1,506 matches
-
rămas-bun, printre cei din urmă. Când eram gata să trec de grilajul exterior al proprietății, mi-am dat seama că-mi lăsasem, lângă fotoliu, o servietă În care luasem obiceiul de a pune câteva documente importante. Am făcut, așadar, cale Întoarsă, dar În nici un caz cu intenția de a o revedea pe prințesă; eram convins că, după ce-și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese. Nu. Stătea Încă așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ferate franceze, abonament care-i permitea să se urce, oricând, în orice tren pe ruta Angers-Nantes Angers și să-și ia bilet direct de la controlor, la clasa a doua, cu 50% reducere. Făcea 40 de minute dus, 40 de minute întors. Ca un inginer pedant ce era și cu un apetit sexual care-l încadra statistic la frecvența o dată pe lună, specifică gulerelor albe, Lionel s-a decis să frecventeze salonul de dans în prima duminică din fiecare lună, să salte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în pervaz, ca pentru un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun, {EminescuOpI 45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
O mreajă de văpaie. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mînile pe piept, I-nchide geana dulce; Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - " O, dulce-al nopții mele Domn, De ce nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gloanțe din trecut, cum, după ce a alergat peste arături, șosele și bălți, ghepardul tânăr se opri în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul, căci, doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața Loredanei, pe masa rotundă ca și cerul întors, se găsește un pahar plin cu apă, din care încă nu băuse nimeni, iar alături - un pachet cu țigări; tânăra femeie fumează de când a venit în grădină, aprinde țigară de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și în lutul tău,/ S-a încurcat/ De unde a venit,/ În vis liniștit,/ Bucură-te, bucură/ Și tu, și ceilalți/ Oamenilor-pomilor,/ Femei și bărbați,/ Beți și mâncați,/ Cântați și jucați/ Că Ana n-a răpus,/ E numai dus, e numai întors/ În lumea ce-a fost... M-a mângâiat pe creștet și pe ochi, ca și cum m-ar fi descântat, mirosul ei de Mama Ploii, mirosul ei de lapte îmi acoperea durerea, o să treacă, dragul mamei, o să treacă, ai muncit atâta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lu’ Tufî duci ghițălu’ la apî! sau Văru’tu vine cu căruța cu leme, mama lui de hoț! Era o noapte de iarnă rece și Rică Olaru mergea către vagonul șapte al rapidului de București. Purta o haină de piele Întoarsă, „de căprioară”, așa cum se spunea prin Vaslui. Mergea În delegație la un institut de cercetări din capitală, avea de rezolvat o asimilare de motoare electrice americane. Își găsi cu greu locul, Își dezbrăcă haina cea cu opt buzunare, Își privi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să privesti, apoi ... Arătarea În negru reduse intensitatea luminii, Îl mai privi Încă odată, timp În care Ștefan a simțit că ea chicotește discret, și cu mare delicatețe Își ridică marginea jalobei descălțându-și Încălțările tradiționale, niște botfori cu vârf Întors, cu mișcări voit lascive Își descheie jaloba lăsând numai broboada neagră ce-i acoperea capul și fața. Trăgea puțin câte puțin marginile către exterior iar Ștefan se ridică imediat pentru că de sub jalobă Îi apărea un peisaj nepământean, un corp de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai de ales: să faci calea întoarsă, să cauți o mașină la ocazie, și nu cred că vreuna se oprește în zona aceasta îngustă, sau să te aventurezi înainte, sperând ca îngerul păzitor să te ferească de accidente. Aleg această variantă și cu multă grijă înaintez pe lângă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
drumul, ea trebuind să se întoarcă la casa și prolemele ei. La scurt timp după ce ne-am despărțit, drumul meu se înfundă, fiind blocat cu sârmă. Ce-i de făcut? Imi zic că cel mai bine este să fac calea întoarsă și să urmez șoseaua statală. O strig pe Luiza, dar nu mă aude. Intorcându-mă, mă rătăcesc printre vii. In depărtare, aud zgomotul șoselei și încerc să mă îndrept într-acolo. Dar un lătrat furios al unor câini de la o casă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
fug, dar ochiul tău m-a tăiat în mărunte sclipiri înfipte dureros undeva sub osul stern, în mijlocul florii soarelui înflorită în plex. era atât de fragilă, trecătoare ca o apă, că, o vreme, m-am îndoit că ar și exista, întoarsă cum tot timpul era după simpla ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
foc. miezul pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la tine. Și totuși, trebuie să fi știut că vii, altfel nu ar fi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o vorbă! Ți-e sete? Ți-e foame? Ești obosit? Spune o vorbă! Doar nu e nimic mai greu de făcut decât să vii de acolo aici, prin ceață și prin Întuneric... Dar ea tace. Ea stă Încremenită, cu capul Întors, umbra chiparosului Îi acoperă fața și tu ce altceva poți să faci decât să o strigi Încă o dată: — Mamă! * Se uită uimită la tine. — Ce vrei, străine? Te-ai schimbat oare atât de mult Încât nici ea nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Talentul primit În dar la naștere trebuie multiplicat. Voi face o paranteză:“ (Sensul culturii În literatura contemporană. C. Noica). Din fragedă copilărie, am fost fascinată de cărți: de basme, de poezie, de proză. Sufletu-mi sensibil vibra cu fiecare pagină Întoarsă. Cuvântul m-a vrăjit! Fiorul liric exista dintodeauna În adâcurile trăirilor mele. Aștepta doar clipa favorabilă pentru a-și lua zborul. Și ce fascinant, amețitor și tulburător zbor! Poezia este pentru mine cântecul de sirenă, ce m-a urmărit și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
foc. Am văzut pe una din pagini cum Nabucodonosor lăsa să fie uciși pruncii lui Sedechia, în vreme ce Sedechia însuși era de față. Un soldat spinteca pieptul unui copil cu sulița. Alt copil măcelărit zăcea dezmembrat pe pământ. Sedechia ținea fața întoarsă și urla spre cer. Nu voi uita niciodată. Pe pagina cealaltă, care era și ea îndreptată spre mine, Samson dărâma stâlpii templului. Toți încercau să fugă. Dar, fără îndoială, au fost toți zdrobiți. Să zdrobești un om ia cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
teatru bețiile prelungi și obositoare ale lui Lars Norén. Dar, m-am gândit eu, s-ar putea să-mi fi scăpat vreun amănunt. Și o dată, cu mult timp în urmă, chiar tata trecuse printr-o beție. Ținând-o cu eticheta întoarsă, am golit dintr-odată sticla care părea să conțină alcoolul cel mai curat și mai limpede. Beția m-a cuprins aproape imediat. Băutura a părut să explodeze în mine, împrăștiind limbi de foc. Era ca și cum bubuitul unui vârtej ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]