8,381 matches
-
După cum se știe, epoca comnenă e cea mai valoroasă și originală din întreaga istorie a picturii bizantine pentru că a pus cel mai bine în valoare elementul specific gândirii bizantine: prin material la revelația imaterialului, adică a transcendentalului. Este ceea ce exprimă întocmai - după o amănunțită comparație estetică cu cele mai valoroase reprezentări bizantine comnene - și picturile celor patru monumente românești și mai ales imaginile arhanghelilor Gavriil și Mihail din pictura de la Ribița, adică felul în care „gramatica stilistică a faciesului” bazată pe
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
creasta ei i se păreau cunoscuți. A zărit acolo poștari, diamanți, bucicazăi, keringo, dar și călugărițe, franconieni... Numai rolleri nu! Poarta era deschisă și, ca vrăjit de vederea păsărilor, a intrat. În curte și alte lucruri i s-au părut întocmai ca acasă, încât mai că nu i-au dat lacrimi în ochi privindu-le: în față, șopronul cu unelte pentru grădinărit, urmau deoparte magazia de lemne, straturile cu flori... Numai că în curte se afla un individ. Se și aștepta
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
întindere moderată, clasic și păstrând rezonanțele vocabularului patristic, Ioan Ciorca transformă Vechiul Testament dintr-o operă strict eclesiastică, într-o operă cu valențe literare, etice și estetice deopotrivă, valoroasă prin conținutul său, racordat chintesențelor biblice. Atenția și grija pentru detalii, păstrarea întocmai a adevărului testamentar și prezentarea acestuia într-o lumină mai tangibilă, mai aproape de sufletul celui care citește și, cu certitudine, mai aproape de nivelul de înțelegere a adolescentului și chiar a preadolescentului, convertește lucrarea de față într-una de referință pentru
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
statut evenimentelor cu profil cultural artistic, social-umanitar, numai și numai în beneficiul comunității româno-americane din Florida USA. Ce-ar putea să i se cuvină președintelui organizației Romanian American League, domnului John Banu, om de afaceri de succes, din Florida, decât întocmai ce-și dorește mai presus de faimă și omagii: mulțumirea beneficiarilor de spectacole și acte filantropice ale organizației, vestite și estimate la treaptă înaltă a calității umane speciale a celor ce se implică, dar cunoscută deja și impresionabilă și în
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
Stăniloae...» 22 Mai 2013, am participat la Oradea, la Simpozionul organizat de către Facultatea de Teologie Ortodoxă « Episcop Dr. Vasile Coman », în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Elena, unde am susținut referatul cu tema: « Despre importanța și semnificația Sfântului Împărat și întocmai cu apostolii Constantin cel Mare în istoria Bisericii Creștine - o abordare istorică, fenomenologică și teologică...» 03 Iunie 2013, am participat în municipiul Drobeta Turnu Severin, la Simpozionul Național « Mehedinți - istorie, cultură și spiritualitate », ediția a VI-a, organizat de către Episcopia
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie răsplătită cu salarii, cu care muncitorii să-și cumpere pâine caldă pentru copii lor. Privită astfel, munca minerului era o preocupare sfântă, întocmai ca cea a agricultorului, sau cea a oierului. A avut ocazia să se facă om bogat, descoperind un filon de bulgări de aur pur, eveniment ce a isterizat toate organele de securitate din mină, dar care, la analize de laborator
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
