13,784 matches
-
va cuceri capitala imperiului, orașul Xianyang, să devină suveranul țării. În anul 207 î.e.n., când armata condusă de Xiang Yu purta la Julu o bătălie aprigă cu grosul trupelor imperiului Qin, oastea condusă de Liu Bang cucerea Xianyang, fără să întâmpine o rezistență puternică. Ascultându-și sfetnicii, Liu Bang a decis să-și retragă armata din Xianyang și să instaleze tabăra acesteia la Bashang, în apropierea capitalei. Apoi a dat ordin să fie închise palatele, trezoreriile și construcțiile importante și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar cea a lui Zhou Yafu să staționeze la Xiliu, pentru a apăra capitala țării. Într-o zi, împăratul Wen a vizitat cele trei localități din apropierea orașului Chang'an. A ajuns mai întâi la Bashang. Generalul Liu Li l-a întâmpinat împreună cu ofițerii și ostașii, organizând o ceremonie grandioasă. La intrarea în cazarmă, împăratul și suita sa nu au întâmpinat nici o dificultate. Apoi, împăratul a ajuns la Jimen. Primirea a fost la fel de grandioasă. În cele din urmă, împăratul Wen a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Wen a vizitat cele trei localități din apropierea orașului Chang'an. A ajuns mai întâi la Bashang. Generalul Liu Li l-a întâmpinat împreună cu ofițerii și ostașii, organizând o ceremonie grandioasă. La intrarea în cazarmă, împăratul și suita sa nu au întâmpinat nici o dificultate. Apoi, împăratul a ajuns la Jimen. Primirea a fost la fel de grandioasă. În cele din urmă, împăratul Wen a venit la Xiliu. Paza taberei unde era armata condusă de Zhou Yafu, văzând că din depărtare se apropia un grup
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
carele n-au voie să meargă în viteză. Însoțitorii împăratului s-au supărat foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat pe împărat cu o plecăciune, spunând: "Vă cer scuze pentru că sunt în uniformă și nu pot să îngenunchez în fața dumneavoastră. Dați-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
porțile larg deschise și a unui comandant de armată cântând din guqin, experimentatul și vicleanul general Sima Yi n-a mai știut ce să facă. Îl cunoștea perfect pe Zhuge Liang și nu se aștepta ca acesta să îndrăznească să întâmpine în acest mod o armată atât de puternică. A tras concluzia că acolo este ascunsă o oaste la fel de puternică. Tocmai în acel moment, a sesizat că ritmul melodiei interpretate de Zhuge Liang accelerează treptat, anunțând parcă venirea iminentă a unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
an este perioada în care luna face 12 rotații în jurul Pământului, fiecare rotație corespunzând duratei unei luni. Anul este intervalul în care își încep și își încheie ciclul biologic toate culturile de cereale de pe cuprinsul țării. Această sărbătoare nu este întâmpinată oricum, se fac pregătiri speciale la sate, acestea debutând chiar la începutul lunii decembrie. De obicei, gospodinele fac curățenie generală și spală rufele pentru a îndepărta "murdăria și ce este vechi". Astfel, anul care vine este întâmpinat cu o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sărbătoare nu este întâmpinată oricum, se fac pregătiri speciale la sate, acestea debutând chiar la începutul lunii decembrie. De obicei, gospodinele fac curățenie generală și spală rufele pentru a îndepărta "murdăria și ce este vechi". Astfel, anul care vine este întâmpinat cu o înfățișare nouă. În acest timp, bărbații se ocupă de cumpărături, pentru ca mesele festive să conțină tot ceea ce este specific perioadei În orașe, au loc pregătiri pentru prezentarea de programe cultural-artistice bogate și variate, în parcuri se organizează târguri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cererii uriașe din această perioadă. În ultima seară a anului, oamenii merg la culcare târziu după miezul nopții, pentru că stau împreună cu cei dragi în jurul mesei îmbelșugate, așteptând cu toții să-și ia rămas bun de la anul care trece și să-l întâmpine pe cel nou. Alungarea vechiului și mai ales a răului se face și cu petarde și artificii. În prima zi a anului, oamenii se îmbracă în haine noi și merg în vizită la rude și prieteni, pentru a-și face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ocupării de funcții de conducere de către toți activiștii de partid, fără a se judeca cine sunt cei care au făcut efectiv rău. Și credeți că o asemenea lege va trece prin Parlament? - m-a întrebat dl Patapievici. Evident că ar întâmpina o opoziție crâncenă, dar asta înseamnă că lupta nu merită începută? Aceasta este o soluție rațională. Irațional, prin minte îmi bântuie însă o imagine, pentru care Adam Michnik nu m-ar condamna: să nu mai fiu nevoit să rup certificatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
