1,492 matches
-
pseudodemocratice. Ghinionul lui Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk, nu ne iese din cap, în timp ce contemplăm peisajul pluvios de afară. Ajunge să te pui în pielea lui, să-ți imaginezi cum e să faci cale întoarsă, din cauza unei neglijențe banale, în târla dictatorului de la Minsk, pentru a-ți recupera pașaportul pe care să ți-l fluture sub nas un nu știu ce ofițer de securitate dornic să te umilească, și cheful de glume îți piere. Interogatorii, dispariții, șicanări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
centrului din Salah el-Din, îi pun pe toți israelienii în același sac, chiar și pe Amos Gitai. Printre arabi, cuvântul de ordine este să întâlnească cât mai puțini evrei posibil (orice infracțiune la această regulă i-ar costa scump, odată întorși acasă). Sectarismul câștigă teren, observă directorul centrului cultural din partea palestiniană, revenit la post după douăzeci de ani. Ca și în Ierusalimul răsăritean, după orele șaptesprezece, străzile se golesc aici de frica barajelor volante și a raziilor (fiecare preferând să stea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bivuacăm lângă un pârău, între mori, într-o poziție frumoasă. E vorba să stăm o lună. Dar în vorbele femeilor și ale generalilor nu trebuie să te încrezi. În adevăr stăm abia o zi, 17, și azi plecăm iar cale întoarsă, la Zlatița, așa încât halimaua de dus și întors să fie complectă. Eri după amiază, la 16, pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încep a șterge, a curăți ș-a freca. Am intrat de cu sară (asară) într-o regiune industrială. Numai hogeaguri de uzine fum și fum, clădiri mari afumate iar pământul pretutindeni lucrat și grădinărit până la cel din urmă palmac. Lucrătorii întorși dela fabrică stropesc și răsădesc. Femei în vârstă, fete tinere, copiii fac același lucru, între tristele ziduri afumate ale orașelor-uzină. Se vede deși suntem încă în granița poloneză, că avem de-aface cu populație germană. Dela Benten am mers toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi condiționează izbânda. Dintre toate păsările întrebate de spațiul mitic al zânelor doar ciocârlanul, întârziat în timpul fără curgere de pe celălalt tărâm, știe unde se află. Rolul lui îl suplinește și pe cel al calului, transportându-l pe erou dus și întors. Este, poate, prima fază din procesul pe care l-a remarcat Propp, al fenomenului asiatico-european de substituire a păsării de către cal. Toate atributele ciocârlanului, de la aripi până la capacitatea de a vorbi, vor fi preluate mai târziu de cal, ceea ce ne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întors abia în 1959, vara. În luna august din acel an ducându-ne în vizită după îndeplinirea unor formalități severe (chemare, pașaport, viză) și timp de așteptare, 5-6 luni, am avut ocazia să ascult zile întregi poveștirile unchilor mei recent întorși din Siberia, despre chinurile și viața plină de necazuri pe care au fost nevoiți să o suporte 10 ani și apoi ce a urmat nu aveau drept de domiciliu în satul natal dar nici R.S.S.M., măcar. Puterea sovietică după ce le-
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
mai are același farmec. însă, fiind duminică, traficul este destul de redus. Ajung apoi la Portomarin, un mic oraș pe care îl vezi de departe. Nu am înțeles pentru ce drumul pelerinilor trece prin oraș, din moment ce apoi trebuie să faci calea întoarsă pentru a-ți continua drumul. în plus, la intrare trebuie să urci - și multe trepte destul de abrupte. Dar, asta este; m-am întors, am ieșit din oraș și mi-am continuat drumul. Portomarin în cale întâlnesc cătune, ca peste tot
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa, rămîi acolo” - și eu mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă așezam lîngă bețiv și deschideam un ziar. Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima dragoste - pretext pentru următoarele. * Handicapul înțeleptului: nu poate dialoga cu proștii. * Primul copil: pofta vine iubind. * Cocoșul nu cântă pentru leneși. * Ceasul cu cuc nu este o pasăre mecanică: dar nici un deșteptător. * Zâmbetele false schimonosesc chipul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
participa la tabăra de creație de la Gărâna. Vestea o primisem prin telefon, m-a informat că a trimis o invitație la Centrul Județean de Creație la noi la Iași. Ei trebuiau să mă anunțe și să-mi asigure transportul dus întors. Faptul că așteptase câteva zile telefonul de la mine prin care trebuia să-mi anunț venirea, neprimind nici un răspuns, l-a determinat să mă sune personal. Imediat înțelesese că vina era a celor de la Centru de Creație că nu mă anunțaseră
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în altitudine, iar noi am ajuns la un moment dat să ne scufundăm în ea până la brâu, când ne-am dat seama că trebuie să ne întoarcem. Ajunseserăm până la Șipote, dar mai departe nu am putut urca. Am făcut cale întoarsă și ne-am dat seama cât de puternică este natura precum și de faptul că mai avem multe de învățat de la ea. Ca să nu rup firul logic al excursiei mele pe muchia Tărâța, reiau excursia spre creasta Făgărașilor, urcând abrupt în
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
