4,549 matches
-
Trecutul îmi făcuse cel mai mare rău, dar nu aveam de ce să mă tem de viitor. Am plecat din casa lui Iacob simțindu-mă mult mai bine decât Iosif. Dimineața, Iuda a început pregătirile pentru ca trupul lui Iacob să fie înmormântat alături de părinții lui în Canaan. Iosif a urmărit cum i-au pus trupul în lectica aurită, pe care el o adusese pentru călătoria de înmormântare. Înainte ca Iuda să plece cu trupul tatălui său, el și Iosif s-au îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pensie dacă va fi cazul. Că și tac-su lu Biluță era deranjat la inspirație. Tot făcea memorii la Ceaușescu să-l rebiliteze pe Zbenghea, să-i recunoască vechimea în partid. Aiurea! Ceaușescu trimitea memoriile aici la Județeană și le înmormânta Soporan, ăsta tânărul, de-i prefect acum. Atunci băiatul era ceva pe la organizatoric la partid. Îți dai seama, Vergilică, ce istorie e numai pă străzile noastre, ce să te mai gândești la lustrația asta care o prelucrează ăia din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Podestà . Una dintre relatări care derivă din arhiva Celor Negri, păstrată într-o copie din secolul al XVII-lea, susține din contră că Rinaldeschi a fost "judecat în Templu", ca a cerut să fie spânzurat acolo, si ca a fost "înmormântat în Templu". În documentele contemporane, "templul" se referă în mod variat la una dintre cele două biserici, ambele asociate confreriei Celor Negri. Biserică S. Maria della Croce al Tempio, care era locul unde Cei Negri își țineau întâlnirile regulate, era
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și (în partea de jos): "A VII Ore di notte è impiccato a le finestre del / Potestà e în sepoltura îl dì di S. Maria Maddalena." [La a șaptea oră din noapte este spânzurat de ferestrele de la Podestà și este înmormântat în ziua de Sfântă Maria Magdalena.] Figură 10. Filippo Dolciati, Istoria lui Antonio Rinaldeschi. Florența, Muzeul Stibbert. Pictat în 1502. Imagine de ansamblu. Figură 11. Sentința celor Opt pentru Siguranța împotriva lui Antonio Rinaldeschi (fotografie composită). Archivio di Stato, [Firenze
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
slavilor, fiind unicul lor mod de înmormântare (în gropi simple sau în urne), fapt menținut până în secolul al IX-lea. În unele cazuri (cimitirul de la Sărata-Monteoru, Buzău), a fost acceptată ipoteza că defuncții, însoțiți de piese cu caracter creștin, erau înmormântați și de rude păgâne, iar ritul și ritualul înhumării a fost practicat, cu mici excepții (Roman-Cartierul N. Bălcescu, Neamț; Târgșor - Prahova), doar de autohtonii creștini. Cu alte cuvinte, majoritatea mormintelor de înhumație din Bazinul Bârladului sau din afara lui pot aparține
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
puternic degradată). De factură romană, fibula poate data din prima parte a secolului V, fără a exclude utilizarea ei în a doua parte a perioadei în discuție. În privința atribuirii etnice și religioase, există câteva rețineri, însă este posibil ca defunctul înmormântat aici să fi fost un autohton creștinat. La Dănești, inventarul funerar conținea o cataramă, care, prin caracteristici (placa ornamentată cu cruce și semilună ajurate), denotă categoria convențională din care face parte, fiind de tip „Sucidava”, specifică secolului VI. Spre deosebire de mormântul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
S-a mutat din viața aceasta la 6 Mai 1994, de ziua Izvorului Tămăduirii, chiar În Săptămâna Luminată. Funeraliile i s-au făcut pe 8 Mai, În Duminica Tomei. A decedat În București, dar, conform dorinței sale ultime, a fost Înmormântat În cavoul părintesc din cimitirul municipiului Piatra Neamț, localitate În care văzuse lumina zilei, În 1919 și În care trăise prima treime din cei 75 de ani, câți avea când Își dădu duhul. Partea cea mai Întinsă din viață a trăit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici și ale celor patru surori, ale căror morminte, aflate În cimitire neîngrijite (sora Lena este Înmormântată În țintirimul din Stâna-Cadânei; bunica Tana În Macedonia; ceilalți trei bunici În Caugagia; tata și surorile Catea și Tana tot În Caugagia; sora Ora În Cobadin; mama În București, la Ghencea II), nu pot fi identificate. În cartea „Mărturisirea unui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
