4,199 matches
-
pângăririi vin din partea opusă, dinspre Apus. Nu-i nimic, își zic adevărații fii ai Lui Hristos și ai Pământului. Dacă nu intervine blestemul trădării, “se vor face toți o apă ș-un pământ”. De aceea, țăranii din Pungești nu-i înjură și nu-i iau cu furca pe “chevroniști” (deocamdată...), ci le huiduie (deocamdată...) pe secăturile guvernamentale (TOATE fiind aflate ...“cu rața-n gură”!) - secături guvernamentale care-i acuză, tocmai ei, pe “oamenii locului”, tocmai pe ei, pe duhurile păzitoare și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
ma menține activ la masa de scris este resentimentul care ma vizează. Dar ei nu trebuie să facă din ură lor pentru persoana mea un secret. Ce folos! Trebuie să zică în gura mare ce au de zis. Să mă înjure la gazeta, să se plîngă în tribunale, să dea cu mine de toți pereții la tv, să mai taie de la joburi și de la premii, etc. Răul este foarte ușor de făcut în lumea românească. Mă îngrijorează s-aud pe cutare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93068_a_94360]
-
becher, nu spui cine - își varsă fierea împotriva mea. Am observat că în asemenea împrejurări (din fericire dese) funcționez mai bine, șunt inspirat și chiar vesel. Așa că nu îmi rămîne decît să cer detractorilor mei să nu uite să mă înjure, să mă calomnieze. Să îmi tragă - cînd mă întorc cu spatele - un pumn peste ceafa sau un șut în fund. Să mă ponegrească prin tîrg în toate ocaziile. Îmi face bine. Stelian TĂNASE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93068_a_94360]
-
organizez un miting cu prilejul sosirii din Iran a lui Ceaușescu. Povestea a fost mincinoasă. Târziu mi-am dat seama că lucrurile fuseseră aranjate. Așa a început pentru mine perioada aia foarte fierbinte. M-am dus în redacție, l-am înjurat pe Mihai Caranfil care era acolo, și pe Anica Florescu, care era tot acolo și cu care eram coleg de birou, și ulterior s-a dovedit a fi purtătoare de grad, pentru că s-a dus colonel la SPP. A venit
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
de redactor. Și eu Dan Orghici, omul bun la toate sau Redactorul șef. Scriam atunci în primul editorial al VORBEI: „ Cu tot respectul față de cititori, uneori, vom fi obligați să scriem ceea ce nu le va plăcea știm că vom fi înjurați, știm că asta poate să aducă prejudicii de moment publicației, dar ne asumăm aceste riscuri. Majoritatea nu scriem de mult, dar suntem obișnuiți cu huiduielile, cu aplauzele , de aceea acum când ieșim pe scena publicistică acestea nu ne interesează, ci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93484_a_94776]
-
cu el tocmai acolo nu-și putea explica. Fapt era că patrupedul o luase razna printre troleibuze, tramvaie și taxiuri, alerga înnebunit, făcând copci și zvârlind din copite, iar șoferii, cu zâmbete sardonice pe buze, claxonau fără noimă și-l înjurau, făcându-i semn să-l prindă, cine mă-sa îl adusese cu calul aici?... Calul fusese negru, acoperit sub șa cu un mic valtrap roșu, tivit cu fir argintiu. Un exemplar înalt, cu picioarele lungi, pur-sânge, de la sine înțeles. Îl
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
între dinți. Mă iscodește dacă știu despre tine - O mint ca-nainte, că suntem cuminți. Nu te iubește! îmi râde pocita. Mai pleacă-n sictir, mă răstesc îmbufnat. Dar sunt sfâșiat de o jale mocnita Și ard că s-o-njur, si ard ca s-o bat! Ești prost, ca o inimă uscată la soare! Îmi strigă Moartea din sumbru mormânt. Doar noaptea mă apară cu vechea-ntrebare - Iubire și moarte, sau vorbe în vânt? IS THIS LOVE, OR JUST A
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
