îngroașă arterele care inspiră pofta de măcel. Iar Lee Vachss iubește prea mult moartea ca să aibă discernămînt. Lana aia trebuie că are-o bijboacă fină, ca de cașmir“. Banda se termină. Goddard spuse: — Remarcabil stilul oral al lui Mickey, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iubitele singure acasă, fiindcă vor să-l aștepte pe străin la ieșire, acum cîteva zile i-a făcut cu ochiul Elenei, iubita lui Pedro și Enrique o să-l burdușească bine, ceilalți ne topim fiindcă sîntem din cartier și dacă se Îngroașă gluma e mai bine să nu fim recunoscuți... Fumați, băieți, fumați și aveți răbdare, tu zboară, zboară cît poftești, mama ta de străin, o să vezi tu ce salt mortal te așteaptă afară; fumați, băieți, fumați și scoateți tutunul negru, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a desfăcut brațele a mirare, lăsându-i baltă pe cititori. Întotdeauna am regretat că marele Pirogov a fost luat de către Gogol într-un rang atât de mic, deoarece Pirogov este atât de mulțumit de sine, încât, pe măsură ce epoleții se vor îngroșa și răsuci pe umerii lui odată cu trecerea anilor și „pe linie“, pentru el ar fi un fleac să-și imagineze, de pildă, că este un mare comandant de oști; nici măcar nu și-ar imagina, ci nu s-ar îndoi câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spânzurat de un cireș înflorit. Plictiseala e senzația bolnăvicios de clară a timpului ce te așteaptă, în care trebuie să trăiești și cu care n-ai ce să faci. Încerci zadarnic să te înșeli, dar soarele-l întinde, noaptea-l îngroașă, și crește, crește ca un untdelemn ce zgîrîie pe luciul temerii tale. De unde au clipele atâta greutate? Cum de nu adorm ele în vecinătatea oboselii noastre? Și omului, când îi va răpi Dumnezeu timpul? De-ai fost o singură dată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e singurul meu stăvilar. Ce să mai fac cu atât eu? Bach e un decadent în sens ceresc. Numai așa se explică descompunerea solemnă de care nu te poți feri de câte ori te întîlnești cu lumea creată de el. Pe măsură ce plictiseala îngroașă timpul, ea subțiază lucrurile în calități străvezii. Materia nu rezistă desfigurării ei necruțătoare. A-ți fi urât înseamnă a vedea prin obiecte, a volatiliza firea. Până și stâncile se dizolvă în fum când răul lucid se deschide spre ele. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sper, dacă da Dumnezeu, să vină și timpul meu, să prind și eu un tren că lumea. Pare ciudat ce vă spun, dar România lui Ceaușescu era o țară disciplinata, stăpânita serios, În care oamenii munceau. Acum?... „Nu vreau să Îngroș caracuda din Uniunea Scriitorilor” Chiar dacă va trezește amintiri dureroase, spuneți-ne dacă mai știți ceva În legătură cu intervențiile dv. despre moartea suspectă a fiului, Malin, un poet talentat care, la vârsta de 17 ani, ne-a părăsit. Copilul acesta a fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
izvor”, „Omul interzis”, „Flaut Tenebra”) și am În lucru, În speranța că va apărea, o lucrare mai amplă de 2.000 de pagini care se numește „Mică bibliotecă de infernologie”. Sunteți membru al Uniunii Scriitorilor? Nu. pentru că nu vreau să Îngroș rândul caracudelor”. Alexandru Tăcu - și familia - nu au carnet de revoluționar. Susținut de cunoscuți și de vecini, de obștea locală, după cum am relatat, a expediat cererea semnată de câteva zeci de cetățeni constituiți Într-un comitet de inițiatăvă ad-hoc către
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă. Genul de individ ușor de corupt sau de șantajat. Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el. Își îngroașă glasul: Bănuiala mea este că Flaccus Vascularius a încercat să ajungă la mine prin tine pentru a-l ponegri pe Libo. Așa, bravo! A reușit să-l întărâte. Îi va fi mai lesne să-l manipuleze, pentru că în nici un caz
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar lasă-mă odată să termin ce am de spus! izbucnește Vestala Mamă. Preotesele tac, speriate. Cu glasul îngroșat de mânie, Occia îi explică Domitiei: Înainte de a fugi, fecioarele au luat lucrurile sfinte și le-au îngropat sub templul lui Quirinius. — În Forum Boarium? — Da. Respiră adânc ca să și recapete stăpânirea de sine. Continuă: — Le au recuperat însă mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de limbajul vulgar al celuilalt. Gallus reia: — Înseamnă că prin eliberare a devenit... Libo îl întrerupe iute. — Păi, tocmai asta e. Nu putem dovedi că nu a fost de fapteliberat? Avocatul se tulbură: — C... cum adică? Își revine imediat și îngroașă tonul: — N-ai zis chiar tu... — Da’ nu a fost decât un aranjament personal între mine și el! protestează Scribonius Libo. Dă semne de neliniște și își freacă întruna picioarele de cu vertură. — Statul n-are de ce să se bage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Contrar așteptărilor, Pusio nu se supără. — Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio rostește grav: — Mai ales la călărie excelăm, pentru că suntem călăreți înăscuți... Nu capătă nici o fărâmă de atenție. Îngroașă atunci vocea: — Călăria este o joacă pentru copii și o pasiune pentru ti neri, iar bătrânii nu se lasă ușor convinși să renunțe la ea. Vorbele i se pierd ca ploaia în deșert. Tot nu se lăsă: — Caii fac parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost plin de miez și idei dintre cele mai interesante și utile pentru ridicarea randamentului economic al exploatațiilor agricole din țara noastră. Din nefericire, ultima conflagrație mondială a întrerupt o carieră strălucită în plină activitate. După 1945, Nicole Cornățeanu a îngroșat rândurile marilor anonimi. Ca fost mare proprietar, el a suferit rigorile vremurilor ce au venit cu tăvălugul peste această pătură socială. În perioada 1955-1967, după ce a suportat ani de închisoare comunistă, fără proces, a fost angajat colaborator la Institutul de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