căpătâi, cât și cum doriți, fiecare, dintre voi, În parte! Dar, a Îndrăznit, cel cu ruga, să-i Înmoaie, poate-poate, inima, dar, zic, a rostit, el, cu ton jos: atunci, când o să muriți dumneavoastră, ce o să facem, unde o să vă Înmormântăm? La care, speriat de Întrebare, Mereuță Pârjol a ridicat brusc fruntea și a replicat: ei, bine, să nu mă Îngropați nicăieri! Să mă duceți acolo unde vă trimit eu, pe voi, acuma! Și să mă ardeți. Și cu cenușa ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
manifestase la copilul său. Refuză să se scoale de pe pat, sfătuind pe toți să se ducă să ajute pe Olimpia, care este tot așa de doborâtă, și mărturisind că, fără ajutorul altora, el nu va fi în stare nici măcar să înmormînteze mortul. Într-adevăr, nu făcu nici el, nici Olimpia nici un gest serios în direcția asta, încît cheltuiala căzu în spinarea familiei Tulea. Stănică ceru chiar bani să comande monument copilului fără pereche, și Otilia bănui că Pascalopol însuși fusese supus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nedrept, indiscrete, o urî de-a binelea. Căută un pretext să se scape de ea. Începu s-o certe: - Madam, te rog să nu mă spionezi. Eu sunt avocat, suntmai mult ca un duhovnic. Cine-mi încredințează un secret îl înmormîntează în mine. Pricepi? Mie mi se încredințează acte, acte, madam, de care depinde onoarea indivizilor, averea lor. Dacă dumneata umbli prin hârtiile mele și arunci, Doamne ferește, una pe foc, ai nenorocit un client și m-ai nenorocit și pe mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajutase să-și sape câte un bordei și le botezase copiii. Cât șezuse singur u fusese mai greu. Ținea și o nevastă slută, de vorbea și nu mai isprăvea. El, mut. Când ieșea o vorbă din gura lui, răsărea soarele. Înmormântase mulți, era singur, sărac și silnic. Între sprâncenele negre i se săpase semnul posomorârii. Avea ochii duși în fundul capului. În ei mocnea mereu un foc neostenit. Iute și mânios, nu se lăsa înșelat la socoteli. Când se mai întindea câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noroc să ai, și atît! Dacă te mai încearcă vreo nevoie, ai să mă găsești. I-a pupat mâna și-a plecat. Tot în timpul ăsta murise și taică-su. A stat vreo două săptămâni între ai săi, până l-au înmormîntat și au împărțit ce sărăcie le lăsase răposatul. A răsuflat ușurat la plecare. Lipsise atâția ani, nu-l mai lega nimic de pământul muncit de surorile lui, niște alea urâte, spetite de muncă, rele de gură și dușmănoase. Locul său
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să pândească numai pe cei din uliță, cu ochi răi și întărîtați. Trecu așa un ceas sau mai mult. Oamenii nu aveau ce să-și spună încă. Îi strânsese laolaltă vestea adusă de o femeie: - A murit Bică-Jumate, azi îl înmormîntează. Vor să-l scoată din casă pe furiș... Copiii rămăseseră acasă, și dacă se mai încumetase câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mult și cădea o ninsoare rară, ostenită. La geamurile prăvăliilor se aprindeau primele lămpi, niște lumini triste, galbene, abia pâlpâind dincolo de sticla înghețată. Atunci mulțimea înțelese că, fără vestea adusă de femeia aceea în mahala, rudele lui Bică-Jumate -lar fi înmormîntat pe cămătar noaptea, pe neștiute, și nimeni nu -lar fi dus cu atâta alai la cimitir. Rândurile se îngroșaseră, pentru că de pe Grivița mai veneau oameni care-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt - roșu părea că pirotește și mă-nvîrtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului. Eram tâmpit, absurd, idiot. Astfel stam adese înmormîntat în iarba mirositoare, albaștri și mici fluturi de vară roiau prin flori, un soare cald îmi ardea drept în creștet, totul era frumos cum îs frumoase zilele de var... eu singur numai nu cugetam nimica. Zile întregi cutreieram câmpii până ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu puteam câștiga nimic. Ce eram să fac? Să cerșesc, aș fi roșit. M-am vândut dar. Cu - acest mijloc am căpătat bani mulți, prea mulți încă - căci tata a murit. Să-ți descriu ce-am simțit după ce l-am înmormîntat? De câte ori am cugetat să mă duc la tine, să încongiur picioarele tale cu brațele mele, să te rog, să te conjur ca să mă ierți. M-aș fi făcut sclava ta, căci te iubeam, te iubesc! Am fost la Ioan. L-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
