2,895 matches
-
el numele. Încă un gând îmi trecu prin cap; am mers până la canapea și am ridicat receptorul, formând numărul direct al lui Sebastian. A răspuns dintr-odată, prins cu treaba: — Sunt Sam, am spus. —Hei, bună! Vocea lui s-a înmuiat. —Uite, nu prea pot să vorbesc, sunt până peste cap în chestia asta. —În regulă. Voiam doar să te întreb ceva. —Dă-i drumul. Cardurile de securitate cu care intrați voi în bancă funcționează pentru ușa principală în afara orelor obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
om, din câte știam, dar cam ăsta era cel mai bun lucru care se putea spune despre ei. Burta lui Shirley cea grasă se bălăngănea maiestuos dintr-o parte în alta, iar când am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am mângâiat-o după urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
multe persoane. A înghițit. — Aș putea să te angajez? m-a întrebat, luându-și geanta. Îți pot da chiar acum un avans. —Să mă angajezi pentru? Ochii i-au licărit. —Să le recuperezi... notițele lui... — Ascultă... M-am aplecat înainte, înmuindu-mi vocea. —Nicola, pe mine mă interesează ce s-a întâmplat cu Charles de Groot din motive personale. Nu sunt detectiv particular și dacă fratele tău așa ți-a spus, înseamnă că nu a prins bine firul poveștii. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arde... nu pot respira... a spus. Ochii îi erau îngroziți. Sub mâinile mele, umerii îi erau calzi precum cărbunii. Picături de sudoare i se formau pe față ca lacrimile. Nu l-am mai putut ține drept. Picioarele i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe punte. Uitându-mă disperată în jurul meu, le-am făcut semn lui Sebastian și lui Dominic, care deja se uitau curioși în această direcție. —Pentru Dumnezeu, Sam, dă-te la o parte! O să verse și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trecut de Sebastian, înfruntând-o pe Suki direct, cu mâinile la gură. — Haide să plecăm, Suki, i-am spus. Putem să vorbim în mașină. Nu! a intervenit Belinda. Dându-și seama că metodele ei nu erau eficiente, le-a schimbat, înmuindu-și vocea ca miorlăitul unei fetițe. Nu te las! Trebuie să rămâi și să mă îngrijești, nu mă poți părăsi, nu poți! Suki, nu poți face asta, dintotdeauna ai avut grijă de mine! Privirea lui Suki a căzut în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
drumul cel bun, va chicoti strângându-mă pe după umeri, „Nu îmi închipuiam că ai atâta energie, după cum arăți“, nu-i voi întoarce complimentul, voi intra în baie, voi privi nedumerit în jur, oglinda spartă, flacoanele de pe policioară, lenjerie multă la înmuiat în cada ruginită, teancul de cărți și reviste și ziare de pe mașina de spălat, pentru o clipă mă voi întreba nedumerit cum de-am ajuns în depozitul Bibliotecii, voi da să strig să vină cineva să mă scoată de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fundul. — Vine poate de peste noi. Poate ai avut dreptate. Ne-am mai întâlnit cândva. Și ce-i cu asta? Nu-i mai important că suntem, acum, aici? Chiar nu crezi că-i mai important? Voi zâmbi. — Ai început să te înmoi, îi voi spune în gând. Atenție! Totul nu e decât pentru o noapte. Când vine dimineața, fiecare își ia zorii lui. Numai ai lui. Vrei așa ceva? Va ridica din umeri, retrăgându-se spre capătul canapelei. — De fapt, va clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă trebuia să-l omoare pe Aldaya În clipa aceea sau să mai aștepte. Se Întreba dacă nu cumva acesta era atît de slăbit, Încît lama cuțitului abia dacă ar fi produs o agonie căldicică În carnea lui puturoasă și Înmuiată de indolență. S-a hotărît să amîne vivisecția. Povestea Îl făcea tare curios, mai ales În privința lui Julián Carax. Știa, din cîte putuse afla de la editura Cabestany, că Julián trăia la Paris, Însă Parisul era un oraș foarte mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lucru bun pe care l-am făcut În viață, mi-a spus el. Ai grijă de ea. Tata l-a Însoțit pînă la ușă și l-a privit cum se Îndepărta pe strada Santa Ana cu acea melancolie care Îi Înmoaie pe oamenii care-și dau seama că Îmbătrînesc În același timp. — Nu-i un om rău, Daniel, mi-a zis el. Fiecare iubește În felul lui. Doctorul Mendoza, care se Îndoia de capacitatea mea de a mă ține pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta ticăloasă un loc pe care merită efortul să-l vizitezi. — TÎrfele? — Nu. TÎrfe sîntem cu toții, mai devreme sau mai tîrziu. Eu vreau să zic oamenii buni la inimă. Și nu te uita așa la mine. Pe mine nunțile mă Înmoaie ca pe-o cîrpă. Am rămas acolo, În brațele acelei liniști ciudate, catalogînd reflexe pe apă. În scurt timp, zorii presărară chihlimbar pe cer, iar Barcelona se aprinse de lumină. Se auziră În depărtare clopotele de la bazilica Santa María del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, aproape fără să-și dea seama cînd și cum, oglinda de pe hol se transformase Într-un altar. Nu lipseau nici sfeșnicele cu trei brațe, nici bețișoarele parfumate, nici amforele pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră, o grotă sau o groapă. Acolo, inițiatul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Wagner, Îți insuflau În sânge energie... Sunetele Însă nu avea Întotdeauna același efect. Stând