1,838 matches
-
impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni apocaliptice: "Nu-i Ștefan-vodă cel ce-a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-au învăpăiat." Cozma Răcoare capătă dimensiune prin evocarea lui Ștefan, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
veniăm tă cuturalidăm dacu oaenii muntii aflati in contediu, nu tă ne ditrăm, ti am vrea să nu platim tihete de mată, că venirăm aiti tă muntim, nu tă ne-ndopăm! În timpul acestei explicații, Ovidiu a văzut că secretara privește îngrozită slipul directorului: s-a uitat și el. Un testicul lung ieșea de sub unul dintre cracii chilotului de baie. Înroșindu-se, actorul i-a șoptit superiorului său: Eugene, coiul! Ascunde-l! Te coif? Ata e părul meu, ghizonat... Ti nu mă-nterupe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul". Acest zbucium interior a dus la prăbușirea psihologică a personajului, prăbușire provocată de căpitanul Pandele, care a inversat numerele pentru fiecare loterie, în carnetul său. Devotată soțului, doamna Popescu caută speriată și îngrozită biletele, deși verificase buzunarele jachetei înainte de a o da la schimb. Find o nuvelă realistă și psihologică, sunt urmărite reacțiile și stările interioare ale personajului, evoluția stărilor sufletești, de la liniștea obișnuită, la agitație și oboseală psihică. Când crede că și-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
slab. Păr castaniu, fața palidă și ochii verzi-albaștri, foarte puternici , pătrunzători. Are o figură obosită, de om mistuit de o frământată viață interioară". În actul al doilea se confruntă protagoniștii, două caractere diferite. Confruntarea cu Ioana îl arată "neliniștit", "timid", "îngrozit", dar fericit. Caracterizarea Ioanei Boiu-Dorcani Ioana este un personaj dinamic, multidimensional, inflexibil, având senzația atingerii absolutului prin iubire. Este și ea o cultivatoare de himere care trăiește într-o lume închisă. Portretul fizic: "E înaltă, cu părul și ochii negri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-o vorbind ungurește și îl lovește pe un individ care îl acuză de șovinism. Destinul face ca viitoarea lui logodnică, Ilona, să fie unguroaică, fiica groparului Vidor din satul Lunca, unde se afla frontul, chiar în fața românilor. Apostol Bologa privește îngrozit cum militarii maghiari îi spânzurau pe țăranii români, acuzându-i de spionaj, deși ei mergeau în spatele frontului să-și apere ogoarele. El a fost numit din nou între jurații care condamnau la moarte. Se hotărăște să dezerteze și să treacă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
batalion de război condus de maiorul Tănăsescu și prefectul Baloteanu, care vin să restabilească ordinea pe moșiile Amara, Ruginoasa, Bârlogu, Babaroaga, Gliganu, toate din județul Argeș. Țăranii erau conduși de Petre Petre. Venind din București în calitate de ziarist, Titu Herdelea urmărește îngrozit executarea unor țărani și unele secvențe inexplicabile: Niculina, fiica preotului, a vrut să ridice cadavrul tatălui ucis de un glonte rătăcit și a fost lovită cu cravașa de maiorul Tănăsescu. Romanul este alcătuit din două părți: "Se mișcă țara!" și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răspuns la fel de operativ: „ți-am adus niște flori...“ Sorana a făcut o grimasă care a transformat-o dintr-odată într-o persoană foarte diferită de îngerul pe care-l zărise Radu în urmă cu câteva seri: „Mie? Ha, ha, ha!“ Îngrozit, Radu s-a dus acasă, după ce a plasat buchetul de flori într-o ghenă, ca să nu râdă cei de-acasă de el. Nu știa că și Sorana venise la întâlnire tot parfumată, tot cu inima bătând puternic. Doar atât: că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
să tremure când i s-a cerut să adauge și pantalonii omului pe care-l desenase. Observându-i reacția, mama a întrebat-o: „Ce ai, dragă? N-ai mai auzit cuvântul «pantaloni?»“, iar fetița s-a arătat de-a dreptul îngrozită. Mai târziu am aflat că tatăl ei abuza sexual de ea de doi ani... Abuzul cognitiv Deși literatura de specialitate privitoare la diversele forme de abuz nu folosește acest termen, îl voi introduce aici cu riscul de a-mi atrage
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