al PSD, precum și președintele executiv al PSD au dat buzna în plină slujbă de pomenire a lui Ștefan cel Mare - sensul găsiți-l dumneavoastră. Înaltele fețe bisericești, în frunte cu Patriarhul Teoctist, pun pe stop procedura în odăjdii ca să-i întâmpine pe capii lumești. PSD-ul n-a vrut să vină de la început, când s-a rostit acatistul care individualizează slujba, povestirea vieții și faptelor lui Ștefan - de ce, nu știu, s-or fi sculat mai târziu. C.V. Tudor, în schimb, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea nici un sens, eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru n-a fost nicidecum tăcerea de gheață cu care mi-a întâmpinat cuvintele, ci, din contră, ardoarea incandescentă a feței lui până atunci palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără să ne privim, spre grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gură foarte senzuală. Purta un costum de bună calitate, dar care părea cam neîngrijit. Ai fi zis că-i burlac, și totuși ceva În felul lui de-a fi Îi dădea aerul unui om Însurat. — Intrarea costă un șiling, Îl Întîmpină la poartă o cucoană În puterea vîrstei. Dar n-ar fi cinstit să nu vă spun că dacă mai așteptați cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost invitați... În clipa aceea, pe aleea ce ducea Înspre casă se ivi un domn În vîrstă, cu o coamă de păr alb, Încadrîndu-i fața de o rară noblețe. — Bună seara, domnule, Îl Întîmpină slujnica. Intrați, vă rog. Era, evident, unul dintre invitați, căci slujnica Îl conduse Într-o Încăpere situată pe partea dreaptă a coridorului, anunțîndu-l celor dinăuntru: — Doctorul Forester. Apoi se Întoarse să păzească ușa. Fii bună și spune-i doamnei Bellairs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Fii bună și spune-i doamnei Bellairs numele meu - Hilfe, prietenul reverendului Topling. Poate că ne va primi. — Bine, am s-o Întreb, răspunse, cu Îndoială În glas, bătrîna. Totuși, rezultatul se dovedi favorabil: doamna Bellairs veni personal să-i Întîmpine În vestibulul strîmt și ticsit cu obiecte. Purta pe cap o tocă și era Îmbrăcată Într-o rochie Liberty, de mătase cenușie. — A, un prieten al reverendului Topling! exclamă ea, Întinzînd mîinile spre el Într-un gest ce părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi pierdut răbdarea. Citise pesemne de-a fir-a-păr ziarul, rămas deschis la aceeași pagină. Pendula arăta zece și cinci. După ce Însemnă la Întîmplare cîteva titluri din catalogul pe care-l primise, Rowe ieși În stradă: — Scuzați-mă, vă rog, Îl Întîmpină agentul, făcîndu-l să tresară. — Poftim? N-aveți un chibrit? Puteți păstra toată cutia, Îi zise Rowe, oferindu-i-o. — Nu pot s-o primesc, chibriturile au ajuns prețioase În zilele noastre, spuse agentul și aruncă peste umărul lui Rowe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
marcă pentru un sortiment de biscuiți). De asemenea, de reclamele agenției de voiaj Thomas Cook... Dar Johns Îl lămurise, povestindu-i cu răbdare isprăvile lui Mussolini. 2 Așezat În spatele unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest amical, ca și cum ar fi fost vorba de un elev preferat. Fața lui vulturească, Încadrată de un păr alb ca zăpada, avea o expresie nobilă și cam teatrală, ca aceea a unui personaj din epoca victoriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum se temea că pe fișa lui va apare o notă proastă... De ce oare trebuia să-i fie frică să-și amintească de trecut? La urma urmelor, nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă la pîndă, Îi părea demult cunoscută, deși venea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore Întregi, o fată la poarta hanului „La Stema regală“. Digby nu putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nimic de acest incident. Ziarele acestea vechi de cîteva luni aveau ceva fascinant și În același timp Înfricoșător. Încetul cu Încetul, Digby trebuise să Învețe din nou o sumedenie de nume altădată familiare, dar pe fiecare pagină de ziar Îl Întîmpina și cîte un nume de om ilustru, despre care n-auzise niciodată pînă atunci. Alteori dădea și peste cîte un nume cunoscut al vreunui politician celebru cu douăzeci de ani În urmă. Se simțea ca Rip Van Winkle, revenit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În pragul ușii, stătea șovăitor, Johns. — Bună seara, Johns, Îl Întîmpină Digby. — Ce faci aci? — Citesc ziarele. — Bine, dar ai auzit ce-a spus doctorul... — Știu, dar aici nu-i o Închisoare - decît pentru bietul Stone. E o foarte agreabilă casă de sănătate iar eu sînt un pacient aproape normal, internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl Întîmpină Johns, care părea cam nervos. Hai, coboară. Am venit cu mașina, și Într-o clipă sîntem acasă. Nu vin cu dumneata! — Doctorul e tare mîhnit. A avut o zi grea, și-a ieșit din fire, dar n-a vorbit serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mie dispoziții? Rowe nu mai avea timp să discute, așa că plecă. Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un cuvînt dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg de cuvinte, dîndu-le un sens: Cum Îl prezentase, oare, doamna Bellairs? „Omul nostru de afaceri“ - da, așa Îi spusese. Rowe rămăsese În picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să Întîmpine, foarte ceremonios, un personaj de vază, dar În ochii celuilalt nu apăru nici un semn de recunoaștere. Da, domnule Bridges? Întrebă el. Erau primele cuvinte pe care le auzea Rowe din gura acestui personaj, care jucase pînă atunci exclusiv rolul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins-o? șopti domnul Prentice. Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]