Întins În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oprindu-se undeva la jumătatea feței. Urechile-i Înțepeniră În aer, apoi Începură să se deplaseze de la locul lor. Satanovski clipi din ochi. Bikinski Își făcu, muțește, cu limba, pe cerul gurii, semnul crucii. Femeia izbucni din nou În râs, Înmuindu-și buzele rujate strident În spuma ce se prelingea fără voia ei din halbă. Noimann nu mai știa exact cum Începuse „spectacolul” iluzionist. Ținea minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rezistente la apă. De la noi puteți achiziționa falusuri și vulve din materiale catifelate, ce imită cu fidelitate realitatea, cu forme și dimensiuni excepționale. Vibratoarele și aspiratoarele noastre vă pot aduce În orice clipă satisfacția visată...” Pentru Noimann, satisfacția Însemna coșmar. Înmuindu-și buzele În păhărelul de coniac, el citi În continuare: „În afară de aceasta, magazinul nostru, specializat În satisfacerea oricărei fantezii, vă pune la dispoziție o gamă Întreagă de: lubrifianți, afrodisiace, stimulente, bile, vibratoare, dildos, lenjerie și accesorii sado-maso, fetish, eprubete, pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un lichid ciudat. Acest lichid a fost topit în cuptoare, își continuă ghidul explicațiile, iar din el se fac obiecte din sticlă prin suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze o formă anume: o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
femeie! Ăștia-s colaci descântați de copile cu urările lor. Cine mănâncă din ei, îi merge bine tot anul. Ia să vezi ce gustoși sunt! Luă câțiva dintre ei, îi puse pe plita încinsă, ca să-i încălzească și să se înmoaie, că erau înghețați de ger. Mama prepară repede câte un ceai fierbinte, iar fetele, îmbujorate și vesele, urcară pe cuptor, unde era cald. Cu o cană de ceai fierbinte într-o mână și un colac rumen și cald în cealaltă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe care-i vei găsi, poate printre prizonerii mei, dar lasă-mi-l pe Rogero; sau dacă mi-l iei, ia-mi și viața care nu va mai avea nici un preț pentru mine. Bradamanta răspunse: Bătrâne nu încerca să mă înmoi cu rugăminți zadarnice. Tocmai eliberare lui Rogero o cer eu. Tu verei să-l ții aici rob al plăcerilor tale și al trândăviei , pentru a-l apăra de un destin pe care spui că-l prevezi. Bătrân închipuit! Cum poți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lână gri pe care o purta de dinainte de nașterea mea. Simon zâmbi și ridică și el paharul, ciocnind cu noi ușor, ca să nu verse nici o picătură din prețiosul lichid. Bineînțeles că eu n-am fost la fel de atentă și mi-am Înmuiat un pic jeanșii În amestecul alcoolizat. Dacă aș fi fost singură, aș fi lins băutura direct de pe blugi. Hm... — Gata, anunță Will. E oficial. Și acum ce urmează? O să scrii la o revistă? Poate ceva În modă? Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rușinat, apoi expresia sa deveni dură. Nu, la serviciu mă Înțeleg. Uneori apar chestii din astea. A, ei, e foarte logic, am spus eu cu răutate. Acum Înțeleg perfect. —Bette, Îmi pare rău, e complicat. Ea e complicată. M-am Înmuiat puțin când am văzut ce groaznic se simțea. —Ascultă, Sammy, Îmi cer scuze. Nu e treaba mea. Sunt doar surprinsă, atâta tot. Mi-am dat seama că, din păcate, nu-mi datora nici un fel de explicație. De la Sărut, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mă că ți l-am furat, Isabelle. Marlena și tipul cu care era se făcuseră cam praf, iar Sammy a fost foarte amabil și m-a ajutat să-i pun În mașină. Tocmai ne Întorceam Înăuntru. Asta păru s-o Înmoaie, deși Încă nu conștientizase prezența mea. Se holba la Sammy, care se concentra intens asupra picioarelor lui. —Bine, păi eu mă duc Înăuntru, să văd ce fac ceilalți, am spus eu, pe un ton vesel. M-am Îndreptat spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest era semn că e tare tulburat. De fapt, bătrânul îi vorbea murgului cu glas înmuiat în lacrimă: ― Apâi amu’ nu mai avem di ci sta aici, flăcău’ tati’. Hai sî mergim acasî, cî om plângi acolo împreunî cu mama Zănovia. Știu eu cî de-amu’ nu i sî mai usucî lăcrimili... Calul, ca și cum ar fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre agenți se întoarse rapid, cu pistolul în mâna tremurândă. „Ușor, Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își puse pistolul în toc; ceilalți polițiști se împrăștiară. Danny privi cadavrul, simți cum i se înmoaie genunchii și atunci făcu ceea ce face un criminalist ca să nu leșine sau să nu vomite: „Deffry, Henderson, țineți lanternele îndreptate în jos. Gibbs, notează ce spun cuvânt cu cuvânt. „Bărbat alb, nud, mort. Vârsta aproximativă treizeci, treizeci și cinci. Cadavrul e întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
într-un hohot de râs. Loew spuse: „Îmi pare bine că n-ai terminat cursurile de drept, Malcolm. Nu mi-ar fi fost ușor la tribunal față-n față cu tine”. „Adică am ghicit?” Loew pescui o stridie și o înmuie în sucul de ou. „Nu. Deși noi am obținut deja posturile de care vorbeai. Pur și simplu. Dudley chiar s-a oferit voluntar pentru—” Smith îl întrerupse: „M-am oferit voluntar dintr-o pornire patriotică. Îi urăsc pe comuniști mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]