1,431 matches
-
a durut deloc, dar, deși eram în brațele extazului, treaba m-a cam îngrijorat. După ce am terminat, mi-am tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai vorbesc de usturimile suportate cînd am încercat să mă spăl. Căcat ! O beștelisem ! Auzisem eu ceva de „ruperea aței
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna de aceeași parte cu Oedip, unde zvîcnește un sînge plin de speranța și de temeri. Dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mea propria mea privire. Ea mă va omorî și pe mine... Îmi cunosc Însă destinul și-l aștept pe Perseu. Mă voi preface că dorm lăsîndu-l să mă ucidă și să se acopere de glorie ducînd cu el capul meu Însîngerat. Numai de-aș putea Închide ochii În clipa morții...) SÎnt convins că figura Meduzei s-a născut din recunoștința grecilor pentru tot ce vedeau fremătînd viu În jurul lor. E un gînd ce trebuie rostit cît mai limpede, deoarece cu o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu de îndurat decât ne-am fi închipuit în ziua când, cu doi trandafiri roșii în mână, plecai cu acest simbol însângerat al suferințelor noastre pe care-l luai cu tine și ai cărui spini mi-au rămas mortal înfipți în inimă. Astăzi este prima mea zi de spaimă, poate fiindcă sunt din ce în ce mai convinsă că n-am să pot obține hârtiile. Fii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
el de acea minune nimic și cum eși afară, Îndată-l tâmpinară niște oameni și, deacă-l văzură că este așa crunt de sânge pre haine, Îl prinseră și-l Întrebă : ce va să fie aceasta ? Iar el văzând hainele crunte [= Însângerate], Îi fu a mărturisi aeve[a] și el minunea icoanei și alergară toți denpreună la puț și scoaseră icoana afar. Iar sângele tot izvorăia den urma hangeriului neoprit, atât cât și apa aceea se făcuse roșie de sânge. O, mari
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mihail : „La luptă frați creștini ne cheamă țara,/ S-o curățim de-atâtea lipitori,/ Abuzul se Întinde În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z. Codreanu pe evrei -, fețe Însângerate și pocite, rânjesc ca lupii hămesiți cu dinți de fiară, În ochii râzători purtând o diavolească perfidie” (622). La rândul său, Emil Cioran vorbea În 1936 despre „vampirismul și agresivitatea” evreilor (512, p. 130). 67. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
maica am rămas în Cetate, dobândă... ..."Balaurului fioros", râde Ștefan amintindu-și. ...Împreună cu maica, stăteam strâns îmbrățișate, tremuram, plângeam și ne așteptam moartea... Atunci, lovită cu piciorul, ușa a sărit în lături... Și "Căpcăunul cel fioros" a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei Radului Vodă fostul Domn a toată Țara Muntenească! își ascunde Ștefan zâmbetul într-o cumplită încruntare. Stăteam cu ochii închiși, tremuram ca varga, ascultam zornăitul pintenilor ce se apropiau... Îngrozită, așteptam lovitura... Ștefan își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am să dau și la alții... Muiere pentru o viață, bre! Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină și trage spada. Păi, mireasă am, sărută el spada. Și nuntă fac curând-curând. Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem și pe ei. Sunt speriați. Parcă noi suntem mai breji? Facem noi pe grozavii, dar inima-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata!! strigă Țamblac violent. Nu-ți ajunge?! Nu mai vreau!! I-au tăiat capul, oftează cu durere Ștefan. Și... și mult s-a mai întristat "Slăvitul Comediant" în fața tăvii cu capul însângerat al ultimului "Împărat al celei de-a doua Rome". Ba, chiar a făcut puțină filozofie despre nimicnicia omului și a vieții. Și a vorbit rar, ca scribii să nu scape un cuvânt, s-o pună pe hârtie ca să rămână pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ia goală, în brațe și o culcă pe pat și... A fost ca atunci când i s-a dăruit prima oară... Și pământul în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte. Nu-i de mirare că vecinii o jinduiau, îi puseseră gând rău, s-o sfâșie, să și-o împartă aidoma însângeratei cămăși a lui Hristos. Cazimir Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca "să ajute" pe nu știu care pretendent, s-a aburcat cu de la sine putere în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Se schimbă vremea, mă dor oasele. De fapt, e toamnă târzie... Să ne încălzim și noi, îndeamnă el și umple ulcelele, întinzându-i una. Zi bogdaproste... Bogdaproste... Bogdaproste că la Stambul peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul însângerat de soarele ce apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
