1,471 matches
-
probabil aveau să primească o răsplată frumoasă dacă-i predau pe Katsutoshi și pe Genba lui Hideyoshi. În aceeași noapte, înconjuraseră coliba unde dormeau cei doi, îi legaseră fedeleș și-i duseseră la tabăra lui Hideyoshi. Când auzi despre cele întâmplate, Hideyoshi nu păru deloc încântat. Contrar așteptărilor, îi pedepsi aspru pe țărani. A doua zi, însoțit de Inuchiyo și de fiul acestuia, Hideyoshi își îndemnă calul spre castelul lui Katsuie de la Kitanosho. Până după-amiază, capitala provinciei Echizen se umplu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o rupse la fugă prin pădure nimerind într-o vale plină de corturi. Aceasta era tabăra lui Carol Magnul, care conducea o armată de rezervă destinată a sprijini trupele ce veneau împotriva lui Marsilius. Când prințesa i-a povestit cele întâmplate, Carol Magnul, cu mare greutate a izbutit să-i despartă pe cei doi adversari și apoi a dat-o pe Angelica, pricina disputei lor, în grija lui Namo, duce de Bavaria, hotărând ca ea să-i revină celui ce avea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nici urmă de așa ceva. În vreme ce stăteau ei astfel nedumeriți, cu inima strânsă de îngrijorare, ei au văzut un tânăr țăran apropiindu-se. Acesta, care nu-și revenise încă din spaima ce trăsese, le-a povestit din fir în păr cele întâmplate. Zebrino, cu ochii plini de lacrimi, a strâns armele împrăștiate. Isabela a descălecat și ea spre a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
masă, casa casă și somnul somn! De-acum, și binele, și răul vor veni fără veste, așa cum erau obișnuiți...” „Crezi că povestea asta nu a însemnat chiar nimic pentru cei de-aici? Vor trece chiar așa de lesne peste cele întâmplate? Poate că acum nu-și dau seama... Și noi suntem marcați... Generația aceasta va trăi sub semnul orologiului!” Cărțile - după unii - se aflau la cei doi: ori le împrumutaseră de la Ceasornicar înainte de moartea acestuia, ori, pur și simplu, le șterpeliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate, să rămână nepedepsită. Nu se putea... Olga tocmai cobora scările de la Poșta Centrală, unde fusese la mama ei să-i ducă un pachețel cu mâncare, fiindcă nu avusese timp să vină acasă la prânz, când dădu cu ochii de Alex.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ale presei sunt în genere atât de ordinare și atât de lipsite de cuprins încît nu-s decât răsfrângerea interesului egoist a unui om sau vreunei partite, misiunea ei ar trebui, prin legislațiune chiar, restrânsă la raportarea obiectivă a celor întîmplate. Afară de aceea s-ar putea permite și compararea cu rezultatele științei respective, cercarea dacă ele coincid cu aceste rezultate sau ba. Însă nu a științei ca autoritate - ci a științei întru cât ea poate fi relevată cititorilor ca reflectare a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sale. Acea imagine îl afectă fizic, asemenea unei săgeți trase de la distanță. „Aproape că uitasem“, își spuse. Amintirile îl asaltară, provocându-i o durere adâncă. Păstră în sine durerea aceea și merse mai departe, continuând să zâmbească. „În amintirea celor întâmplate acolo voi construi cel mai înalt monument din Roma“, hotărî el. Încet-încet, durerea scăzu în intensitate, se retrase, dispăru. „În grădinile unde mama a petrecut ultima noapte împreună cu mine voi așeza cel mai înalt obeliskos, cel mai înalt ta-te-hen care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înțelese că uciderea cuiva era de-acum, așa cum fusese și pentru Augustus și Tiberius, atotputernica emoție de o clipă. Musculi, mașini de asediu Seara, Împăratul mâncă în praetorium. Nu era deloc obosit după călătorie; își dădu seama că, în legătură cu cele întâmplate, simțea doar ușurare, fără să fie tulburat. În dreapta lui, Servius Galba, noul comandant al frontului de pe Rhenus, ridică încet cupa de vin. — Tatăl tău ar fi procedat ca tine, îi spuse scurt. Însă probabil că tu ești un cavaler mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plecarea sa de la Roma și riturile solemne îndeplinite de fratres arvales pentru a aduce mulțumiri zeilor care îi apăraseră viața. — S-a apărat singur, comentă Callistus, pentru prima oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și nu spunea nimic. Nădăjduia că într-o zi îi va povesti ce s-a întâmplat. Mânca foarte puțin. Slăbise dar tot frumoasă era. În timpul cât a stat în casă, se gândea cum să-i scrie lui George despre cele întâmplate și tatălui ei cum să-i spună despre avort. Trebuia să lupte cu ea însăși, să iasă din starea aceasta, să poată scrie scrisoarea. Nici ea nu mai știa de câte ori începuse să-i scrie și mototolea hârtia, o băga în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