dată de doctor: retras din viața aceasta. Iar confirmarea vine foarte repede după ce acest moment a fost consumat, personajul găsindu-și altă identitate, în urma percepției intenționale a realității: ,,se simțea identificat cu șoarecele până în cea mai măruntă atitudine. Umbla tot atât de îngrozit, tot atât de zăpăcit"263. Personajul lui Blecher se mișcă astfel, conform teoriei lui Husserl, într-o lume deja interpretată. Din punct de vedere fenomenologic, Emanuel, la fel ca și celelalte personaje blecheriene, are un văz cultivat pe care nu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Oceanul invadase o parte din plajă și acum trebuia să conducă cu prudență pe o margine îngustă de nisip și între șanțuri pline de apă. Pentru a scurta drumul, trecea cu trăsura de-a dreptul în mijlocul șuvoaielor. Solange îl privea îngrozită. Deodată ajunseră în fața unui canal mai larg, unde calul se opri brusc și nu vru să înainteze. E imposibil să treci pe aici, îi spuse Solange. Vezi doar bine ce adânc e... Ocolește!... Dă-mi mie hățurile! Emanuel în culmea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ei obiectele hidoase pe care le aducea cu dânsa, culese desigur de pe vreun maidan părăsit, într-o mână ținea o gheată veche, ruptă și putredă, iar în cealaltă o pasăre moartă, cu gâtul în jos, fără pene, oribilă. Emanuel rămase îngrozit. Solange cu gura întredeschisă (i se scurgea în colțul buzelor un fir de salivă) rămase și ea împietrită cu privirile moi, teribil de cețoase și de șterse 302. Imaginea lui Solange este asememănătoare cu cea a Isei, din finalul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
footnote> . Dărâmarea statuilor împăratului Teodosie și ale membrilor familiei sale, în anul 387, din cauza cuantumului neobișnuit al obligațiilor fiscale, a adus locuitorilor Antiohiei amenințarea cu exterminarea totală. Era atunci un spectacol jalnic: păgânii fugeau din oraș, iar creștinii așteptau moartea îngroziți. Din prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Omilia a 21-a, finală, anunță rezultatul fericit al intervenției lui Flavian care aducea amnistierea celor vinovați. Succesul pe lângă Teodosie era socotit și succesul Sfântului Ioan. Numele
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Colin, în fine, înțelege primejdia mortală. Vrea să telefoneze, dar telefonul e deconectat, apartamentul e gol, valizele gazdelor sunt de mult făcute. Totul, ca la carte. Colin este încolțit de cei doi ca de niște plante carnivore, obscene, sub privirile îngrozite ale lui Mary. Bruscat, trântit la pământ, izbit de perete, anihilat, Colin este deja obiect de batjocură al cuplului pervers. După ce Robert îi deschide arterele cu briciul, Colin mai are puterea s-o strige pe Mary, care, încă sub înrâurirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ușor curbată sub mustața sîrmoasă, închisă la culoare. /.../. Își îndreptă umerii, chiar mai orgolios, și mă privi drept în față, în semiobscuritatea care ne despărțea. Eu sînt Dracula, spuse el". Pentru ca prezentările să fie complete, voi adăuga faptul că naratorul îngrozit este istoricul englez (trăitor în Statele Unite) Bartholomew Rossi, profesor și cercetător cu renume mondial. În tinerețe, printr-o întîmplare bizară, el ajunsese să fie obsedat de celebrul voievod muntean al secolului al XV-lea, Vlad Țepeș, și, ca atare, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Profesorul admite că, după descoperirea cărții, a fost obsedat de această enigmă istorică, încercînd să o rezolve. Cercetările l-au purtat prin Grecia și Turcia unde a descoperit lucruri uimitoare și, în același timp, stranii. A fost bîntuit, hărțuit și îngrozit. Spune că, deși nu a găsit teribilul mormînt, a aflat un lucru și mai înspăimîntă tor, acela că eroul creat de "un irlandez nebun", Bram (Abraham) Stoker, Dracula, este de fapt viu, e mortul viu despre care vorbește adesea codificat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dignostichează exact (fie și pe ghicite) lui Baxter. Acesta din urmă, umilit și trădat în fața tovarășilor (în lumea lor dură, orice semn de slăbiciune a "masculuilui alfa" poate constiui începutul sfîrșitului), renunță să-l mai sancționeze pe doctor și pleacă îngrozit, sub privirile nedumerit-dispre țuitoare ale celor doi amici. Deși pe muchie de cuțit, Henry iese, ca întotdeauna, învingător. Este vorba însă, de data aceasta, despre o victorie chinuită, ce îi lasă un gust amar. Imaginea nevrotic-convulsivă a lui Baxter îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
