1,437 matches
-
o palingenezie a ovalului"25. Inima e forma cerului în noi, ovalul ei fiind "profilul virginal al tuturor formelor", "o mai clară conștiință a cerului esențial"26, iar cerul e în inimă, în locul care îl primește la sine și îi întipărește forma. Inima e locul prin excelență al posibilului 27, și prin urmare arhetip al lucrării cerești: "Acolo esențele constituie nemărginitul cer. Cer ele înșile al tuturor cerurilor. Acolo sufletul lumii e în starea lui cristalină. Acolo armonia cunoaște cumplita, absoluta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absolutei libertăți de creație, ce cristalizează în imaginea unică a totului ce le cuprinde pe toate, sufletul poemului este forma care focalizează multiplele oglindiri ale tuturor celor ce, căutând să exprime esența, se nasc în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o parte, contemplarea priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla aici? Și apoi: sunt aceste imagini produse de o conștiință creatoare, reflectând o interioritate suficientă în propria-i imanență, sau vin dinafară, drept reflexe întipărite în pasta conștiinței care le filtrează în materie poetică? Nu e zidul tocmai limita unei subiectivități închise în sine, care se zbate să-și depășească limitarea și să iasă în lumea realității nevăzute? Aici ceea ce se vede e ascuns în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
așa cum chipul nevăzut al peisajului se pictează el însuși pe pânza transparentă a luminii care îl învăluie. Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă Dus-întors. Adorare și contemplare Dacă icoana este chip al invizibilului care ne privește, imaginea ascunsă întipărită în pânza vizibilului, înseamnă că ea se arată în lume (și în lumea poemului) drept fața epifanică a supranaturalului care însuflețește natura. Natura însăși dobândește chip, întemeietor și rostitor, fiind astfel "slujitoarea unei destinații de slavă", căci ea "se adeverește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
drept "slava chipului ceresc", nu a luminii fără de chip, ci a prefeței Începutului ce răzbate în "icoanele făpturilor cu toate"77. Ceea ce începe să se arate în toate face ca toate să își arate adevărata făptură, chipul lor ceresc, prototipul întipărit în chip. Abia atunci se văd "icoanele semințelor", marca imaginală a nevăzutului seminal: "semințele obârșiilor/ Cu fața spre plugurile Răsăritului", iar "grâul e chip/ Și față povestesc și ochii animalelor,/ Primejdia și slava sunt pe chip"78. "Icoană țin" cu toatele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face posibilă prevederea chipului. Astfel încât "buza de lumină/ Ce-și sângeră icoana pe colină"84 este imaginea imposibilității imaginii, forma transparenței înseși, manifestarea non-fenomenală a revelatului. Întoarcerea în pustiul acestui început absolut este actul de retrimitere non-imitativă, nereprezentabilă, la invizibilul întipărit iconic în vizibil 85. Întoarcere a perspectivei deopotrivă, căci pentru a intra în vederea nevăzută a chipului ce ne privește "începem să cădem în sus"86. Ceea ce intră în vedere iese la vedere, cere nu doar adorarea, ci și contemplarea, rostirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e ars de o sete nepotolită și care orice-ar face, sau oricare i-ar fi dorința, gândul sau îndeletnicirea, nu părăsește imaginea apei câtă vreme durează setea" (Eckhart, Învățături spirituale, în op. cit., p. 21), tot astfel în vederea poetului se întipărește imaginea mării, iar în cuprinsul poemului transpar aceleași imagini, dar ele nu reflectă realitatea sensibilă supusă simțului comun și nici măcar simțirii poetice; nefiind reprezentative, ele aduc la vedere ceva de dincolo de vedere, un inaparent revelat prin transparența imaginii poetice. Nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nouă", așa cum spune Maniu în articolul intitulat Poezie apărut în "Cronica", 12 iunie 1916. 18 Eckhart dă, prin comparație, următorul exemplu legat de cel care învață meșteșugul scrierii: "Mai întâi, el trebuie să-și amintească fiecare literă și s-o întipărească puternic în sine. Apoi, după ce deprinde această artă, el se eliberează cu totul de imagine și de gândire și începe deodată să scrie fără dificultate" (op. cit., p. 22). 1 Ion Pillat, Elegie pentru mine, vol. Caietul verde, în Opere, 3
