1,466 matches
-
Nectarie Cotlarciuc participă ca ostaș devotat la apărarea intereselor clerului bucovinean de la tribuna ziarului „Viitorul”, sub comanda regretatului marelui Dr. Vasile Găină, de asemenea fiind un membru plin de râvnă la toate instituțiile de cultură ale neamului său din înstrăinata capitală a Bucovinei. Și astfel, din treaptă în treaptă, N. Cotlarciuc ajunge conducătorul Bibliotecii Universitare, „cea mai de preț, cea mai frumoasă zestre”. Această instituție datează de la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a adunat la 26 martie 1851
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
AAML, președinta organi zației, Marlene Eskind Moses, îi sfătuia, practic, pe cei ce trec printr-un divorț să aibă grijă ce publică pe site-urile de socializare: „Dacă postați public ceva ce contrazice declarații și promisiuni făcute în prealabil, partenerul înstrăinat va fi cu siguranță printre primii care să observe și să folosească acele dovezi“. și o observație valabilă nu doar pentru soții în curs de divorț: „Cum oamenii continuă să împărtășească din ce în ce mai multe aspecte din viața personală pe site-urile
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie. Uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare, stau închise, afară de aceea a biroului unde intrară. In birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini același, din fericire pentru adaptarea ei și din nefericire pentru eventualul lor portretist. După exclamările primului moment ale omului amabil, Mini nu știu unde să se așeze
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mine era ba entuziasmată, ba apropiată ca ntr-o amiciție caldă și non-autoritară, ba ruptă total, ca și cum nu aș fi fost cu nimic diferit de ei, de celelalte gângănii adulatoare. Eram mamășifiumamășifiumamășifiumamășifiu. Și nu eram. Nu. Eram doi nebuni tineri și înstrăinați, plângându-l, fiecare în felul lui, pe un al treilea. Pe al treilea. Pe cel lipsă. Aș fi putut-o salva. Aș fi putut. E incredibil cât de îngrozitor de clar vezi lucrurile, câte odată, când ai 12, 14, 18 ani
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
macină la moara lui Manole, ziceau, fără să știe cine a fost acesta. Minunată zămislire, a conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un sat din mândra noastră Românie. Satul se cheamă Pleșa, Pleașa sau Pleșești! Părinții, români-sadea, români până în vârful unghiilor, români de-ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt, erau, însă, de dincolo de Prut, din Moldova ailaltă, adică din teritoriul temporar înstrăinat. Mai știu că toată viața am fost singur și că de atunci, de când tata m-a luat cu el în București, am devenit muntean. Fără să vreau și fără să mi se ceară acordul, soarta m-a făcut muntean din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ațintit asupra sa un reflector În plus, care, uneori, făcea diferența. Thomas știa bine o mulțime de lucruri, văzuse și trăise atîtea, nu vroia, nu putea să fie judecător, dar acum era vorba de chiar fiica lui, fie ea și Înstrăinată; ce se va alege de ea? Era o Întrebare. Cele două femei o creșteau pe Ann, așa se numea nefiica lui fiică; Thomas și-a zis că, de fapt, ar trebui să se socotească mulțumit: Ann era crescută de o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a murit tata. Mama mea, Caroline, m-a contactat de-ndată ce-a putut - îți amintești că a sunat. Am venit cu primul avion. Am moștenit titlul. Mi-a luat ceva timp să diger noutățile. Deci misterioasa Caroline era mama înstrăinată a lui Charlie. Nu există o altă fată, mi-am zis oarecum ușurată. —Ah, Dumnezeule, îmi pare atât de rău, i-am spus. Mă simțeam groaznic. Iată-mă, posacă din cauza aventurii de-o noapte, purtându-mă nepoliticos cu Charlie, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
text, povestea de la Riga, din 23 august ’89. Pe drum către Bodly Library mi-a venit și explicația: în afara acelui episod fericit, anul ’89 (în sens generic) nu a fost al meu, nici al tău. A fost, cred, cel mai înstrăinat an. Eu nu mai eram eu sau, dacă vrei, sufeream de un sindrom de dizolvare a identității personale. Mihnea, un tânăr cu care peripatetizam pe atunci, de câte ori treceam pe lângă Comitetul Central, repeta, ca într-un reflex, aceleași cuvinte: „Doamnă, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență, nu găsește schimbări care să justifice obiectiv acest sentiment, dar care, cu toate acestea nu-l poate evita, cobora rampa spre subteran. După ce îl anunță pe paznicul de la intrare că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
27 martie 2009: 91 de ani de la revenirea Basarabiei la trupul mamei sale: România. Grigore Vieru (n.14 februarie 1935 - m. 18 ianuarie 2009) „Grigore Vieru a fost un unionist, ca nimeni al tul, murind cu credința că Basarabia cea înstrăinată și urgisită va reveni curând la trupul țării.” Daniel Corbu In memoriam, Grigore Vieru sau Poezia cu strigăt existențial, Convorbiri literare, Iași, ianuari e 2009, p.52 MAMA Ba culege tufele - Cu bobițe coapte Ba ne spală rufele Trează de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
