1,859 matches
-
adică proprietatea mea, am și eu dreptul să te fut, chiar dacă ți-ai făcut plinul cu alții. Așa vorbește, mizerabil. I-am spus să plece. N-a vrut. M-a amenințat. Am fost în stare să mă împotrivesc, deși eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înlăuntru și-l puteam ține și nu simțeam că-l port. Numai că fusese cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu vreau să țină mult pentru că mă îngrozește. I-am văzut și i-am auzit chinurile și în capul meu încă mai răsună urletele lui de durere care mă făceau să-mi frâng mâinile neputincioase și să-mi acopăr urechile îngrozită. L-am văzut cum se liniștește și piere. Și atunci am suferit, dar știam că pentru el totul se sfârșise mai înainte. Și mi-a fost și mie clar, cum îmi spuneai, că suferința nu e atât pentru cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pare că recunoaște expresia din privirile văduvelor care își pierduseră în luptă soții, din privirile mamelor care își pierduseră fiii. Oare în clipa aceea Coriolan nu intuiește vag că, încremenită în tăcerea ei, Virgilia are și ea uitătura fixă și îngrozită a femeilor care au văzut moartea cu ochii, care au privit-o drept în față? Doar ea îi vede alteritatea monstruoasă, doar ea îi citește dintr-odată pe chip asemănarea cu Richard al III-lea sau cu Macbeth, cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cale reprezentația teatrală, el montează, de fapt, o capcană, o „cursă de șoareci”, în care va prinde și va închide conștiința vinovată a regelui uzurpator. Claudius va asista la întoarcerea fantomei bătrânului Hamlet, ce-și va retrăi moartea sub ochii îngroziți ai ucigașului său. O capcană funcționând astfel încât momeala „fabricată” de către trupa de actori să creeze o teribilă senzație de realitate a unui trecut mort, dar care reînvie în prezentul reprezentației; iar acest „spectacol în spectacol” repetă întru câtva prima întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înzecită. O teroare iscată de ceva ce nu are propriu-zis o formă, un trup, un chip. O teroare lipsită de concretețe, de materialitate. Când, la sfârșitul celui de-al treilea act din Prințesa Maleine, fereastra se deschide, toată lumea fuge țipând îngrozită, deși nu se întâmplase nimic neobișnuit. Straniile cuvinte din finalul acestei scene au încă de pe acum o tonalitate beckettiană: „Se deschide o fereastră, se deschide o fereastră. Le e frică. Și totuși nu e nimeni”. E doar amenințarea unui invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
straniile apariții se trece, așadar, la recunoașterea forței de iluzionare a teatrului și, mai apoi, la ideea unei mistificări. Povestea se repetă ceva mai târziu, atunci când se fac pregătirile pentru intrarea în scenă a Madamei Pace: la început, uluiți și îngroziți ca la vederea unei fantome, actorii o iau la goană, refugiindu-se printre spectatori; după ce se mai liniștesc, înclină cu toții să creadă că la mijloc e tot o scamatorie, un „truc ieftin”, cum spune Prima Interpretă, stârnind astfel indignarea Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu, scăldată în lumina unui clar de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se petrece, generale? A dat năvală turcimea de ne-ai adus, foaie verde și-o lalea, toată căzăcimea?” Omul încă mai spera că era vorba doar de o glumă. Generalul Zass și-a pus paharul jos și, în tăcerea aceea îngrozită, a tras cu un gest aproape elegant ucazul imperial din manșeta vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din Robert? A intrat el în colivia de aur pe care o merita? Sau în care continent s-a prăbușit pasărea asta măiastră din înălțimi albastre? Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
insignă străluci în fața coșurilor lui George. Hai cu mine. — Pen’ ce dracu’ m-arestezi? Numa’ c-am intrat și eu aici? protestă nervos George. N-am făcut nimic! Ce mai e și asta? Ești suspect. — Suspect pen’ ce? întrebă George, îngrozit. — Aha! Chiar ți-e frică! Se întinse să-l apuce de braț și să-i pună cătușele, dar George smuci Consolația Filozofici de sub brațul lui Mancuso și-l lovi cu ea în cap. Ignatius cumpărase o ediție mare, elegantă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din nou. — Așa, zise Insch, arătând spre sergentul din cale-afară de jenat, așa arată un polițist adevărat. Fu nevoit să ceară din nou să se facă liniște, iar Logan se lăsă la loc pe scaun, simțindu-se Încântat, bucuros și Îngrozit În același timp. — L-am găsit pe Richard Erskine. Insch trase un dosar de pe birou și scoase o fotografie de opt pe șase a unui băiat cu păr roșcat, cu pistrui și un zâmbet știrb. — Dar Peter Lumley Încă lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