sus de un braț mobil legat de o contragreutate. Atenția Îi fu atrasă de mașină, o simplă pârghie a lui Arhimede, realizată Însă la o scară gigantescă. Una din specialitățile celor din Como. — Aveți multe pe aici, după câte văd. — Întocmai. Sunt Însuși sufletul marilor construcții. Poetul privi În jur. Din vechea biserică Santa Reparata nu mai rămăseseră decât urmele zidurilor exterioare, care urmau să dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mele. — E adevărat că zidurile ei sunt Împodobite cu o mare poartă din piatră albă, Încununată de patru lei pe fronton? interveni Antonio, care părea În căutarea unei confirmări la afirmația sa de nu cu mult timp În urmă. — E Întocmai așa cum spui domnia ta, messere. O poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei, care să Îi sfâșie pe cei care ar Încerca să o treacă cu forța. Dar mai bine ar fi fost să pună acolo patru balauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa atent reacțiile. Rămăsese tăcut până atunci, aparent contemplându-și cupa de vin, ca și când povestirea despre soarta Damiettei l-ar fi plictisit. Dar apariția Antiliei Îi trezise și lui interesul. — Întocmai, Încă nu ne-ai oferit și nouă părerea dumitale despre frumusețea ei, exclamă Antonio da Peretola. De la un poet al iubirii cum ești domnia ta ne-am putea aștepta la un entuziasm mai viu față de grația feminină. Ai Închinat versuri fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se bălăbănească pe picioare, din ce În ce mai agitat. — Când am trimis să vă fie predat trupul am ordonat să se efectueze o cercetare necroscopică minuțioasă. Asta Înțelegeam eu să se facă. — Dar e tocmai ceea ce am realizat eu Însumi, respectându-ți Întocmai ordinele, priorule. Medicul adăugase și titlul, ca pentru a explica faptul că numai de aceea se supusese dorințelor lui. — Bine ai făcut. Așadar? — Spiritul său s-a separat de trup cu violență, prin sufocare. — Și mai ce? — Nimic. Erau semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre casa de fier, ca și când ar fi vrut să se asigure că e bine Închisă. — Compoziția lui e secretă, messer Durante, zise el pe un ton evaziv. Dumneata i-ai experimentat efectele. Prin urmare, ești În măsură să Îi estimezi Întocmai valoarea. — Mozaicarul a fost ucis pentru că se pregătea să dea În vileag cele cinci părți a ceva. De ce nu cele cinci elemente ale compusului... pe care l-ar fi putut primi de la dumneata, ori putea să ți-l fi sustras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
glasul Îi reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată de conjuncția lui Marte și Jupiter În Pești, atunci când s-a născut Mântuitorul. Dante Își Îndulci și el tonul glasului. — Ei bine, da, să lăsăm religia În seama preoților. Dar mai am un argument pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sophie Neveu, nepoata sa, și profesorul american Robert Langdon, pe firul misterului Sfântului Graal este poziția În care custodele se așază, Înainte de a-și da obștescul sfârșit, pe podeaua Marii Galerii a Muzeului Luvru: dezbrăcat, cu brațele și picioarele depărtate, Întocmai ca În cunoscutul desen al lui Leonardo, pe care Îl aflăm astăzi reprodus pe unde cu gândul nu gândești. Este acel desen În care un bărbat cu picioarele apropiate și mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a salvat. - Este important? - Este o minimă garanție că spuneți adevărul. - N-o să vă placă ce-o să auziți, dar dumneavoastră ați vrut-o. Răspunsul este: noi. - Și când ați vorbit despre salvarea mea de la moarte, ați spus la fel: noi... - Întocmai. - Sugerați, cu alte cuvinte, că asasinul și salvatorul sunt una și aceeași persoană sau, mă rog, grup de persoane? - Riguros exact. Insul era fie dement, fie tâmpit, deși nu părea nici una, nici alta. - Domnule... nu vă știu numele... n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
distanțelor mari care separă colectivitățile unde apar și a imposibilității contaminării prin contact. Mă gândesc la ceva mult mai precis, și anume la o carte. Una dintre cele mai cunoscute și mai influente din câte s-au scris vreodată. - Biblia? - Întocmai. Mai exact, Vechiul Testament. Sau, și mai exact, Întâia Carte a lui Moise, Geneza, primele capitole, cu deosebire, cele În care Întâlnim o veritabilă cosmogonie expusă cu destulă claritate și agrementată cu un set de detalii ce se pretează la interpretări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În misiune de explorare, prospectează terenul În vederea depistării locului adecvat pentru plasarea construcției viitoare? După cum v-a spus profesorul Howard, Ceilalți n-au ales la Întâmplare zona din Univers destinată