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o marchează cu întipărirea lui dintr-o parte într-alta". "Ca orice semn, această marcă / întipărire nu pretinde să facă să vadă (să se facă văzută), ci înțelege să facă recunoscut (să se facă recunoscută ca) prototipul care o marchează / întipărește" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 122, 132). 24 Rostul poeziei, în IP I, p. 62. 25 Spre poezia bizantină, în IP I, p. 194. 26 Delfi, în IP I, p. 212. " Acolo unde este evlavie, cuvântul nu mai este abstracțiune ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
săpător, și că suprafața se poate uneori contorsiona concav la paroxismul încleștării ei cu adâncul. Arhitecții încercau să-și mobilizeze toată imaginația întru spulberarea temerilor că, odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să fie întipărită în beton, oțel și sticlă, și ca atare oferită în ultimă instanță unei lecturi publice, așa cum se întâmplă cu edificiile în genere. De partea lor, nomazii pregăteau asiduu în transparență capcane pentru înțelegere spre a-i deturna eforturile de depistare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sa te duci? Orice om trebuie să aibă cel puțin un loc unde să se ducă". Versați într-ale mostromahiei, fără îndoială că anticii îl vor fi auzit și ei! Într-o primă fază, văzuse în creația lui Dedal urma întipărită în piatră a unuia dintre primii pași făcuți de umanitate spre o formă generoasă de toleranță, căci captivitatea fiarei nu excludea un spațiu relativ amplu de irosire a energiilor ei. Mai târziu, la vremea hotărârilor majore de viitor ale tinereții
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cel de la care plecaseră; de el s-au rătăcit lent, dar sigur, până la pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat. Așadar, gustul pentru răsuflarea aspră a stepei le rămăsese întipărit în trup nomazilor și după ce dependența obiectivă de ea fusese surmontată. Îi revendica imperios mai ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cum naiba ar fi putut fi sustrase fără ca nomazii să prindă de veste, căci trebuie să fi fost depozitate chiar în vecinătatea taberei lor. O asemenea lovitură cere câteva curse cu camionul pe drumul ăla infernal, ce mi-a rămas întipărit în fiecare fibră a corpului. Că doar nu le-or fi ridicat cu elicopterul... Bart nu părea foarte interesat de subiect. Pe farfurie cuțitul lui degajă îndemânatic o bucată de carne de osul ce-i fusese sprijin și-o ridică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se schimbe. Restul drumului înapoi, până la parcare, și apoi mai departe, până în Meloenstraat din Naaldwijk, schimburile consolidară cu banalități avansul nesperat de ușor al situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în țara cea mai de jos. Ondine locuia singură. Ajunși la ea acasă, Ian rămase în așteptare în living-ul de la parter; de pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lângă o groapă unde zăceau vreo șapte cadavre, probabil partizani ruși executați sumar de nemți. "Primul contact a fost foarte dur, pentru că eu nu mai văzusem morți, oameni schilodiți și răni așa de grele. Primul tablou care mi-a rămas întipărit în minte: înainte de a vedea răniți, am văzut cadavre de executați (...). Asta era lângă Odessa". Unul dintre morți avea capul crăpat "ca un pepene", din care ieșise creierul, care stătea, întreg, alături. Ochii erau întredeschiși. Albaștri. Gura deschisă. Muștele roiau
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
lumii” (Mt. 5, 13-16) La împlinirea a 25 de ani de preoție „Farul Nou” scria: „El, Iosif Tălmăcel, a înțeles importanța presei pentru întărirea credinței în popor și tineret...”, el „mânuiește versul cu o rară dibăcie, și reușește astfel să întipărească în mintea copiilor și tinerilor cunoștințe prețioase pentru toată viața” (1935). Episcopul Th. Cisar îi scria părintelui în 1931: „admir ușurința versificației și adaptarea gândurilor ca toți să înțeleagă și să prindă cu ajutorul frumosului din natură, cele suprafirești”. Despre lucrarea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
evreii proaspăt convertiți, pe care îi considera adesea nedemni, inferiori, suspecți sau eretici. Încă de la început a fost consacrată imaginea evreului răufăcător, care profanează împărtășania, otrăvește fântânile și, în general, este unealta diavolului. Repetate în timp aceste stereotipuri s-au întipărit adânc în mentalul colectiv sub forma antisemitismului latent. Ele creau acel cadru necesar declanșării unor prigoane și masacre. Antisemitismul s-a afirmat ca o politică activă, decretând mereu interdicții profesionale și locative, obligându-i pe evrei să locuiască doar în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
