1,710 matches
-
să te scape de aceste caiete, a riscat mari bănuieli și cred că șeful Securității n-a întîrziat să-i trimită un raport la București, care s-a pus la dosarul lui." Abia acum resimții lovitura și mă copleși dorința înspăimîntătoare de a i-o înapoia. "Și tu cum ai îndrăsnit să-l pui pe amantul tău să mă salveze? îi șoptii. Ași fi preferat să fac zece ani pușcărie decât să păstrez în minte o asemenea amintire. Cum ai îndrăsnit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu i se dea voie! Și bineînțeles nu în zilele de vizită când putea fi așteptată (o așteptasem!), ci când vroia ea. În mod curios, intră în rezervă cu aer umil, însă pe chip cu o expresie de o răceală înspăimîntătoare. Mă ridicai și îi făcui loc pe pat, dar ea parcă nici nu mă văzu, se opri în dreptul ferestrei și începu să se uite afară. Pe urmă puse mâna pe clanța ușii-fereastră, o răsuci și ieși pe terasă. Înțelesei: vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toți și viața lor ar fi luat un cu totul alt curs decât cel dorit de ei... Îi speria atât de tare acest alt drum? Între a fi profesor undeva și a fi zidar se căsca chiar așa un hău înspăimîntător încît a fi de partea cealaltă însemna chiar cea mai mare dintre nenorociri, mai rea decât aceea de a-ți pierde sufletul? Fiindcă e o iluzie să te mai consideri același de mai înainte după ce cu acordul tău s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o suferință atât de brutală și neașteptată nu va dura și nu va fi mai mare decât atât. Mă așezai lângă ea și îi ștersei fruntea plină de broboane mari de sudoare. "Victoraș" zise, nu sânt fricoasă, dar am dureri înspăimîntătoare." "Ce ți se întîmplă?" "Sarcina, zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel, deci, se moare? Se agăță cu amândouă mâinile de marginea de fier
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
m-a căutat niciodată. N-avea rost să-l zgîndăresc..." "De ce natură era violența lui?" "De natură alcoolică. Era dipsoman! Câteva luni avea chiar aversiune pentru băutură și atunci era fermecător. Pe urmă începea deodată să bea într-un mod înspăimîntător și devenea violent, dar numai cu mine!" "Astăzi crezi că era beat?" "Daaa, și în faza asta îi dispare complet simțul primejdiei, în toate sensurile, și pe cât de slab și de blând e în faza de repulsie față de băutură (slab
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
redusă în timpul somnului. Acestea erau motivele pentru care agitația sa era mai cu seamă mentală. Ea nu era conștientă, desigur, de acest fapt. Persoanele adâncite în hipersomn nu sunt conștiente de nimic. La intervale regulate, totuși, o amintire tragică și înspăimântătoare se ridica la suprafața spiritului, precum apa din canale deasupra nivelului străzilor unui oraș. Și, când aceste imagini apăreau pentru a-i deranja repaosul, ea începea să geamă, iar inima se ambala. Ordinatorul însărcinat să vegheze asupră-i aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ale hipersomnului îndelungat, cam așa ceva. N-am fost tare la biologie, mă împac mai mult cu cifrele. Ei, dar am vorbit destul despre mine. Se pare că ne-ai venit în stare destul de bună. ― Sper că nu sunt atât de înspăimântătoare cât mi se pare mie. Am impresia că mă aflu în corpul unei mumii egiptene. Spuneai de "hipersomn îndelungat". Cât timp am rătăcit prin spațiu? întrebă arătând spre meditehniciana care asista la scenă: Nu vor să-mi spună. Tonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pantaloni; erau mișcări ușoare, așa că nu tresări. Copila era ghemuită în spațiul îngust dintre scaunul conductorului și blindajul mașinii. Tremura, îngrozită, dar cu toate simțurile la pândă. Ripley consideră acum că era aproape normal: fetița asistase la scene și mai înspăimântătoare, atunci când creaturile invadaseră colonia. Privea oare ecranele postului de operații când soldații pătrunseseră în sala cu coconi? Văzuse fața femeii care o implorase pe Dietrich să o omoare? poate că nefericita era... Nu, imposibil! Dacă ar fi fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks.) Cincisprezece metri. Și încărcătoarele roboților C și D sunt practic pe jumătate goale. Ripley verifică