1,931 matches
-
-i spună pe numele lui atunci când îl pomenea. În zorii celei de-a opta zi, Iacob a sacrificat un ied și l-a ars pe altar. S-a spălat pe mâini și le-a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să i se vadă sânii. Când am văzut și centura care arăta că era deja femeie, am amuțit. Intrase în cortul roșu! Nu mai era copil, ci femeie. Mi-am simțit obrajii dogorind de invidie, în timp ce ai ei s-au înroșit de mândrie. Aveam zeci de întrebări să-i pun despre ceremonia ei și dacă lumea era diferită acum, că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de singurătate și de tăcere. Picioarele lui dezgolite, groase și sculptate cu fibre mă stârneau atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la atelierul lui în fiecare dimineață, dar, spre deosebire de tăietorii în piatră sau de pictori, el nu trebuia să lucreze în morminte, așa că se întorceea la mine seara și atunci ne regăseam unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna lui dreaptă. Și iată-mă pe mine, fără soție, fără copii, servitorul unui barbar. M-am încordat la auzul cuvântului. Re-mose mi-a văzut reacția și s-a înroșit de rușine. - O, Ma, tu nu, a zis repede. Tu nu ești ca ceilalți, pentru că altfel tata și bunica nu te-ar fi ales niciodată. Tu ești rafinată, a zis. Nu există mamă mai bună decât tine în Egipt. Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis că am dreptate și că o să-nceapă el și s-a ciucit în fața țevii, a luat țeava în gură, iar eu am început să număr cu voce tare ca să audă și el, între timp fața lui Szabi s-a înroșit ușor, ca atunci când se făcea mișto de el, devenind apoi tot mai stacojie, nu ajunsesem la cincizeci, că avea deja culoarea sfeclei, apoi s-a făcut vânăt, și-a închis ochii, am văzut că strângea țeava cu ambele mâini, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-am oprit ceva mai mult asupra aceluia cu profil de bătrîn elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune că din cauza ei mă aflu aici. Fac din legenda asta subiectul viitorului meu roman, preciză el. Or, potrivit legendei... - Se spune că atunci cînd luna e În creștere, menhirii se Înroșesc Încă de sîngele celor supuși la chinuri, Îl Înterupse ea pe un ton incisiv. Crezi În supranatural? - Toată lumea de pe aici crede, răspunse el prudent. Dumneata nu crezi? - Și chiar crezi că Întoarcerea mea a declanșat totul? Mergea drept la țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
celtice amestecate cu elemente de romanesc, așa cum se Întîmpla În acel moment la Lands’en, era atît de excitant! Ryan, foarte În formă, seducător și sociabil, răspundea cu dragă inimă la Întrebările lor, evocînd legenda vasului Mary Morgan și menhirii Înroșiți de sîngele victimelor. Își făcu o răutăcioasă plăcere din a aminti că, potrivit spuselor dintr-o veche terfeloagă pe care o consultase, un Kersaint făcuse parte dintre jefuitorii de corăbii și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăbușindu-se pe chei, cu două ceasuri În urmă. Numai că ăsta era chiar ultimul lucru de care s-ar fi sinchisit. La fel ca ceilalți, Își petrecuse noaptea În port, iar ochii ei, de obicei atît de limpezi, erau Înroșiți de durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Apuc cu vârful degetelor caisele congelate și le arunc cu scârbă la coș. — Am lucrat la Marchant House, răspunde Nathaniel. E un conac-muzeu, de lângă Oxford. Și, înainte de asta, la universitate. — La universitate ? zic, ciulind urechile. Nu știam că... Mă opresc, înroșindu-mă. Tocmai eram pe punctul de a spune „Nu știam că grădinarii fac facultate.” — Am făcut biologie. Îmi aruncă o privire care îmi spune că știe exact la ce m-am gândit. Deschid gura pentru a-l întreba ce facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu reușește să ajungă cu mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi desfac nasturii cât de blând pot, adică nu prea tare, având în vedere ce țeapăn e materialul. Când termin, face un pas înapoi și se privește din nou, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu fusta. Dar chestia e că... am întâlnit pe cineva. Aici. — Pe grădinar, spune Guy fără să clipească. — Da ! Ridic ochii mirată. De unde... — Niște ziariști vorbeau despre asta afară. — A. Mă rog, e adevărat. Îl cheamă Nathaniel. Simt că mă înroșesc. E... un tip foarte drăguț. Guy se încruntă de parcă nu înțelege ce vreau să spun de fapt. — Dar e doar o idilă de vacanță. — Nu e deloc o idilă de vacanță ! zic, luată prin surprindere. E o relație. Și ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap pînă-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzîndu-și cu greu un zîmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se Întoarce În cameră. Ce se Întîmplă ? — Ce vrei să spui ? spune fără să mă privească În ochi. — Tu și Jean-Paul ! De cît timp sînteți... — Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu sîntem... Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi Întoarce zîmbetul. — Cum am spus, domnule, zice un pic cam Înțepat, relația dintre mine și Emma este una strict profesională, cît timp sîntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar cînd spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îl iubesc și toate astea. Dar nu poate oare să facă cumva să prezinte lucrurile astea un pic mai interesant ? Arunc o privire spre Jack Harper ca să văd ce părere are, iar el ridică imediat din sprîncene spre mine. Mă Înroșesc instantaneu, simțindu-mă ușor neloială. O să zică că rîdeam de Connor. Ceea ce nu-i adevărat. Nu-i adevărat. — Iar 90 la sută dintre adolescente ar prefera să aibă un conținut caloric mai scăzut, conchide Connor. Dar același este și procentajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai Întîi părinții tăi. Iar acum bunicul tău, spune Paul, Întorcîndu-se să mă privească. Emma, amintește-mi cumva, că nu mai știu, e cumva săptămîna Aduceți-vă Întreaga Familie cu voi la Serviciu ? Nu ! Doar că... Încep, simțind că mă Înroșesc sub privirea lui. Ai zis că vrei să scoți complet de pe piață Panther Bars, așa că... m-am gîndit să le dau, lui și prietenilor lui, șansa de a-și face provizii, la un preț mai mic. Atunci, la ședință, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Apoi, iar aduse vorba despre Vinas. - Și... te-ai Înțeles cu ea și pentru chestia cealaltă? Am simțit cum un țurțure subțire de tot Îmi urcă prin burtă. Ce mai vroia Enkim? Ce știa el? - Care chestie? Nu răspunse. Se Înroși la față precum racul, dar nu-l ținu mult. - Ți-am zis că cel mai mult Îmi place să mă uit În jurul meu, izbucni el deodată. În plus, tu te gândești prea mult, iar eu prind frânturi din cuvintele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl. După ce a ieșit din Ceața Adâncă Împreună cu puținii oameni pe care i-a scăpat, a dorit și el femeie. Omul, știi cum e, zise el și se Înroși cât ai bate din palme, pentru că tocmai eu n-aveam cum să știu În ce fel e omul când vine vorba de femeie. Iar Tatăl, continuă Gupal grăbit, era pe vremea aia doar om. Așa că s-a Însoțit cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pune comprese.): Tată, nu te mai răsuci... Stai așa... Te doare după gât? Te doare aici? Te doare la genunchi? ȘEFUL GĂRII: Mi-au rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]