experimentului. Ea trebuia să Întrunească toate calitățile și să reproducă Întocmai condițiile modelului - depărtarea de planetele vecine, distanța față de steaua din centrul sistemului, nivelul gravitațional și celelalte. Creatorul nu umblă, așadar, brambura prin spațiu; el este Marele Arhitect aflat În căutarea Locului, iar nu Dumnezeul creștin atotștiutor și atotputernic, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deformată, fiindcă privești lucrurile din perspectivă terestră, ca un locuitor al acestui Pământ, uitând că el nu este unicul și nici cel mai important. Că marile decizii care Îl vizează se iau În altă parte și de către alții. - Planeta-mamă? Ceilalți? - Întocmai. Amintește-ți scopul pentru care au fost create Pământul nostru și umanitatea din care faci parte... - Un model identic cu al lor, care Își consumă existența Într-un ritm mai alert, furnizându-le informații despre felul cum va arăta propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai Înțeles, partea cea mai dificilă e ca și rezolvată, restul e floare la ureche... Am privit-o neîncrezător: - Vrei cumva să sugerezi că ai vorbit serios? Că, adică, și tu, și Zoran vă ocupați de căutat comori prin catacombe? - Întocmai. Cu excepția faptului că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce asemănare e Între o portocală și o bucată de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci... - Răspuns greșit. Asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza: aceleași cuvinte - nici unul În plus, nici unul În minus - apăreau În notațiile lui Noel Corbu din hârtiile pe care le-am găsit acasă, la București. Să nu spui că e o Întâmplare, că sunt cuvinte din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să se Întâmple cu mine, căutam o ieșire. La figurat, dar, mai ales, la propriu. Acum trebuia să le spun cu glas tare, să le fac să sune Întocmai cum le auzisem, și nu era simplu. Mult timp am Încercat s-o fac la modul mecanic, să-mi scălâmbăi glasul făcându-l să semene cu al doctorului Wagner. N-a mers. Caraghioslâcul situației și faptul că eram conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rând, senzorii cu care sunt prevăzute ușile sunt mult prea sensibili ca să se lase păcăliți de o Înregistrare magnetică, oricât ar fi ea de performantă, de high fidelity. Pe o bandă, sunetele seamănă cu originalul, dar nu-l reproduc niciodată Întocmai. Liniștește-te, nu sunt sadică, m-am gândit bine la toate Înainte de a-ți cere să faci ce ți-am cerut. Nu țin neapărat să-ți fiu Îndatorată: dacă exista altă rezolvare, recurgeam fără ezitări la ea. Avea dreptate, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi metri de mâna În care țineam bricheta aprinsă, Întunericul Își reintra viguros În drepturi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atârnând În aer pentru a desena gestul cu care Îi Întinsese acelei Maria a doua cartea de identitate, puțin aplecat În față și cu privirea fixă. O păpușă vorbitoare, căreia i se dereglează subit mecanismul, cred că ar fi arătat Întocmai. M-am temut că vorbirea incoerentă, retezată brutal de acea Înțepeneală cataleptică, prefațează o criză gravă și am intrat În alertă. Mă simțeam vinovat pentru ignorarea avertismentului infirmierei că profesorul este slăbit, iar efortul Îl poate epuiza, chiar dacă persoana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Stai jos și ascultă-mă un minut. Îți amintești cum suna textul În limba română rătăcit printre Însemnările lui Noel Corbu? Dar textul Întreg, nu jumătate din el... - Cuvânt cu cuvânt: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Alexandru cel Mare”... - Întocmai. Fii atentă. Tu te-ai concentrat exclusiv pe a doua propoziție și ai eludat-o total pe prima, e adevărat? Nu te Întreb de ce, nu mai contează. Părerea mea este că ai greșit flagrant. Și prima este importantă, tot atât de importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras nu mai putu continua, căci îl podidi plânsul. — Nullius tantum flumen est ingenii, nullius dicendi aut scribendi tanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]