1,882 matches
-
său bolnav zi și noapte, dar, în seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când, din turnul noului castel, se auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii de ostași. — Cu atât mai bine! Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la cea din spate, pentru a se repezi apoi îndărăt afară să-și taie brazdă prin inamici, oamenii repetară de șase ori același sistem de atacuri violente și retrageri, până se adunară patru sute treizeci și șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni pregătindu-și proviziile pe câmp era un spectacol nemaipomenit, era, în același timp, și unul vesel. Totodată, comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Horio, Nakagawa, Takayama și Ikeda ajunseră pe piscul muntelui. — Am învins! — Tennozan e al nostru! Se înălțară primele urale de victorie ale bătăliei. Hideyoshi așteptase sosirea lui Nobutaka la Râul Yodo, așa că, încă nu ajunsese în linia întâi. Se apropia înserarea, fiind cam pe la Ora Berbecului, când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa Nagahide, pornind spre tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sfârșit, să preiau, pe deplin, puterea clanului Oda. S-ar putea ca asta să fie. Ar fi necuviincios ca Hideyoshi să domnească peste moștenitorul de drept. Oamenii n-ar permite-o niciodată. Sala templului principal era pustie. Numai lămpile așteptau înserarea. Era jumătatea Lunii Întâi și un frig amarnic. Apoi, apăru altcineva, dregându-și glasul. Întrucât omul era însoțit de un slujitor, cei patru vasali ai lui Nobuo își dădură imediat seama că trebuia să fie Hideyoshi. Părea să dea ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul unui trup nu tocmai perfect se înmuie în apa caldă, privind stelele de pe cerul înserării. „E cea mai mare desfătare din lume,“ își spuse el, în timp ce-și dădea jos jegul de pe piele. Începând de anul recut, degajase terenul din jurul orașului Osaka și pusese în mișcare construirea unui castel de o măreție fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să pornească repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în secret, spre Castelul Obata. După aceea, stabili rapid operațiunile militare pentru întreaga armată. Dar, înainte ca ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o lumină alb-gălbuie care dădea impresia unei fascinante frumuseți cromatice. Am stăruit câteva minute cu privirea atentă până ce soarele „plăpând și palid” s-a ascuns, învăluit de alți nori ce se plimbau pe cer ca niște fantome ce anunțau înserarea și apoi noaptea, în speranța unui nou răsărit pentru ziua următoare. În 20 ianuarie 2007, la TV stăruie încă scandalul biletului Premierului către Președinte. Sunt stăpânit de un puternic sentiment de rușine pentru clasa politică din România. Adevărat infantilism politic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Iașului. Mai curând putem afirma că știm foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de toate noutățile aflate în jurul meu... Îmi imaginam o casă liniștită la margine de pădure unde să trăiesc alături de... Nu mi-am terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și... după ce am gustat din aroma rotundă a fragilor aflați în păhăruțul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dreapta, sfințite, și te rog să primești din parte-mi urarea de sănătate și zile senine. --Să dea Domnul!... Am gustat din licoarea chihlimbarie... Toată aroma fructelor de pădure s-a revărsat asupra ființei mele... Când am terminat masa, umbrele înserării se târau peste poiană... --Ar cam fi timpul să plecăm acasă. --Numai să duc coșul în bucătărie. --Panerul îl luăm cu noi, fiindcă om mai avea nevoie de el. Din nou m-au cuprins întrebările la care răspunsul - ca de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
când nu gândești. Mereu mă întâlnesc cu lucruri neînțelese... Unele la vedere, altele între nălucire și realitate. Numai astăzi. Coșul plin cu tot ce le trebuie unor oameni care au sfârșit treaba!... Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele nucului din grădină răzbăteau șuvițe de lumină. “Asta înseamnă că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care îl știam atât de bine... Am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la răsăritul lunii. Când poiana a devenit un loc plin de mister, am pornit spre vale... Vrăjit de frumusețe, m-am așezat pe iarbă și am rămas până toată poiana
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem doar noi în tot ținutul ăsta, pe malul apei. Noi și undeva în burta apei, înecatul... Se lasă mantia înserării și nu pot să o las singură. În câteva minute va sosi ultimul autobuz spre oraș. O rog să meargă și ea pentru că e noapte și chiar dacă apare, nu-l mai putem vedea. Îi promit că o să vin și mâine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în spate desaga doldora de stele gata să le arunce pe cer. Nu întârzie la întâlnire nici luna - o lună plină, de sfârșit de august - atotstăpânitoare. Rememorez întâlnirea avută cu vechea mea cunoștință - țiganca - care m-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
avem de mămăliguță... Atunci mi-am dat seama de ce își scutura călugărul anteriul. Măcinase ceva grăunțe de păpușoi. Bucuros că îl pot ajuta totuși cu ceva, i-am răspuns: Nici o grijă, părinte. Am plecat spre casă pășind fără grabă. Odată cu înserarea, am ajuns la chilii. Pe drum, bătrânul mă face atent că trebuie să citesc fără zăbavă toate volumele cu documente. Și nu oricum, ci cu mare băgare de seamă! Aceste vorbe mi-au dat de gândit: „Trebuie să-mi ascut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dar vezi tu, fiule, că sfântul soare a scăpătat deja dincolo de pădure și ar cam trebui să o luăm spre casă, că... și mâine e o zi. Ne-am adunat lucrușoarele și am pornit către chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana, noi ne ghiloseam deja în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la tine. Mâine... Mâine om pune iarăși țara la cale. Ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dacă luăm doar ultima mănăstire despre care am vorbit - mănăstirea Sfântul Spiridon - și este deajuns. Dar asta o vom dezghioca-o mai amânat, dragule. Pentru astăzi e destul. Hai s-o luăm către casă, fiindcă mai este vreme până mâine... Înserarea ne-a găsit în chilie. De fapt, doar pe mine, fiindcă bătrânul s-a dus la slujbă... După ce m-am ospătat, m-am întins în așternut cu gând să mai citesc ceva la lumina lumânării... Pâlpâitul flăcării isca umbre tremurânde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele St John Froude își formase o părere complet opusă. Ieși din încăpere, clătinându-se pe picioare, și se adăposti în biroul său. în spatele lui, Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum crusta care tot crescuse peste zi se frânge, cu un sunet subțire, de argint. Se scutură, într-adevăr, ca o eliberare. Umerii zvâcniră sub curenții reci ai înserării. Își încrucișă brațele, strângându-se, să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru punctul extrem, iluminare, orbire. Se afla în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl eliberează pe rus și îi dă amendă ricșarului. Un lung răstimp, Tang Nah nu e în stare să vorbească. Ne continuăm plimbarea. Însă starea noastră de spirit s-a schimbat radical. Mirosul gardeniilor nu mai e dulce, iar priveliștea înserării nu mai e liniștitoare. Trebuie să fie revoluție, mormăie Tang Nah într-un târziu. Guvernul lui Chiang Kai-shek este corupt în totalitate. Trebuie dat jos, altfel China nu mai are nici o speranță. O să scriu despre acest incident într-o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deci este o trădătoare. Deși ea nu a provocat nici un rău partidului, purtarea ei este suficientă pentru a-i distruge șansele de a se căsători cu Mao. În timp ce meditează adânc la telegramă, Kang Sheng își vede viitorul răsărind. * Se înstăpânește înserarea. Peștera e plină de fum. Kang Sheng fumează întruna. Lan Ping stă lângă biroul lui, citind telegrama. E palidă la față. Ăsta e un complot, o înscenare, strigă ea. Unde e dovada lor? E invidie. Sunt invidioși pe relația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]