2,073 matches
-
afară din casă. Trecând cu ea în brațe pe lângă locul unde era predicatorul, pătura s-a înmuiat în sânge și a lăsat o dâră până jos la ușa bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice invidiosul de taică-meu -, mă șterg până mi se înroșește găurica aia mică de-ajunge ca o zmeură, dar, oricât de mult mi-aș dori să-i fac pe plac maică-mii și, la sfârșitul fiecărei zile, să arunc la coșul de rufe murdare niște chiloți imaculați, care parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băieței, taman cum am avut și până acum. Sugerează că acesta e cel mai potrivit model pentru mine, se usucă rapid și nu irită pielea. — Ce culoare ai vrea? întreabă unchiul Nate. Te pomenești că preferi culoarea școlii, ai? Mă înroșesc ca racul, dar răspunsul meu e cu totul altul. — Nu vreau să mai port așa ceva - și simt cum plutește în aer umilirea mea, o aud venind de departe: o să se spargă din clipă-n clipă în capul meu prepuber. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ba îl mai și atenționa asupra subțirimii discursului său. Neîncurcată de sintaxa distorsionată a apocalipsei sau de vocabularul mojicesc al disperării, fără să-i transpire buza de sus, fără să dea întruna impresia că se sufocă, fără ca scârba să-i înroșească fruntea, s-ar putea chiar să fi convertit vreo cinci-șase persoane din ținut. Iisuse, da, era o șikse pe cinste. Aș fi avut ce învăța dacă mi-aș fi petrecut tot restul vieții lângă un astfel de om. Da, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luni. Un medic, vecin, mi-a spus să pun mâna la treabă, că altfel se anchilozează. Treptat mâna s-a dezumflat și pe sub piele s-au format din nou vene. Pielea era foarte subțire. Cum o puneam la treabă se înroșea imediat. Și din eroarea de la pus ghipsul, nici oasele din palmă nu erau la locul lor. Un an mi-a trebuit ca să-mi recuperez mâna. Finisajul l-am făcut cu nalbă sălbatică. TRATAMENTUL CU NALBĂ SĂLBATICĂ PENTRU RECUPERAREA MÂINII FRACTURATE
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
margini drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din colțul gurii, prelingându-se către bărbie. Se îneacă, tușește ușor și împroșcă picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai întâi sus, în jurul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rece, în speranța că aceasta poate va readuce creierul înfierbântat al prizonierului la rigoarea și disciplina militară pe care o uitase. Imediat după reținerea neamțului, comandamentul se transformase într-un "cazan sub presiune". Furierii alergau asudați, firele telefonice aproape se înroșiseră de activitatea febrilă. Ca vânzoleala să fie și mai mare, în mare viteză apăruse un Mercedes negru, oficial, cu steagul hitlerist pe aripa dreaptă, din care au descins trei ofițeri superiori germani, imediat urmat de Horsch-ul generalului Boian, comandantul diviziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a rămâne în zonă echivala cu moarte sigură sau prizonierat, dar, în ciuda ordinelor, Nicky s-a încăpățânat să întâmpine inamicul cu foc de mitralieră până când prietenul lui a fost salvat. E bun ceaiul? Mmmmm!....În timp ce mormăie de plăcere, băgă nasul înroșit de frig în aburul cald. Excelent! Cu un pic de rom ar fi perfect. Dar, să nu cerem mai mult decât ni s-a dat. Important e că ne putem bucura de el. Ce se mai aude pe la comandament? Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numeroase carcase înnegrite, ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele mantalelor. Cei mai norocoși au capul înfășurat într-un fular de lână, peste care și-au pus casca. Dezarmați și fără centuri, nu oferă totuși imaginea unei mulțimi dezorganizate. Acolo unde ofițerii lipsesc, comanda o are un subofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
afară. Sigur vor fi mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui să nu-i mai lase să iasă vii din închisori?... Sau poate vreun lider carismatic și cu trecut de militant proletar, care - cine nu-și amintea le mulțumise cu zâmbetul pe buze minerilor întorși din Piața Universității cu bâtele înroșite de sânge, nu de vopsea ca în scenele dure din filme, după ce plantaseră din greu „flori” în capul greviștilor foamei și al studenților de la arhitectură?... „Tu să taci, răcane, că mai e destule flori de plantat, așa că ai grijă de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tine? Sau poate adăugă ea pe un ton vădit insinuant și uitându-i se pe după umăr ai pe... altcineva în vizită și te deranjez?... Atunci, de-abia, realiză Bart că își ținea în mod deloc politicos vizitatoarea la ușă. Se înroși ușor și, cerându-și cuvenitele