49,940 matches
-
insolație; 2) de a descoperi o lume. E vorba de lumea ce recunoaște Sena drept personajul ei axial. Fluviul care strânge în valurile lui memoria Parisului. Apa care, spre deosebire de orașul ce-l înjumătățește, emite pretenția de a fi simbolul identității: întotdeauna comparabilă cu ea însăși. Năravul, ca de altfel și limitele noastre, ne fac să trăim pe uscat. Este motivul pentru care, probabil, fiind pe apă, îmi place să privesc malurile, acceptând incitația de a mă întreba cât balamuc vituperant și
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
pierde adesea; Minciuna are avocați redutabili. Să ne ferim de vecini, că de restul satului ne putem apăra și singuri. Dacă vrem să fie respectată lumea din noi, să n-o tulburăm pe-a altora. În aripile tuturor păsărilor, sunt Întotdeauna și zborurile noastre. Primul nostru dușman suntem noi, atunci când ne Împovărăm cu greutăți nemeritate. Toate poveștile verii sunt scrise pe frunzele toamnei. Superstițioșii ar trebui să nu iasă din casă; pretutindeni sunt pisici negre. Un grădinar adevărat smulge mai Întâi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nemeritate. Toate poveștile verii sunt scrise pe frunzele toamnei. Superstițioșii ar trebui să nu iasă din casă; pretutindeni sunt pisici negre. Un grădinar adevărat smulge mai Întâi buruienile și apoi se Îngrijește de flori. Ușile care se deschid ușor, aproape Întotdeauna se Închid greu . Uităm toți dușmanii, dacă avem lângă noi un singur prieten adevărat . Din volumul Miniaturi pentru buzunarul din stânga apărut În 2009 Astăzi am Însoțit o prietenă la ceremonia de primire a cetățeniei canadiene. A fost cu adevărat o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
văd două flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd cum fiecare are rădăcinile Într-una dintre părțile zidului. Iată că mamutul care a despărțit Europa În două este astăzi cucerit de două flori. Natura găsește Întotdeauna o cale... Noaptea strălucește tăcut. Pare să se contopească cu luminile Valenciei. Orașul abia a luat viață, deși este deja trecut cu mult de miezul nopții. Privesc În jur, ruinele vechiului oraș se Î m p l e t e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ce-ar fi trădat desconsiderația. Își trecu la repezeală pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al părăsi, pentru câteva zile chiar. În fața ușii stătea un civil și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât se apropia mai mult cu atât agitația profesorului creștea. Își frământa mâinile tot mai mult. Când automobilul se opri, trupul Îi era cuprins de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pe masa zincată. Nu Înțelegea mare lucru. Îl luă și-l așeză cu talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În casa Popescu. Aici, Tanti Olguța, soția profesorului și ea profesoară de limbă și literatură română, atât la Școala Normală de Fete din Câmpulung Muscel, cât și În București, la Liceul Central de Fete (azi Colegiul „Elena Doamna”), mă primea Întotdeauna cu dragoste de mamă și Îmi povestea despre marele meu profesor, dar și despre Întâmplările din tinerețea lor. Colegul nostru de școală, Ioan Șușală, care a ajuns profesor de desen, a scris o carte cu amintiri de la Câmpulung Muscel, În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
era tradus deja?'). Tema traducerilor din Eminescu se Întrepătrunde cu tema politicii culturale: În lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui Eminescu nu s-a făcut niciodată sistematic. Dincolo de exaltarea internă a poetului, inițiativa traducerilor din opera sa a fost Întotdeauna individuală - nu numai În comunism, ci și Înainte, și după! La St. Petersburg, un ghid declara mândru că tzarul Rusiei a „scos” câteva kilograme de aur din visterie pentru ca Dostoievski să fie tradus În limbi de mare circulație. Din câte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