niciun cuvânt. Îi curgeau și lui lacrimi din ochi. O lăsă așa câteva minute să se descarce psihic, să-i povestească cum s-a întâmplat totul, apoi o întrebă: - Crezi că știe, George? I-o fi scris Geta despre cele întâmplate? - Nu știu tată, i-am scris eu o scrisoare, mâine o pun la poștă, când încep serviciul. Frusina începu serviciul și în drum se opri la poștă să pună scrisoarea. Zilele ei se scurgeau ca a pasării din povestirea “ Puiul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în fiecare an. - Tată, nu pot, nu mă trage sufletul să dansez când știu că George nu mai este! - Draga, tatii, nu trebuie să îți îngropi tinerețea! Viața merge înainte! Tu nu ești vinovată cu nimic din tot ce sa întâmplat! Cred că el ar fi bucuros de acolo, de sus, să te vadă că îți continui viața așa cum își dorea el și chiar să-ți continui studiile! Voi vinde toate animalele ca să îmi fie mai ușor! Dacă nu ai fi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mereu să îi explic fiecare capitol în parte. Postește, spune rugăciuni și s-a spovedit acum, în Post, sâmbătă se va împărtăși. Am stat zile întregi de vorbă cu el, acum este cu totul alt om. Minunea care i sa întâmplat, l-a schimbat radical. Când s-a mărturisit mi-a povestit totul despre purtările lui cât ați fost căsătoriți. Nu mai bea, nu mai fumează. Se căiește pentru tot și nici nu îndrăznește să te privească în față. L-am
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și îi scoase din orbite și tot pe furiș îi ascunse la spate. în timpul acesta copilul îl mustra și mai înflăcărat, ai fi zis că e însuși părintele lui și, ca orice părinte preocupat cu mustrarea odraslei, nimic din cele întâmplate n-a văzut și inima copilului era atât de veștedă și de uscată că așa o frică de moarte îl cuprinse încât își duse mâna dreaptă la piept și o smulse și o ascunse rușinat la spate. și ochii copilului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
magazinul de fieroase și mutat la bodega comunei, iar gestionarul de la bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el deosebit de condescendenți și de prietenoși. Mai erau însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un om bun la toate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oraș. Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca musca-n lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu doi ani, îl preveni ca nu cumva să uite să-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui copil care se simte abandonat. Lui Virgil nu-i trebui mult timp ca să-și dea seama că singur n-ar fi putut să se descurce și cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nuanțată în această privință, dar preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus la Pusnicu, să vadă locul unde rușii fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc bine să se afle ce pățiseră sovieticii, fiindcă cine știe ce idei le-ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
studenții părură să realizeze de-abia atunci că nu făcuseră cel mai înțelept lucru înfruntându-l pe individ și că tot ce le mai rămânea de făcut era s-o șteargă și ei de-acolo și să spere că cele întâmplate aveau să fie date uitării. Tipul ăsta strânge informații..., șopti studenta brunetă și subțire. Haideți acasă, până nu se-ntoarce... Hai, dragă, aprobă prietenul ei cel înalt și blond și, salutându-l pe portar, care îl privea surâzător, se urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-am știut. Îmi pare rău..., exclamă Victor la auzul celor întâmplate, apăsat de gândul că, atâta vreme, se ținuse departe de fată. S-ar fi zis că uitase că facultatea de filologie era la doi pași de facultatea sa și își spuse că nimic nu l-ar fi putut împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să se spovedească (maicii Agripina sau vreunei rude mai de-aproape), Mariana nu uita să-și reamintească de acea nenorocită istorie și spunea că mai bine ar fi fost dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil avea propria lui versiune în privința celor petrecute, dar cunoscută nu devenise decât versiunea soției sale. Cât despre milioanele frumoase de la nuntă, pe care el, prevăzător, preferase să le păstreze, în loc să se facă proprietari de casă la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în primăvară. Întrebat de Virgil despre motivul arestării și despre șederea prin beciurile Securității, Jarpalea dădu scârbit din mână și ocoli un răspuns net și categoric, pretextând nu prea convingător că nu mai dorea să-și aducă aminte de cele întâmplate. Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așteptându-l în locul stabilit. Primul imbold pe care îl încercă, reîntâlnind-o pe fată după atâta vreme în care nu se văzuseră deloc, fu să-i cadă în genunchi și să-i ceară iertare, asumându-și toata vina pentru cele întâmplate. Să își facă mea culpa acolo, în văzul tuturor, precum un erou dostoievskian, să-și ușureze sufletul împovărat de o vină reală sau închipuită, dar se mulțumi să-i sărute mâna și să o salute, după care amândoi se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]