orice noțiune de noblesse oblige. În absența unui sistem de partide eficient, ca să nu mai vorbim de orice percepție a politicii ca profesiune, politica parlamentară a fost predominant ad personam, loialitatea fiind asigurată prin diverse combinații de mită, amenințări, favoruri întoarse și loialitatea de familie sau de clan. Ca rezultat, Parlamentul a reprodus în mare parte facționalismul Casei Stuart, iar la începutul secolului XVIII, principala provocare a legitimității sale nu izvora din vreo presiune de democratizare, ci de la încercările iacobine de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de lămurire, am luat pulsul satului. Consternare, pentru că nu mă așteptam la așa reacție disproporționată la împunsăturile nevinovate și benigne din carte. Am scris că băneștenii sunt niște corcituri. Pentru că muncesc în Câmpina oraș aflat la patru kilometri distanță, apoi, întorși acasă, își lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a dus mai târziu la un sfârșit brusc, și pentru unii suspect, al doctoru lui, pe la patruzeci de ani abia, apoi la ruina labora torului și la scufundarea În viții și În ticăloșii de tot felul a veselei moș tenitoare, Întoarsă acum la vechea ei matcă prin răsfățul bunei stări, al „nesuferitei bunăstări“, cum avea să spună Lenin. Cine dintre noi, colaboratorii și prietenii devotați ai doctorului, puteam bănui că această femeie cu aparențe de gravă și severă stareță de mânăstire
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
său pentru formalismul administrației militare, care nu Împiedică, ci favori zează nere gulile, toată trupa cu ofițerii ei, ca și mulțimea oa menilor din tabăra de la marginea orașului - amenajată pentru despădu cherea și Întremarea rătăciților de unitățile lor sau a Întorșilor din spitale, spre a fi recuperați necesi tă ților frontului - au trăit Îndestulați cu mâncare, vin și tutun, potrivit, de altfel, instruc țiunilor superioare, cărora, până atunci, li se Împotrivise calicia de oltean cărpănos, care-și mănâncă de sub unghii, a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doctorița l-a anunțat Aici stau eu cu chirie, dar nu s-a oprit, ci a continuat să pășească alături de el încă vreo câteva zeci de metri, până la capătul străzii. Acolo și-a luat la revedere și a făcut cale întoarsă. Nu înainte ca el, zărind peste drum un loc viran unde crescuseră ghiocei, să culeagă câteva fire și să i le dăruiască. În seara aceea, în patul lui din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am dat la o parte pentru a intensifica puterea curentului de aer, a țugului. În primul moment fumul a luat-o pe ruta obișnuită; ce a urmat a fost un dezastru! Din pricini numai de el cunoscute, a făcut cale întoarsă și a început să lanseze spre înălțimea camerei ciupercuțe mici și rotunde conținând în structura lor de formă aerodinamică rămășițele toxice ale procesului de combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt uitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
comportă ca niște copii și nu ca niște maturi copți înainte de vreme. Vineri seara. Mănânc paste cu sos tomat în imensa bucătărie a Pavilionului Parent. Trei șeici de cartier îmbrăcați în alb, cu babuși în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați de Colea Răutu în filmele istorice românești) plus un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne privesc așa cum vizitatorii privesc animalele dintr-o grădină zoologică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre nordul Moldovei, și pe înserat, când face cale întoarsă. Cei cinci kilometri ai distanței de la gară până în satul copilăriei Dumitru Dascălu îi parcurge pe jos, cu pași rari și măsurați potrivit vârstei pe care o are. Cu mai mulți ani în urmă acest drum îl făcea în mai puțin
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de fapt, nici nu era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din vecinătatea liniei își plecau crengile, ca și cum mi-ar fi făcut semne de înțelegere, iar dealurile, cu pădurile în spinare, ca niște uriași blânzi cu cojoacele întoarse, păreau că-mi surâd amical de departe. Din când în când, mă-ntorceam spre părintele meu și-i împărtășeam impresiile. S-ar părea, nu-i așa? că, în timp ce noi ne ducem la Iași, munții, copacii, casele, vitele se întorc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu furie pardesiul la piept. Vrea să mai spună ceva, dar sunetul strident al mașinii miliției, care trece spre blocurile din spatele complexului alimentar, o face să tresară; întoarce capul și privește speriată într-acolo. Rămîne așa un timp, cu capul întors, privește oamenii care traversează strada în fugă, se uită la mine întrebătoare, dar pentru că eu salt din umeri fără să-i pot da o explicație, se întoarce imediat și pleacă într-acolo grăbită. Du-te! îi strig eu încet, privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ajutată de Șucuran, mi-am pus cortul. Irène și inseparabila ei Mirona au venit să-și lase lucrurile, apoi au plecat și am revăzut-o pe Irène astă-seară la 9. După-masă am stat mult la cafeneaua lui Muedin, pe urmă, întoarsă acasă, am mai dormit până la 6; voiam să mă duc până la capătul digului, dar nu m-am mai dus, fiindcă am vrut să-i evit pe „poeții noștri“, care au sosit de curând, înlocuindu-i pe cei care se aflau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că, oricum, noi două vom avea de suferit din vina lor. [...] M. c. p. 4 iunie [1950], duminică, ora 3 după-amiază Draga mea, am lucrat timp de două zile la un foto montaj, aseară până la 10 și azi până la 2. Întoarsă acasă, am prânzit singură. [...] Mi-e un dor imens de tine. De câteva zile devine chiar apăsător; e mai grav decât de obicei, fiindcă îmi vine să plâng și să te strig pe nume. Aseară m-am uitat rând pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]