an Înainte, când l-am vizitat la atelier Împreună cu poetul George Filip, făcea vin din strugurii pe care tocmai Îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamnă Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau Întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din clopot e acordată pe un sunet anume, iar restul, bucata mai mică, pe un altul, aflat cu o terță mică mai jos. Astfel, combinația dintre armonicele acestor sunete va genera o aură auditivă bogată, impresionantă, un pic tristă, dar întotdeauna misterioasă (în cap am scena finală din Rubliov-ul lui Tarkovski). Dacă un clopot sună prost, atunci e clar că nu ascultă de această lege. Heinrich bate la ore fixe și din sfert în sfert de oră (o dată la și un
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
kritikuși debranșați, poetaștri-mpovărați, activiști necultivați, tot felul de frați pătați, cohorte de-ncercănați, fane-fani decerebrați, sictiricios, kestii. În afara acestor - deja - mărci Simona Popescu, tonice și tonifiante, vedem limpede, printre rânduri sau în infraroșu, mai toate regretele: Am fost mândră întotdeauna de prietenii mei din tinerețe. Ne spuneam verde în față ce aveam de spus, pe teme de literatură sau de viață. Ne certam cu pasiune. Cearta asta avea o curățenie de flacără. Acum nu ne mai certăm, nu ne mai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
să facă predicții. Lipsit de astfel de orgolii, el nu urmărește decât să înțeleagă întreaga complexitate a situației. În felul acesta, soluțiile aproape că vin de la sine, nici măcar nu mai trebuie enunțate ca atare. Ceea ce contează la Vladimir Tismăneanu sunt întotdeauna întrebările pe care și le pune, conexiunile pe care le face pe verticală și pe orizontală, nu răspunsurile propriu-zise care, la capătul demonstrației, aproape că devin o formalitate. Este un spectacol al inteligenței și al erudiției (dincolo de informația din zona
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
creeze o altă lume identică, după chipul și asemănarea celei reale sau cel ce are orgoliul de a recunoaște că opera lui nu îl poate, în mod fatal, exprima decât pe el însuși, că între lume și el va exista întotdeauna, și orice ar face, lentila deformatoare a ochiului său care privește și interpretează totul?" întrebare retorică. Deoarece, așa cum subliniază de îndată poeta, orice operă literară contează prin "fantastica ei subiectivitate", în contextul unei realități prea cuprinzătoare și diverse pentru a
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
de om. Ei bine, aici ansamblul vocal "Saint-Saens", condus de Laurent Ronzon și acompaniat la orgă de Carolyn Shuster-Fournier nu prea a reușit să stea la dreapta Maestrului. Fie pentru că, oricât ar fi reverberația de frapantă și de ostilă, există întotdeauna o formulă a dozajului salvator, chiar și într-o catedrală (o formulă nedescoperită nici în Domine Non Secundum de Cesar Franck, nici în Carillon de Westminster de Louis Vierne), fie pentru că extractele din Gallia lui Charles Gounod ori Dies Irae-ul
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
ne așteptăm la altceva decît am fost obișnuiți să ne așteptăm. * Licornul simbolizează puritatea și virginitatea, dar - mai ales dacă e înfățișat în prezența unei fete - și pierderea lor. Doamna și licornul, împreună, în oricare dintre ipostaze sau legende, sînt întotdeauna o alegorie a iubirii împlinite sau pe cale de a se împlini. Dar mai reprezintă și o alegorie a seducției. Oricum, Doamna cu licornul, Dame ŕ la licorne, formează un tot. Sintagma La Dame ŕ la licorne sugerează, morfologic, și La
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
neliniștitor, nestăpânit, împopoțonat, malițios" György Ligeti III Einstein a spus o dată despre un vestit coleg fizician: "Pauli ăsta are o minte brici!" Același lucru se poate spune despre Ligeti, căci suntem în prezența unei minți muzicale excepționale, care a căutat întotdeauna să găsească mecanisme de precizie pentru orice stare muzicală, oricât de imaterială ar fi fost aceasta. Preocuparea permanentă întru a extrage formularea cea mai clară a unei muzici, de a construi angrenaje coerente și de a inventa complexități sonore ajunge
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