scuze, se dădu într-o parte și o pofti să intre. Arm intră cu pas vioi și se opri în mijlocul camerei sale de lucru, unde toate erau împrăștiate în toate părțile, iar calculatorul trona pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unde toate erau împrăștiate în toate părțile, iar calculatorul trona pe birou printre vrafuri de cărți, ziare și tot felul de hârtii. Exact cum mi-am închipuit! comentă ea, inspectând cu privirea încăperea. Tipic pentru un bărbat singur. Bart se înroși din nou, ca un puștan prins cu ocaua mică. Îmi cer scuze, articulă el rușinat, aplecându-se să culeagă de pe jos câteva cărți, dar la mine este deranj întotdeauna... Da, se vede că lipsește o mână de femeie, i-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ureche, așa ca de-acum încolo să ai grijă! Ar trebui să-ți mai înnoiești garderoba cu vreo două-trei costume Armani, nu crezi? Dacă mă lași, o să te ajut tot eu, că mă pricep... Bart începu să înțeleagă și se înroși ușor, dar nu mai apucă să replice nimic, fiindcă emisiunea era pe punctul de a începe și Camelia îl trase de mână după ea pe platou, ocolind camerele de luat vederi și grăbind spre un fel de ring, cu scaune
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața mea era un trup îmbrăcat în haine cafenii, o pereche de pantaloni mulați, un lănțișor trecut în jurul brâului, un buric, și deasupra o bluză de culoare ceva mai deschisă decât pantalonii. A venit. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară va descrie cercuri largi și din ce în ce mai joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea - Frank îl luă deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi, în drumul spre reporter, care fusese invitat să ia loc, transmise soldaților tot pe șoptite ordinul proaspăt primit. - Îl aranjăm după ce termină. Să pară un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și am vărsat-o pe jos. Am înaintat cu lumina în spate și cu ditamai silueta greoaie proiectată peste fată, acum eu eram vrăjitorul, și mai că nu-mi venea să cred, am spus ceva, un lucru care m-a înroșit, dar nu se vedea, aveam lumina în spate, și a fost bine, începutul a fost făcut, am uitat imediat ce-am spus, și am început să vorbim despre alte lucruri, tot așa de neimportante; era ca și cum ștergeam trecutul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte - nimic! Sărăcia se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a mai repetat, m-am convins că se mută din geam în geam pentru mine. Dar este acesta un semn de iubire, ori de curiozitate?" mă întrebam eu, și aici începea analiza și răs-analiza psihologică. Am observat însă că se înroșește când apar eu pe stradă. "Roșața și mutarea de la geam la geam - semn de răspuns la iubirea mea!''... Dar, dacă se înroșește de jenă? Uneori zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ori de curiozitate?" mă întrebam eu, și aici începea analiza și răs-analiza psihologică. Am observat însă că se înroșește când apar eu pe stradă. "Roșața și mutarea de la geam la geam - semn de răspuns la iubirea mea!''... Dar, dacă se înroșește de jenă? Uneori zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă psihologie, dar concluzia cred că era dictată de dispoziția momentului. Odată, la grădina publică, m-am pus pe o bancă drept în fața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă psihologie, dar concluzia cred că era dictată de dispoziția momentului. Odată, la grădina publică, m-am pus pe o bancă drept în fața ei. S-a înroșit, mi-a zâmbit, și-a mușcat mănușa, a rămas distrată, apoi m-a privit drept în ochi cu o seriozitate mare. Atunci am înțeles că nu-i displac eu, ori nu-i displace amorul meu. Dar aici era întrebarea mare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit, căzând, din treaptă în treaptă, în cel mai autentic rousseauism și contribuind și influența lui Fenimore Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rânduri din Ulița Mare... Plimbările pe sub geamurile ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două balcoane de pe două străzi. Infinita interpretare a figurii și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fum fierbinte, ca să se frăgezească carnea; răciturile lui mama, gustoase, de spuneai că sunt făcute de curcan, nu altceva, borșurile cu carne de porc afumată, la care tata mânca vreo doi ardei iuți, de-l gâdila după ureche, încât se înroșea la față și vesel, nevoie mare, stingea usturimea cu câte un păhărel de vin rece, scos atunci din butoiul cu canea făcută de el! Eu eram mic, nu știam aceste gusturi, dar le-am aflat mai târziu, acum, la deplina
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]