industrial și comercial, cu intens comerț de tutun, bumbac uleiuri și cereale. Numărul negrilor e din ce în ce mai mare. Suprafața statului e de 12.137.000 ha, cu o populație abia de 2.250.000 locuitori. Mulți negri merg în statele nordice, îngroșând rândurile celor care ocupă posturi bine plătite, în trenuri, în hoteluri, la lifturi și în comerț. Căldura crește cu fiecare oră. Ne oprim în mica localitate Tunica pentru a schimba uleiul și pentru a ne răcori puțin. Înspre sud vest
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
precaut. Imediat ce dădu colțul În Hugh Street, apărură pe parbrizul dubiței pete și funingine: praf de la cărămizile și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tocmai Îmi tăiam părul. Am Împrăștiat păr peste tot. O să fii dezgustată. Nu, n-o să fiu, Kay. Doream să-ți spun... Știi tu, chestia aia. Asta Însemna, Te iubesc. Kay tăcu o clipă, apoi spuse: — Chestia aia. Vocea i se Îngroșase. — Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt! se gîndi Helen, cînd puse telefonul În furcă. Simțea cum inima i se umflă Înăuntru și i se ridică În gît ca un aluat. Aproape că tremura. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama. Nu cred. Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu palmele și, În cele din urmă, tăcu, rămînÎnd nemișcată. CÎnd Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
absolută dreptate. — Și Dan ce spune de toată povestea asta? Întreabă Emma. Presupun că nu te susține, nu? — Sărmanul de el. Cred că se află Într-o situație imposibilă. Îmi zice că e de acord cu mine, dar cînd se Îngroașă gluma, refuză să facă ceva. — Mda, ăsta e frate-meu, confirmă Emma. — Vorbesc serios. Pur și simplu fuge cu coada Între picioare. O ține una și bună că nu vrea să fie prins la mijloc și că, dacă am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
într-o mare de chipuri tuciurii! Prin tot Punjabul, cluburile înțesate de fum de țigară s-au umplut de discuții despre un guvern mai ferm, despre necesitatea de a lovi ei primii, cu duritate. Rândurile mulțimii au început să se îngroașe. La întrunirile publice, babu-ii din congres au cerut să se organizeze greve. În timpul unui meci de crichet, o grămadă de oameni a invadat terenul de sport, distrugând turnicheții nelustruiți și agitând niște bâte în aer. Noaptea au început arestările, liderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc! Căzu pe pat, cu obrajii în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, l-ar năpădi plânsul și pe el. In văgăuna întunecoasă suspinele lui Apostol îngroșau aerul, iar lumina sfârâitoare de pe masă tremura pe pereți niște umbre neliniștite... Într-un târziu, după ce sughițurile locotenentului se mulcomiră, Klapka zise: ― Ei, te-ai mai răcorit?... Atunci putem vorbi ca doi bărbați, ba chiar ca doi soldați!... Adevărul este
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit la ceilalți, așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta îngrozitoare. Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un coșmar; după două momente, mai adăugă, cu o privire îngrozită spre prizonierul care se uita, mormăind revoltat, în altă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
I-am cerut iertare, mamă... răspunse Apostol cu bucurie în glas și cu o flacără de fericire în ochi. Trei zile înainte de împlinirea lunii, locotenentul Apostol Bologa primi ordin telefonic să se prezinte imediat la serviciu. ― Se vede că se îngroașă lucrurile de au început să suspende concediile, zise Apostol, liniștit și încrezător, către maică-sa, comunicîndu-i știrea. ― Ba mare minune dacă aici n-o fi mâna "buzatului"! strigă doamna Bologa revoltată, mai ales gîndindu-se că Apostol s-a și umilit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când lepădă receptorul, căci aghiotantul care nu fusese niciodată în tranșee și care ar fi fost în stare să perie în fiece zi pe toți generalii armatei, numai să nu intre el în foc, pomenind despre "evenimentele foarte mari", își îngroșase vocea ca un viteaz de cafenea. Peste un minut Apostol se trezi studiind cu o atenție încordată harta nouă, sosită în lipsa lui, cu situația exactă de pe front. Nu mai era o schiță aproximativă și învechită, ca odinioară, ci harta adevărată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îngălbenită din pricina trecerii anilor, a doi copii cu părul tuns scurt, împletindu-și degetele mâinilor într-o cameră micuță, îmi amintesc cum îmi scriam numele pe lobul urechii lui și de fiecare dată când literele începeau să se șteargă, le îngroșam din nou, cu un pix albastru, iar el râdea, nu este nevoie să faci asta, Noam, apoi își atingea urechea în locul acela, sunt al tău pentru totdeauna. Degetele mă dor atât de tare, încât le desprind de pe gâtul său, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]