nesimțitelor” de gospodine nici că le păsa de suferința noastră. După câteva strigături la porți, Petriță a spus enervat : -Mă, ce mama dracului se întâmplă? Parcă au murit toți, parcă sunt casele pustii! Măcar să iasă, să ne găsească, să ne înjure, să se supere pe noi! Să ne spună ceva! Dar așa... Însă Ilie, comandantul, spuse altceva : -Gata, bă! Schimbăm tactica! Cum să iasă, când strigăm patru, patru? Să spunem : Trei, trei! Una e să vii la poartă cu trei bolindeți
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să plec. Gospodina strigă după mine : -Stai, mă! Tu nu știi să spui : „mulțumesc” când îți dă omul ceva? Ia spune : „mulțumesc!” Mormăi supărat : -Mulțumesc! -Așa să spui, prostule, că mă-ta nu te-a învățat! Îmi venea s-o înjur, dar avea dreptate. Mama nu mă învățase. Tot mergând din poartă în poartă, nici nu știu cum am ajuns în dreptul casei noastre. M-am uitat spre fereastră și am văzut o lumină. Îmi spusei :: nu s-au culcat! Dacă ar ști mama
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
RUFE PE SÎRMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldică date la sfințit prin biserici, aducătorii de ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldicădate la sfințit prin biserici,aducătorii de ploaie cu broaște și peștinavighează și ei prin porturile speranței,înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe drumul pierzanieiși primarii beți dorm în căruțele cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-el. Dar spoitorii, arlii și alte grupuri rome folosesc acest -ela pt. conjugarea verbelor la prezent. Iar viitorul se formeaza prin plasarea prefixului -kam înaintea conjugării la prezent. Imaginați-vă o judecată inter-țigănească: Căldărar învinovățit că a fiul său a înjurat un spoitor. Obligat prin judecată tradițională să promită că fiul nu va mai repeta înjurătura. Căldărarul spune: -Na kărela munro shiav kadea (nu va face fiul meu așa). Spoitorul va înțelege: -Nu, fiul meu face așa. Spoitorul ar înțelege eronat
Editura BabelUL LIMBII ROMANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383290_a_384619]
-
Marcel Vela, și am început să ghingesc (2), cum dzâce bănățanu': -Expârțul interiorizează nevoia comunitară de exprimare a vânturilor sorții. -Expârții romilor d'or fi români păstă tot în țeara asta, atunci sigur ne vom integra. -Expârțul jurist va fi înjurat de români acum daco'i zâce? -Purtătorii de ie nu pot purta sostena (3). Dă aia e recomandat portul național românesc. Domnilor români, nu vă mai substituiți cu romii. Kurau tumare kaltsen. -------------------------------------------------------------------------------------- 1-Aven amentza...pricazul dăruit atunci îl am și
MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
-
că n-ai pierdut atât timp, plus toată noaptea trecută, doar pentru a ajunge la concluzia că ai de-a face cu o criptogramă.... - Bineînțeles. Și nu e cazul să mă subestimezi În halul ăsta, că eu nu te-am Înjurat nici de mama dumneavoastră, nici de talentul personal, da? Recunoașterea eșecului o transforma Într-o adolescentă furioasă, pe punctul de deflagrație: premianta eternă fusese surprinsă cu lecția neînvățată, chiar dacă nenorocirea se Întâmpla la o disciplină ce nu figura În programa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu prea ești în apele dumitale. Un vechi proverb turcesc spune că omul, când nu-i în apele lui, înseamnă că se gândește la o femeie, ori la mai multe. Dumneata la câte te gândești? Broanteș roși vădit și, descoperit, înjură în gând pe cine le-a permis turcilor stabilirea în Asia Mică, favorizându-le astfel pătrunderea și-n Peninsula Balcanică. — La una se gândește, păcatele lui - răspunse spătarul Vulture - că așa ne-am obișnuit din moși-strămoși. — La una? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă! Uite în ce ne-a băgat! Încălecă pe motocicletă, continuând să înjure, și după câteva clipe părea că zboară pe întinderea nisipoasă, urmând ceea ce începea să fie un drum perfect conturat. Gacel și Suleiman îl însoțiră cu privirea multă vreme, iar în cele din urmă Suleiman spuse: — Cel mai bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cine o să mă ajute cine o să-mi vîre degetul pe gît cine o să-mi sufle În gură aerul ei cine o să-mi țină limba să nu mi-o Înghit să-mi șteargă voma să-mi tragă palme și să mă Înjure ca să mă trezească la viață așa cum ai face și acum dacă ai putea Nu muri! strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu cu picioarele goale, Înjur, Îmi șterg mîinile de capot, mă scarpin, ling farfuriile, rod resturile de salam de pe coajă. Am un soi de voluptate să recuperez ce mi-a luat educația. Nu sînt o doamnă Înnăscută, bunele maniere le-am dobîndit. În lume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau și ieșeau. Au mai trecut așa două zile. Atunci a trebuit să deschid ușa. Vecinii au venit după miros, trăgeau cu ochiul ținându-și batistele la nas. Înjurau și mi-au spus ca altădată să le zic dacă mai moare bunicul. Apoi au plecat. S-au întors pe la prânz cu un medic, doi oameni în alb, alți doi în negru și un sicriu de serviciu. L-au băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-o pe tanti Mae spunând ceva tare, iar el s-a retras de sub pălăria ei și s-a uitat la drum. Apoi o mașină a trecut atât de aproape de camion încât pânza a tremurat. Am auzit-o pe tanti Mae înjurând sănătos. Camionul s-a oprit. Am ajuns în josul dealului. Am sărit din camion și am înșfăcat vioara lui Clyde exact când era cât pe ce să pice. După ce am îndesat-o înapoi înăntru, am mers la ușa din față. Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a sărutat până am crezut că o să-mi ia buzele foc. Apoi s-a desprins și s-a uitat fix la mine, cu ochii arzând. M-am întins pe spate în pat, privindu-l cum își trăgea blugii în jos, înjurând vertiginos că nu îi poate scoate mai repede. Era o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sursă de subzistență. Nimic de băut. Nu cred că vecinii lui Walter m-ar lăsa să le folosesc toaleta, chiar dacă le-aș fi explicat situația. A trecut mult timp. Majoritatea l-am petrecut consumându-mi bateria cu postul Radio 4, înjurându-i pe ticăloșii care au pus de dimineață Woman’s Hour. Se întunecase. Spre seară am început să ascult Kiss FM și Walter tot nu apărea. Probabil îi ducea acasă pe soții Hammond de la vreo cină de afaceri. Eram obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ne sprijineam amândoi capetele de-o parte a dubiței, încercând să aruncăm o privire spre mașina care încercase să mă calce. Tot ce am putut să vedem era lumina roșie din spate care dădea colțul. Nat stătea pe asfalt și înjura, sistematic și cu răutate. A făcut-o mai mult decât a durat atentatul la viața mea. Nu aveam nici o tragere de inimă să înjur la rândul meu, dar eram impresionată de ușurința cu care o făcea el. înjura de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putut să vedem era lumina roșie din spate care dădea colțul. Nat stătea pe asfalt și înjura, sistematic și cu răutate. A făcut-o mai mult decât a durat atentatul la viața mea. Nu aveam nici o tragere de inimă să înjur la rândul meu, dar eram impresionată de ușurința cu care o făcea el. înjura de parcă ar fi putut să-l ucidă pe șoferul mașinii cu puterea cuvântului, ca și cum i-ar fi avut gâtul în mâini și îl sugruma încet până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asfalt și înjura, sistematic și cu răutate. A făcut-o mai mult decât a durat atentatul la viața mea. Nu aveam nici o tragere de inimă să înjur la rândul meu, dar eram impresionată de ușurința cu care o făcea el. înjura de parcă ar fi putut să-l ucidă pe șoferul mașinii cu puterea cuvântului, ca și cum i-ar fi avut gâtul în mâini și îl sugruma încet până la moarte. Oamenii se descarcă în diferite feluri. Eu una m-am trezit că împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]