2,408 matches
-
cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit față cu un sentiment îngrozitor de rușine și plăcere. Când am privit din nou, am observat că în peretele borcanului, care scânteia nebunește, apăruseră contururile subțiri ale unei uși. M-am repezit spre ea îngrozit de gândul că ar putea să fie deschisă. Dar am respirat ușurat: un lacăt enorm, moale, ca de carne, atârna la ușă. Pe drumeagul care cobora din munții îndepărtați și se oprea în fața ușii mele venea o fetiță. Părea cuminte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ului. Nu fusese deci cu totul un vis, deși nu fusese cu totul nici realitate. Primisem o foaie dintr-un calendar care avea să apară cu peste douăzeci de ani mai târziu. Atât știam, și deja aveam de ce să mă îngrozesc. Nu puteam gândi mai departe, nu mai eram în stare să discern dacă încă mai visam sau eram trează. M-am ridicat în capul oaselor și-am mai zăcut și așa destul timp. Când m-am dezmeticit, am auzit, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
picior solid la Dunăre, pentru a se „putea întinde în viitor mai departe în paguba imperiului turcesc, potrivit dorinței politicii Ecaterinei a II-a”. S-a rotunjit Noua Rusie „dând siguranță Odesei, născută de curând, care până acum era mereu îngrozită de tătarii neastâmpărați din Bugeac”. S-a dat o puternică lovitură vieții economice a Principatului, „prin smulgerea din trupul ei a celei mai roditoare părți”. Două treimi din produsele cerealiere trimise până atunci la Constantinopol proveneau din partea Moldovei de dincolo de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
un picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage pentru mine. ― Ce mai fac fetele? întrebai. ― Te regretă, îmi mărturisi. Probabil că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
considerație sunt cei care renunță la "plăcerile" lumii, adică sihaștrii, filozofii, misticii. În capul Jeniei se băteau o sumă de idei inconsistente, alături de dezamăgiri sentimentale și superstiții femeiești (cultul "omului superior", al "omului singur", izolarea, aventura, renunțarea.) Aproape că mă îngrozeam ascultînd-o, căci, de când mă retrăsesem aici, ajunsesem să gândesc un lucru până la capăt, să cercetez o idee în toate implicațiile ei, și mă făcea fîră voie să sufăr substanța hibridă și incongruentă a conștiinței acestei tinere fete în căutare de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un suflet milos, o veghea, ținând în poală un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și în dosul a orice văd (cred că văd) cu ochii mei, lumea e cu totul alta. Mai simplă, mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
glumă. — Băăă! zice el pocnindu-mi una peste umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își făcuse din căminul ei o fortăreață unde se simțea în siguranță și era bucuroasă să rămână invizibilă. Nu se afla la drumul mare, rănită în lupte și lipsită de adăpost, ca Stella sau ca George, ale cărui aventuri o îngrozeau și o fascinau. Ea nu era ca ei. Dimineața devreme, când deschidea robinetul și auzea apa rece, limpede, curgând în ceainic și umplându-l, se simțea pură și proaspătă. Deprinsese de la Adam una dintre caracteristicile fortăreței ei interioare, anume, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
an? Aș putea să fiu altundeva, aș putea să mă schimb? Sau o să fiu moartă? Sau o să fie el mort?“ Ideea că George avea de gând să se sinucidă își făcuse cuib în mintea ei. O idee care nu o îngrozea, ba îi dădea chiar un soi de ușurare, nu pentru că simțea că ea i-ar supraviețui ci, dimpotrivă, pentru că moartea lui George ar fi însemnat propria-i moarte. Ruby era neagră și monumentală și preocupată; nu arăta nici măcar acele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei stare de spirit decât era Alex. Simțea că ceva foarte vechi, un lucru despre care nu se întrebase niciodată, ieșise din viața ei. Era bine că se întâmplase așa? Ruby își dădea seama de propria-i putere și se îngrozea. Simțea că, dacă ar fi dorit, ar fi putut s-o distrugă pe Alex. Dar dorea oare? Nu însă pensia o voia, pentru că asta însemna independență, egalitate. Egalitate? Nu avea decât să întindă mâna și să o decreteze. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o conferință a lui Ivor Sefton la Sala Mare. Acesta spusese că e bine să li se ceară copiilor să-și povestească visurile și, astfel, să îmbine materialul simbolic al visului cu starea de trezie. Dar visurile lui Adam îi îngrozeau atât pe el cât și pe Gabriel, și să le povestească însemna să le țină minte, Adam visa foarte des oameni înecați. „Sunt o femeie proastă, își spuse Gabriel, și Brian mă condamnă că am pierdut-o pe Stella, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai departe. Hector se avea bine cu Gavin Oare, tipul de la gazetă, pentru că-i dăduse un interviu în legătură cu piesa... Tom se întrebă dacă ar trebui să se ducă să-l vadă pe Hector, dar însăși ideea explicației cu el îl îngrozea. Iar ideea că Emma îl mințise și-l trădase îl îmbolnăvea. Principalul trădător era, de bună seamă, el însuși. N-ar fi trebuit să accepte, în ruptul capului, planul nebunesc al lui John Robert. Îl acceptase, nu de dragul nostimadei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e cu putință? Am nevoie de tine, Hattie, tânjesc după tine. Of, Doamne, ce stupid, câtă slăbiciune din partea mea să-ți vorbesc așa... — Nu-ți face griji, sunt bine, spuse Hattie. Aș vrea doar foarte mult să nu fii nefericit. Îngrozită de efectul pe care presupunea că îl avusese o asemenea declarație asupra lui John Robert, însuși, Hattie nu putea săși dea seama de enormitatea spuselor acestuia și nu știa cum să-l liniștească, să exprime mila care o invadase. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și neizbutind să găsească un drum continuu care să-l ducă sus. Șiruri de trepte care urcau se terminau în uși zăvorâte sau, în chip de neînțeles, începeau să coboare în altă direcție. Din timp în timp striga, și se îngrozea auzind ecoul neputincios al strigătelor zadarnice. Urcă, pe urmă coborî, pe urmă iar urcă, până ce pierdu orice simț de orientare cu privire la culoarele care duceau în sus sau în jos. În cele din urmă se așeză pe niște trepte, în timp ce întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afectivă. "Vibrăm", avem feeling, ne recunoaștem în celălalt, ca mod de existență a ființei colective. Rostand arată cum Cyrano, scriind Roxanei în numele lui Christian de Neuvillette, se crede acesta din urmă: ,,Iubito, voi muri! Astă-seară ne batem, scumpa mea! Mă îngrozesc la gândul de-a nu te mai vedea, Iar dragostea mă frige! Însă o astfel de identificare emoțională tinde să devină colectivă. Și în multiple transe "fanii" ajung să comunice cu eroii lor sportivi, muzicali, religioși, politici sau chiar intelectuali
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cercul de lumină al lămpii de noapte. Rareș se așeză încet la marginea cercului de lumină și tăcu îndelung, cu privirea în pământ. Am scris... zise el... Am scris despre cum am strivit un pui. Ai strivit un pui? se îngrozi Felicia. N-am vrut... Mă jucam jos în fața casei... Aveam patru ani. Cloșca tocmai scosese pui. Era cloșca doamnei Alexandrescu. Puii se țineau după mine, înțelegi? Cum făceam un pas, veneau fuga la picioarele mele... Doamna Alexandrescu mi-a spus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oricare cimitir. Cimitirul e lumea lor. Lucian a avut vreo doi colegi de școală care au murit de copii, unul într-un accident de mașină și încă unul sau doi de boală. Azi i se pare straniu că, în loc să fie îngrozit (deși n-ar putea nega că a fost și îngrozit), l-a încercat o nedeslușită invidie: acei colegi ai săi au cunoscut de timpuriu marea taină a trecerii dincolo. Dar, matur acum, își spune că acei copii n-au avut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doi colegi de școală care au murit de copii, unul într-un accident de mașină și încă unul sau doi de boală. Azi i se pare straniu că, în loc să fie îngrozit (deși n-ar putea nega că a fost și îngrozit), l-a încercat o nedeslușită invidie: acei colegi ai săi au cunoscut de timpuriu marea taină a trecerii dincolo. Dar, matur acum, își spune că acei copii n-au avut cum să cunoască marea taină pentru că nu mai exista niciun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne! Mi-au tăiat piciorul și mi-au pus unul de lemn! Ce mă fac? Cum am să merg eu?” - i-a trecut prin gând, înfiorându-se... Un plâns înăbușit a pornit să-i zguduie trupul, în timp ce strigătele de durere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu pe lumea ailantă. Sucombatu’ ! F ...prin lovitură de pumnal cotondent! P Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu zâmbește. În general
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! 25. De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine." 26. Din pustia Chedemot am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: 27. "Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănînc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvîrșiserăți, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniați. 19. Căci mă îngrozisem la vederea mîniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, pînă acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta. 20. Domnul de asemenea era foarte mîniat și pe Aaron, așa încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
tine. 2. La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. 3. Să le spună: "Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă înspăimîntați, nu vă îngroziți înaintea lor. 4. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mîntuiască. 5. Mai marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: Cine a zidit o casă nouă, și nu s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
mă fiarbă-n oală și o să devin dulceață și... ce e cel mai bun, voi deveni peltea, așa ca un jeleu, o bomboană jeleu vorbi de acolo dintr-un copăcel mai mic, dar plin de fructe numite... Gutuie. Soarele se-ngrozi ascultând cum se tot plângeau pomii și se ascunse repede după un nor. - Ce ți-e și cu pomii ăștia! Vorbesc de parcă ar fi oameni! - Ia, spală-i norule și potolește-i! Mai adăugă soarele privind livada. Și ultima ploaie
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]