diferite niveluri, ce persoane s-au dovedit a fi avut inițiative ce depășeau ordinele primite. Colectivitatea nu se aștepta la pedepse spectaculoase, ci mai degrabă la identificarea responsabililor și la o judecare dreaptă, deși iertătoare. Problema responsabilităților a fost însă înmormântată într-o mulțime de anchete juridice confuze, pe fondul refuzului tacit al guvernărilor de a realiza o analiză politică a instituțiilor regimului comunist. Obsesia de a absolvi armata de orice responsabilitate a fost demoralizantă. • Fenomenul teroriștilor. Apariția după fuga lui
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ianuarie 2008, fiind primită cu ovații de simpatizanți și membri ai P.P.P, dar și cu un atentat din care a scăpat nevătămată. La 27 decembrie însă, cu prilejul unui miting electoral, a fost asasinată, în localitatea Rawalpindi; a fost înmormântată în localitatea natală din Sind. Situația nou creată a determinat neliniște și nesiguranță în Pakistan, dar și preocupare în SUA care puneau mult bază pe soluția la care se ajunsese. Amânarea alegerilor din ianuarie, pentru data de 18 februarie de către
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
treilea tip de întrebări, și anume întrebările de cunoștințe, au și ele un specific foarte clar, ce nu permite nici o confuzie cu celelalte, în speță cele factuale, cu care par a se asemăna. O întrebare de genul: ξ Unde este înmormântat Mihai Eminescu? nu are drept scop să ne furnizeze o informație necesară sporirii cunoștințelor noastre despre poetul național, ci una care să ne ajute să caracterizăm persoana anchetată. Rostul acestor întrebări - evident, de aceeași natură cu cele folosite în orice
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
a patra, am venit cu mama după el. La mineri așa e obiceiul, dacă moare unul în mină, băiatul mai mare îi ia locul. Pe tata nu l-au mai găsit după ce-a explodat gazul din mină, l-au înmormântat cu sicriul gol, i-au pus numai niște lucruri și o icoană, să aibă la el. Rada îl așteptă să termine de tușit, apoi o luă înainte, urcă cele câteva trepte și descuie ușa apartamentului. — Mai repede, îl îndemnă, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși, e perfect adevărat!" și Ioanide reaminti doamnei Valsamaky-Farfara că la moșia Tămburești, unde era înmormîntată bunica, creștea în vecinătatea imediată a mormântului bătrânei Farfara un cireș amar, încărcat vara de fructe, pe care copiii îl jefuiau cu mare lăcomie. El mâncase de atâtea ori, cățărat în pom, din acele cireșe mustoase... "Așadar, vezi că nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scump pe lume! repetă Hagienuș, și pleoapele, obrajii, colțurile gurii începură să-i tremure pripit într-un început de plâns. Ioanide înregistră contrastul între Hagienuș sentimental și acela consultând rețeta ad excitandam venerem. Cât despre soție, știa că Hagienuș o înmormîntase, așa cum dorise răposata, la țară, pe o mică moșie pe care o cumpărase de altfel cu banii ei. Chipul cum transportase Hagienuș pe moartă devenise anecdotă. Învelise sicriul în hârtie și-l legase bine ca pe un pachet, se încuiase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
odată, se impacientă Ioanide, și vomvedea! Atunci Hagienuș îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea, în care să se înmormînteze și el, fiindcă, din păcate, toți suntem muritori. - Crezi în Dumnezeu, nu-i așa, domnule Ioanide? Eu cred,mărturisi candid Hagienuș cu zâmbetul lui păgân de Silen. - Nu te știam mistic! se miră Ioanide. - Păi ce să fac, domnule Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]