este că valoarea acumulată din hoția națională depășește de unu virgulă optzeci și trei de procente valoarea rămasă. Altfel spus, s-a furat unu virgulă optzeci și trei de Românii, ceea ce este de domeniul absurdului. Au furat până și ținuturile înstrăinate și încă nerealipite, Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul. Hai, fără Cadrilater, să nu revendicăm mai multe, din exces de zel patriotic. Aici e paradoxul românesc. Se fură aproape două Românii și totuși țara mai este pe hartă, a intrat în NATO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întreg și adevărat, pătrunde cu forța luând spațiul vital al altora, dar câte case n-ați văzut gonind pe oameni, fie pleacă odată cu ei, fie nu, pentru că și ea e tot o ființă care nu se vrea negociată, furată, vândută, înstrăinată. Alege pe cel care îi seamănă, așa cum eu mi l-am ales pe cel potrivit mie, împreună suntem un templu, instituim o filosofie, fără el aș fi doar pragul templului, parțial viață, parțial moarte, jumătate zid, jumătate pâine, jumătate cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rugăciunile pentru părinți, pentru frați, și-nainte de toate, pentru surorile mele asasinate. -2- Cu bocceaua la subsioară fac primul pas pe poartă, afară; ochii încep să mă doară și merg într-o doară cu inima împuținată într-o țară înstrăinată; vreme durută, spre o localitate necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
CINEVA A PĂTRUNS O DATĂ PE KANT"] 2287 Da! orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă. Este ciudat, când cineva a pătruns o dată pe Kant, când e pus pe același punct de vedere atât de înstrăinat acestei lumi și voințelor ei efemere, mintea nu mai e decât o fereastră prin care pătrunde soarele unei lumi nouă - și pătrunde în inimă. Și, când ridici ochii, te afli într-adevăr în una. Timpul a dispărut și eternitatea cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați și surori înstrăinați, întâlnindu-se din întâmplare în ciocniri inevitabile pe drumurile de acces ale uzinelor petrochimice, incestul lor inconștient devenind explicit în acea lovire de metal pe metal, în hemoragiile țesuturilor lor cerebrale înflorind sub camerele de compresie placate cu aluminiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe de o parte, o pedagogie culturală națională, o alfabetizare a țărănimii (stimulată de programul ministrului liberal al învățămîntului, Spiru C. Haret) și un „apostolat” prounionist; pe de altă parte, a constituit o repliere agresivă în fața modernității „bolnave”, „degenerate” și „înstrăinate”, ce amenința să disloce - prin industrializare și citadinizare cosmopolită - comunitățile organice tradiționale, provocînd rupturi culturale și lingvistice între elita conducătoare și țărănimea văzută ca matrice a românității pure; esteticul va fi, în consecință, repudiat în favoarea unui moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noilor orientări apt să trieze corespunzător o producție literară eterogenă: faptul devine alarmant chiar pentru unii simboliști. N. Iorga, G. Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Ilarie Chendi, Ion Trivale erau, în forme diferite, adepți ai tradiționalismului ruralizant și/sau adversari ai modernității „înstrăinate”. Apologet declarativ al „poeziei orașelor” și al „sufletului nou în literatură”, mentorul Vieții noi, Ovid Densusianu era un academist neoclasic, fără prea mult simț estetic; discipolul său, Pompiliu Păltînea, excelează prin confuzie în materie. Critic universitar morganatic, fără antene pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetică“: „S-ar atribui grăbit toată zarva ultimei ere artistice celor două curente: tradiționaliști-simboliști, poporaniști-dezrădăcinați. Multă vreme diferențierea se făcea între cei strînși în jurul unui pachiderm universitar și cei izolați în triburi fără șef. Lucrurile s-au schimbat de cînd înstrăinații și-au găsit și ei un profesor de universitate. Dl Ovid Densusianu face și poezii. Toți doritorii de catedre liceale le dobîndesc făcînd versuri după rețetă și admirînd geniul lui Ervin” (Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916, rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
două la statutul de scopuri supreme ale umanității, era una pe care eul-Vultur nu putea s-o reînvie. Eul-vultur îi văzuse efectele asupra lui Virgil Jones, Dolores O’Toole, Liv Jones și asupra Prepelicarului, sora lui, chiar dacă fuseseră mult timp înstrăinați. Nu, se gândi eul-Vultur. Trandafirul nu este darul suprem. Apoi orice discuție, fie ea rațională sau formă-gând, încetă și eul-Grimus dinăuntru își dezlănțui asupra eului-Vultur toată forța voinței sale formidabile. Media m-a îne-a) văzut clătinându-mă și poticnindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]