deblocarea aruncătorului de flăcări. Printre salve auzeau înspăimântătoare urlete ascuțite. ― Numărul lor? întrebă Ripley. ― Imposibil de spus. Foarte important. Greu de știut câți mai trăiesc și câți au murit. Își pierd membrele dar continuă atâta timp cât rafalele nu le-au tăiat în două. (Privirea lui Hudson se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și erau strânse de lucrători. Aceste versiuni miniaturale ale soldaților alergau de colo-colo fără să-i bage în seamă pe cei doi oameni prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mașină vie ca într-o armură cibernetică, mergea drept spre regină. Picioarele încărcătoarei bubuiau pe puncte și fața lui Ripley se metamorfoză într-o mască a furiei materne de pe care dispăruse frica. ― N-o atinge, scârboaso! Regina produse un scrâșnet înspăimântător și se năpusti asupra adversarului mecanic. Ripley comandă o mișcare a brațului cu care încărcătoarele și celelalte mașini de acest fel nu erau obișnuite, dar aparatul se supuse docil. Un enorm membru hidraulic se abătu asupra țestei reginei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
flacăra și cu sufletul lui de ticălos ucigaș, în compania surorii lui și a prietenilor lui pacifiști? Enro, ucigașul, stăpânul lacom. Doamne-Dumnezeule!... Imaginile care îi parveneau, acum că Gosseyn Trei consultă memoria dublă - triplă - Gosseyn, erau atât de numeroase și înspăimântătoare încât..." Cu un efort aproape fizic, Gosseyn Trei puse capăt șirului de gânduri. Pentru că brusc deveni evident, din informațiile transmise minții sale de la îndepărtatul alter-ego, că nici Gosseyn Doi nu cunoștea motivele pentru care Marele Bărbat se afla aici. ...El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mă atrăgea, nedumerindu-mă în același timp, strada unde locuiau bunicii lui Cezar: Ziduri între Vii. Niciodată nu-mi trecuse prin minte că ar fi vorba de-o podgorie (așa cum ne sugerau vecinii), ceea ce făcea ca numele să capete o înspăimântătoare rezonanță biblică în închipuirea mea de puști: zăream cărămizi peste cărămizi strângând șirurile de bărbați și femei pe care Dumnezeu se hotărâse să-i pedepsească. Comuniștii căutaseră și ei să-și bage coada. Străzile lor duhneau și-aveau denumiri prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sângele, apa și kerosenul se-amestecau în bule monstruoase, de care ochiul camerei virtuale se-apropia indecent. Mă uitam cu-o poftă nebună la dârele negre-aurii de combustibil, parcă aprindeam un foc de artificii în noaptea de Crăciun, viu și înspăimântător. Nenorocirea altora era norocul meu, cu fiecare accident mi se prelungeau șansele de supraviețuire, mă simțeam împlinit și revigorat. Aș fi putut fi eu acolo, dar alții îmi luaseră locul, pieriseră simplu, statistic, iar eu mergeam mai departe, renăscut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alergat pe culoar, trecând de la un tablou la altul, când pe stânga, când pe dreapta. „Asta!“, a izbucnit ea, aproape smucindu-mi mâna din încheieturi. Ne-am oprit lângă un tablou cât un dulap. Am cercetat întâi ramele groase, negre, înspăimântătoare. Apoi am citit ce scria dedesubt, pe plăcuța metalică: „Garoafe albe și roșii“. Și mai jos, anul: 1943. Abia după aia m-am uitat la pânză. Erau, într-adevăr, niște garoafe albe și roșii. „Ăsta-i tabloul!“, a jubilat Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cele mai permeabile ale imaginației mele. Bărbați și femei se împreunau acolo, răsuciți peste corpul Mariei gol și transpirat. Se degaja o fierbințeală rece din toate mișcările grăbite sau pricepute, ca atunci când vezi șerpii încolăcindu-se cu zecile, plăcut și înspăimântător. Aburii treceau dintr-o scenă într-alta, se deplasau odată cu corpurile, vârstele și culoarea pereților din camere, fără a se schimba în vreun fel: le simțeam răsuflarea înfășurând-o pe Maria în zeci de îmbrățișări la care nu luam parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o scatoalcă, vesel, pervers, ca un frățior mai mic. Golanii și fetele frumoase nu erau singurii cu care te puteai întâlni în zonă. În fiecare dimineață, străzile și aleile din Pajura se trezeau bântuite de niște ființe teribile, cu