92. Un alt document la fel de important, Istoria veridică a cuceririi Noii Spanii este darea de seamă a lui Bernard Díaz del Castillo, membru în mica armată condusă de Cortes. Episodul are loc în 1521, în timpul asedierii capitalei Imperiului aztec, Mexico-Tenochtitlan. Îngroziți, spaniolii asistă de departe, neputincioși, la sacrificarea tovarășilor lor capturați (pe Marele Templu, piramidă dedicată lui Huichilobos, zeul războiului): Deodată se auziră bătăile funebre ale marelui tambur al lui Huichilobos, înspăimîntător de multe atabales 5, sunet de cochilii marine, de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
natura și semenii, fără să-și folosească lăncile și cerîndu-și iertare de la fiecare animal ucis pentru subzistența cotidiană. Apoi, într-o noapte, teribila "noapte a marelui foc", dispar doisprezece bărbați dintr-un sat, zece tineri și doi adulți. Nedumerite și îngrozite, mame și soții trăiesc durerea acestui eveniment, redată de autoare cu o precizie extremă a tonalității unei emoții reținute și aproape mute. Suferința le e potențată de exilul la care le obligă necru țătoarele cutume, dispariția fiilor fiind o grea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia lui Ion Barbu: "Uneori, șuierăturile surugiilor sau vorbele lor îngânate de-a încălecare erau socotite de el ca semnaluri... Îngrozit, își zicea că n-are să mai scape din acea noapte și se trăgea de la geam. Răsuflarea îi era scurtată, urechile vâjâietoare și fiori-fiori îl treceau prin inimă". Pe nesimțite, copilul adoarme, iar starea hipnică transferă viziunile înspăimântătoare din real în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
izbeam cu ciocanele, că înaintea noastră, în stâncă, încep deodată să bată din ciocane o mulțime de băieși. [...] Și făceau un vuiet ș-o larmă, și se auzeau bolovanii prăbușindu-se, de gândeam că are să se surpe tot muntele. Atunci, îngroziți, asudați de frică, plecarăm în grabă să ieșim. Și, cum fugeam, auzirăm deodată un glas strigând aspru și răgușit: "Hocmane! Hocmane!"". Ducându-se în grabă la hocman și amenințând cu boicotarea lucrului, acesta îi ironizează, crezându-i lași. Spre a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scoțând junghiurile, îi loviră; și alți ostași, aduși de căpitanul de lefecii, intrară și năpustiră cu săbiile în ei". Este interesantă substituirea ochiului auctorial cu acela al unor personaje: domnitorul și Moțoc privesc întreaga scenă, primul autentic amuzat, al doilea îngrozit, dar silindu-se să zâmbească în chip ipocrit. Lectorul înregistrează scena ca printr-o lentilă fotografică, neînduplecat fidelă, dar detașată de imaginile redate: "Închipuiască-și cineva într-o sală [...] o sută și mai mulți oameni ucigași și hotărâți spre ucidere, călăi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vin la Poliție, le pun câte o bandă (banderolă, semn distinctiv, n.n.), îi trimit în oraș, în mahalale să intimideze lumea și să oprească într-o măsură oarecare devastările. Ne instalăm într’un biurou al Primăriei. Unul după altul, oamenii îngroziți vin de raportează: la mine sparge, la mine au intrat civili și soldați ruși (subl.ns.), la mine dă foc, la mine îmi strică casa, la mine îl taie pe tata și vor să o siluiască pe sora mea (subl
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
faci; te știu însă om destul de cuminte pentru ca să simți ce-ar urma de acolo pentru tine, și te știu om care ține bani. Între cei doi rivali există, fără doar și poate, respect dincolo de animozitățile evidente dintre ei. Hotărât, rece, îngrozit, uimit, Ghiță vede în Lică forța interioară, o întrupare a voinței care lui îi lipsește. Lică e omul care nu își pierde niciodată liniștea, e cel pe care îl poți speria cu o vorbă, dar nu-l poți stârpi... El
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pentru prima oară, nu doar bănuiește soțul de complicitate cu Lică, ci are crede ea certitudinea cârdășiei lor: Acum ea le înțelegea toate: el (n.a. Lică) a fost undeva și a făcut ceva cu știrea lui Ghiță. Doamne! Zise ea îngrozită. Ce-a căzut pe capul meu! Dar Ghiță era bărbatul ei: ar fi dorit să-i fi secat lumina ochilor în clipa când a ajuns la fereastră, pentru ca să nu vadă și să nu știe nimic, și i se răci tot
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]