profanat". În închipuirea ei, atunci când nu era transfigurată de văpaia pasiunii, plăcerea întina. Chiar dacă își pierduse între timp credința, tânăra fată descoperă că rămăsese profund marcată de morala creștină. Crezusem că legea morală există numai atâta vreme cât există Dumnezeu, însă se întipărise atât de adânc în mine, încât înlăturarea acestuia o lăsase neatinsă. Am continuat să mă supun ei. Toate au rămas la locul lor: ideea de datorie, cea de virtute, tabuurile sexuale". Mai mult decât atât, "eram extremistă: voiam totul sau
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oferta făcută și, bucuros, am lăsat valiza la el, i-am zis că merg în oraș că mai am și alte treburi de rezolvat, m-am tot uitat bine în stânga și dreapta să văd unde, mă aflu, să-mi rămână întipărită în minte poziția casei, apoi am plecat din Sărăriei să ajung în Piața Unirii, iar de acolo în Lăpușneanu, unde m-am așezat pe o bancă, să privesc cum trec călătorii, locuri asupra cărora aveam să mai revin cu privirea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
este la fel de înalt, la fel de nesfîrșit, neiertător, multiplicat la infinit, fără speranță, fără viață, bătrîn ca pămîntul, insensibil, absurd. Mașina lasă dîre adînci pe care nisipul le acoperă pe neștiute, ștergînd urma trecerii noastre prin spațiul galben. Privesc niște semne ciudate, întipărite în dune ca-n ceară. Urme de pași. Bizare, necunoscute, fascinante prin insolitul lor, urcă și coboară dunele, desenînd un drum a cărui rațiune n-o pot urmări. Întreb. Mi se răspunde scurt: șacalii. Din străfundurile copilăriei mele, ale cărților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
apropiat de Tițian cu toată plăcerea și înțelegerea pe care, trebuie să o spun, o aveam de pe atunci pentru lucrările de calitate. Mai pe urmă, am trecut la galeria de artă modernă din Vale Giulia. De acolo, mi-au rămas întipărite în minte patru lucrări mici de Monticelli, scene cu oameni și cai. Toate lucrările, litografii și acvaforte, foarte numeroase, de Brangmain, un pictor al muncitorilor, mă mai interesa un oarecare Galli. Apoi, ca amuzament, grosimile excesive ale lui Mancini. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ar prefera oricând o discuție cu o minte tânără unei teleconferințe cu un mult mediatizat ministru. Ei sunt însă din ce în ce mai puțini și mai greu de descoperit. Cei mai mulți dintre elevi și studenți trec prin licee și facultăți fără a apuca măcar să întipărească în mintea dascălului legătura dintre numele purtat și propriul chip. Cine sau ce ar putea înlocui lipsa acestei relații? Răspunsul îl aflăm în viața unor oameni care au trăit poate cu sute de ani înaintea noastră, dar au avut și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Lumina Taborică a iubirii lui Dumnezeu, o reînnoire a întregii firi prin Înviere, cel mai cutremurător „înainte și după” din istoria omenirii. Un popor ca cel rus, care a supraviețuit oricărui val prin absorbția vieții în religiozitate, are aceste adevăruri întipărite în cea mai adâncă fibră a sa. Și din acest punct de vedere, este normal ca în decursul existenței sale istorice, să cheme în mod periodic, la înnoire, la renaștere, la traversarea unui hotar al reînvierii naționale. Este un hotar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a trăit și locurile pe unde a umblat. Rezultatul este însă de multe ori fascinant. Un roman captivant, pe care îl citim cu sufletul la gură și care ne apropie ușor și pentru totdeauna de un Sfânt al lui Dumnezeu, întipărindu-ne în minte povestea vieții și nevoințelor sale. Două astfel de exemple ar fi romanul biografic SFÂNTUL NECTARIE, SFÂNTUL SECOLULUI NOSTRU, de Sotos Hondropoulos și romanul istoric BISERICA ALBĂ de Ion Druță. Primul dintre ele, „ Sfântul Nectarie. Sfântul secolului nostru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
avea oare curajul să ne întrebăm dacă noi, adulții, cei care le știm pe toate, mai auzim sunetul clopoțelului, mai auzim respirația acestei lumi, mai înțelegem noi ce vrea ea să ne transmită? O întrebare pe care ne-o lasă întipărită în minte un simplu film de desene animate. Un film care de fapt, nu este deloc simplu, nici pueril, un film pentru copii, dar și pentru adulți, care poate constitui un minunat dar de Crăciun pentru copiii și nepoții noștri
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]