nume înspăimântător: Riveranii. Scria mare, în semicerc, pe-un panou rotund înfipt în vârful unui stâlp: „Cu excepția Riveranilor“. Cine să fi fost ăștia? Dunga roșie tăia amenințător panoul, ca o lovitură de cuțit. Te gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu, și, în timp ce plutea din aerul rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură ciudată și înspăimântătoare: Leu în Vodă. În rest, scrisoarea nu-mi spunea nimic. Nu știu cine scornise treaba cu numele, dar parcă lucrurile nu se legau și, undeva în cotloanele cele mai agitate ale creierului, beculețul de-alarmă rămânea aprins: nepotrivirea îmi părea grosolană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
recunoscător, aproape cu afecțiune. Din când în când, degetele apăsau câte-o tastă. În aceeași secundă, am știut că derapase ceva. Un detaliu minuscul, pe care îl scăpasem din vedere. Am clipit și m-a trecut un frison, plăcut și înspăimântător, ca un flux electric. Mihnea promisese că ne spune de ce îl căutau pe el Rapotan și Penciu. Povestea simultană, cu Viena și Neptunul. Deplasarea istoriei sub acțiunea plăcilor cerebrale. Modificarea hărților geografice, de la 1766, la harta suprarealistă a lumii. Zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la exagerarea extremă a ponderii unei informații marginale în cadrul unui articol. Minimizarea presupune o folosire contrară a mecanismelor supralicitării, astfel încât anumite teme cu importanță pentru spațiul public nu sunt suficient prezentate. Fie exemplul: "Referendumul m-a contrazis nițel. În ciuda sumelor înspăimântătoare de bani negri aruncați în joc de cercurile mafiote din jurul Cotrocenilor, a negustoriei dintre Traian Băsescu și părintele FNI, Sorin Ovidiu Vântu, a fraudelor comise de structurile PD rămase intacte într-un guvern Tăriceanu extrem de slab, cu un ministru al
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
pe lângă asta, în ochii lui se putea citi și altă grijă, chiar spaimă: îl privea temător pe Ippolit, ca și cum se aștepta la ceva din partea lui. Deodată, Ippolit se ridică, grozav de palid, având întipărită pe față o expresie de rușine înspăimântătoare, ajunsă până la disperare. Era trădată în special de ochii lui, care îi priveau cu ură și teamă pe cei prezenți, de zâmbetul pierdut, strâmb, care îi aluneca pe buzele tremurătoare. Își plecă imediat ochii în pământ și merse împleticit, clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sa „stupidă și obsedantă“ și, în același timp, o suspiciune „sinistră, josnică“). Într-un cuvânt, la sfârșitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și misterioase. Esența enigmei, pe lângă cele două fațete ale chestiunii, consta pentru prinț în întrebarea întristătoare: tocmai el va fi fiind vinovat de această nouă „monstruozitate“ sau numai?... Însă nu spunea cine ar mai fi putut să fie. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre ea; se pare că voia să se repeadă brusc la cățea și s-o muște. Dar, cu toată spaima ei, Norma o privea cu ură grozavă, deși îi tremurau toate patru labele. Deodată și-a dezgolit încet colții ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca Rusia să caute un sprijin la Berlin și la Viena în contra alianței anglo-franceze. Timpurile s-au schimbat. Carta Europei s-a modificat. Regatul Prusiei a devenit Imperiul german, s-a mărit cercul său de acțiune. Germania dezvoltă în proporțiuni înspăimîntătoare puterea sa militară. Francia din contră, n-are altă politică decât aceea de a-și reconstitui puterile s-a aștepta. Daca fiul împăratului Alexandru ar putea ridica vălul ce-i acopere viitorul și-i ascunde pericolul ce-i amenință siguranța
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
PEZZANA Aseară a fost a șaptea reprezentație a d-nei Pezzana, a acestei ilustre artiste care a fanatizat publicul orașelor mari de pe cele două continente și care la noi joacă înaintea unei săli totdeauna goale. Aseară d-na Pezzana a jucat înspăimîntătoarea tragedie bourgeoise a lui Zola, Tereza Raquin. Emoțiunea ce a simțit-o puținul public care asista la reprezentație este indicibilă. Ceea ce face d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]