vreo relevanță. Nu i s-a mai întâmplat așa ceva, dar nu e alarmat, nici măcar surprins, pentru că mișcarea e foarte lină, îi provoacă o senzație plăcută în membre și își simte spatele și picioarele neobișnuit de puternice. Stă lângă pat, gol - întotdeauna doarme gol - rămâne acolo cât e de mare, aude respirația regulată a soției lui și simte pe piele aerul rece din dormitor. Și asta e o senzație plăcută. Ceasul de la capul patului arată 3.40. Habar n-are de ce s-
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
cel mai adesea, când face o pauză în timpul vizitei sale săptămânale. Dar acum nu simte asta. Se apleacă în față, lăsându-și greutatea pe palmele sprijinite de pervaz, și jubilează dinaintea peisajului pustiu și clar. Vederea lui - care a fost întotdeauna bună - pare a i se fi ascuțit și mai tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându-le în ceva aproape frumos, cum ar fi niște pete de
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
s-a schimbat în realitate. Așadar acesta este un film în care foarte puține lucruri se schimbă, însă schimbările infime care apar sunt declanșate de capacitatea personajului de a face față momentului, de a rămâne deschis în fața problemelor. Personajele sunt întotdeauna tentate de criză, însă adevăratele drame sunt microscopice". Oricum, filmul invocă o comunitate episodică, născută din coincidențe, chiar dacă toți adulții o invocă pe cea care ar trebui să existe, la propriu. În rest, singura apropiere posibilă e cea one-on-one. Mai
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
arătat, perenialiștii consideră că națiunea este o realitate existența din timpuri imemoriale, între națiune și etnie neexistând diferențe însemnate. În opinia lui Joshua Fishman 35, etnicitatea este un fel de a fi, a face și a ști: "Etnicitatea a fost întotdeauna trăită că un fenomen de înrudire, o continuitate în cadrul sinelui și al acelora care păstrează legătură dintre generații, cu strămoșii lor comuni. Etnicitatea este parțial trăită ca fiind "os din osul lor, carne din carnea lor și sânge din sângele
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
impresia deplinei autenticitități. Dacă întoarcerea în timp este posibilă, singurul vehicul apt să o asigure este presa vremii. A demonstrat-o, cu asupra de măsură, Ioana Pârvulescu în minunata sa carte Întoarcere în Bucureștiul interbelic. În cadrul publicisticii, reportajul a avut, întotdeauna, un loc privilegiat. El este, într-un fel, blazonul efemeridelor, latura cea mai artistică a presei. Reportajul este vanitatea publicisticii de a deveni literatură. Ca și editorialistul, reporterul este un nume, o vedetă. De cele mai multe ori, marca personalității sale este
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
total contraproductiv în complicata rețea de interese și acțiuni politice contemporane, oameni prin sângele cărora curge o cantitate prea mare de tricolor nu reușesc să-și vindece cu nici un chip rănile provocate de o istorie care n-a fost, totuși, întotdeauna crudă cu noi. Ca ardelean, m-aș revolta să se nege acest adevăr. Dacă tot s-a iscat, din motive strict filologice, o incredibilă zarvă, am să-mi permit să continui discuția, dând un contra-exemplu. Nu știu cu ce-ar
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
Pompiliu și câteodată cu ing. George Șchiopu, venit de la Iași. Ne întâlneam la Episcopia din Cluj-Napoca, unde am întâlnit și alți oameni deosebiți pe prof. Raoul Volcinschi și pe Marcel Petrișor de exemplu, foști "colegi" de suferință în pușcăriile comuniste . Întotdeauna ne primea cu dragoste întotdeauna am simțit ceva sfânt în aer, parcă o forță nevăzuta ne lumină sufletele. În anul 2008, pe 5 aprilie, la 7 luni de la moartea mamei mele pentru care avea o stima deosebită, iam dus o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
George Șchiopu, venit de la Iași. Ne întâlneam la Episcopia din Cluj-Napoca, unde am întâlnit și alți oameni deosebiți pe prof. Raoul Volcinschi și pe Marcel Petrișor de exemplu, foști "colegi" de suferință în pușcăriile comuniste . Întotdeauna ne primea cu dragoste întotdeauna am simțit ceva sfânt în aer, parcă o forță nevăzuta ne lumină sufletele. În anul 2008, pe 5 aprilie, la 7 luni de la moartea mamei mele pentru care avea o stima deosebită, iam dus o sticlă de 2.5 litri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]