groapă... Aleluia! pufăie a pagubă Mihail. "...Să nu uiți de ce mare importanță este menținerea acestui război", îl sfătuiește Papa. "Și ce primejdie ar fi ca "Ștefan acela", din pricină că nu e ajutat -, să încheie pace cu turcii..." Își împart cămașa mea însângerată, spune Ștefan cu durere. Au ei habar cu câtă moarte și pârjol am plătit "mântuirea" aiasta? Și vom plăti încă... Ai uitat să pomenești, îi amintește Mihail, că Sanctitatea sa a făgăduit binecuvântarea sa apostolică tuturor moldovenilor ce se vor închina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nuntă mare și de soi cu prea frumoasa Beatrice de Aragonia, fiica regelui Neapolului. Buda e în dârdora pregătirilor de nuntă... Nuntă? murmură Ștefan cu un surâs amar. Îi arde de petrecanie. Și noi ne gătim de altă nuntă: una însângerată... Tocmai se potrivește, are omul ceva de apărat... Și la Veneția? întreabă Ștefan și se așează pe treapta de jos a tronului. Ați avut cinstea și onoarea să dați ochii cu illustrissimii senatori ai Marelui Consiliu al Republicii Lagunelor? Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric... Ar fi păcat, avem totuși sorți. A spus-o însuși Mahomed: "Țările române și Ungaria, împreună, sunt o mare putere". Mateiaș adună oastea. Călăreți în galop, cu sabia însângerată, dau iureș, bat satele, târgurile, cheamă Transilvania la luptă. Dincolo de trecătoare, la Brețcu, au hotărât tabără de adunare sub comanda lui Vlad Drăculea Țepeș. Vlad mi-a scris că-l ard palmele să scoată iar sabia împotriva turcilor. Așteaptă doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile, copiii să se băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-o singură voință! Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți caii! Zi și noapte! Duceți sabia însângerată și strigătul de luptă: "Vin turcii!! Vin turcii!!"... Musteața zbârlită îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Învingem au murim!! Jurăm!! strigă boierii într-un glas. Ia! Ia mai slăbiți-mă cu moartea! Eu am nevoie de viteji, nu de hoituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat!... Pentru numele lui Dumnezeu! Să treacă munții! Să vină! Să vină! Creștinătatea-i în primejdie! Am zburat! țâșnește Duma. Să vină! Măria ta! se înclină Duma și se retrage în fugă. Ștefan se reculege câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singur! strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dragul meu, spune încetișor. Și voi, vitejii mei, copiii mei...Nu m-ați iubit... M-ați alungat... De ce n-am rămas cu voi? Acu, eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o las? Tăcere... Privește fruntea însângerată, încununată de spini... Încet, încet, îngenunchează... Întinde mâinile... îi pipăie, îi mângâie fluierele picioarelor...Ridică ochii spre El și grăiește încetișor, cu umilință: Iartă-mă Iisuse, că nu știu ce spun.... Mi-s crierii aprinși... Te-am răstignit a doua oară... Credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria și Constantinopolul 77 4 "Atletul lui Hristos" 106 5 Voichița de Sânziene 125 6 Podagra și ciuma 140 PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 147 7 Județul Măriei sale 149 8 Cetățile Mării și Neînvinsul 181 9 Nunta însângerată 191 10 Prohod cu colind. "Marea Neagră lac turcesc" 209 PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 215 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" 217 12 Pumnal sau otravă în țintirim 233 13 "Vin turcii !" Singur... 250 PARTEA A CINCEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]