star porno să roșească. Procurorul scoase cu blândețe amănunte de la el, vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald Cleaver rămase la fel de inexpresivă ca o bucată de unt. Procurorul mulțumi martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai că-ncepe. Vocea lui Watson deborda de Încântare când Sandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața lui Logan. Nu se făcea să pară uman În fața celor de grad inferior. Insch se desprinse de chiuvetă și scoase o pereche de cătușe. — Hai, Philips. În picioare. Logan se uită cum figurii Îngrozite i se citesc drepturile, cum i se pun cătușele pe mâinile aduse la spate. Apoi Insch Îl scoase pe Hoitar din bucătărie afară În zăpadă. Rămas singur În casă, Logan stinse lumânările și Îi urmă. 21 De data aceasta, „adultul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch, fierbea În suc propriu. — Domnule Anderson, spuse Insch fără nici o urmă de căldură când se așezară În cele din urmă pentru interviu. Ce drăguț din partea dumneavoastră să ne faceți loc În programul dumneavoastră cel foarte, foarte plin! Cameron arăta Îngrozit și epuizat, de parcă plânsese toată noaptea. — Înțeleg, zise Insch, servindu-se cu șerbet de fructe, c-ați scos o altă interpretare, de-a dreptul miraculoasă, pentru evenimentele serii? Poate că extratereștrii sunt de vină? Mâinile lui Cameron tremurau pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe copil să zbiere mai tare. Mârâind, Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care suspina, mișcându-și mîinile ca să alunge usturimea palmei. Îmi pare rău! N-am vrut să... Se Întinse Înainte, dar Jamie McCreath, cu ochii cât cepele, se trase Înapoi, acoperindu-și fața cu mâinile Înmănușate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte bine de tot, alergând Înspre adâncul vasului de granit al carierei. Spre lacul cel negru. Dintr-o dată, băiețelul se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi după el. Dar Martin Strichen cântărea cu mult mai mult decât un copil mic. Gheața care suportase greutatea lui Jamie nu mai Îndura și surplusul lui Strichen. Un foc de armă explodă În carieră. Bărbatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trei luni, În același loc, nu Înainte de a-i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întîlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatînd Îngrozit că temerile-i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr-un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
traduceri existînd negru pe alb În fondul Bibliotecii Muzeului Britanic. Iar cum majoritatea muritorilor au față de litera tipărită aceeași venerație ca față de Sfînta Scriptură, mulți vor admite această dovadă fără crîcnire și fără circumspecție intelectuală. „Oare este posibil, se Întreba Îngrozit un redactor de la Times, ca o bandă de criminali să elaboreze un astfel de plan pe care la ora actuală să-l pună senin În aplicare?“ Fondul bibliotecii În care se păstrează această supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s-ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la University 12, și-a lăsat acolo melonul și a ieșit din nou, de data asta cu capul gol, ca să se plimbe pe strada Nassau, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan uriaș, Înnebunit, vopsit ca un tigru. O jumătate bună din lumea de la gară căsca gura la ei, oscilând Între compasiune Îngrozită și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Coleman hoțul. Teoria lui Upshaw se confirma. — Doamnă, Coleman s-a apucat de furat în ’42? — Da. În vara dinainte să plece de-acasă. — Și avea cumva Coleman fața arsă? Era desfigurat în vreun fel? Bătrâna cea țicnită se arătă îngrozită. — Coleman era frumusețea personificată a sclavului mascul! Era la fel de chipeș ca o vedetă de cinema! Buzz zise: — Doamnă, îmi pare rău că am pus la îndoială frumusețea băiatului. Dar cine era Masskie? Tatăl lui? — Nu-mi amintesc exact. Pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]