17,214 matches
-
real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate face rău, de la care nimeni nu așteaptă nimic serios, pe care toată lumea vrea s-o alinte și s-o cocoloșească. De curând, moda kawaii, întreținută de manga și eroinele sale infantile, cu inimă mare și ochi ce acoperă jumătate din față, s-a extins și în rândul tinerilor băieți. Nu este o surpriză să vezi în metrou un punk-ist fioros care are o pisicuță pufoasă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bunicul meu îmi zice Filozoful ... A răspuns cerșetorul. -Și ... ce faci aici, dacă ... zici că ești Filozoful? a mai întrebat primasul. -Stau la cerșit. Din puținul pe cât îl mai au, oamenii acestei comunități, îmi dau și mie ca să mi pot întreține pe tatbătrân, neputincios, îi răspunse cerșetorul. De data aceasta primasul se adresă domnului vice: -Știi ceva de asta, domnule? -Primasul privea către vice care de mult nu mai ridica privirea din pământ, unde-și scăpase ochii încărcați de atâta rușine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reușim să ajungem la adevăr în artă", declară Kandisky. Astfel, faimoasele legi ale frumosului, fiind cele ale sensibilității, nu au decât aparența legilor matematice, ideale și obiective. Chiar și atunci când am reuși să conferim formelor și relațiilor pe care le întrețin diversele elemente plastice ale unei compoziții o formulare matematică riguroasă, aceasta nu ar fi niciodată decât aproximarea ideală a unor proporții și echilibre care se manifestă în interiorul sensibilității, găsindu-și în ea și în legile ei posibilitatea, exigențele cărora le
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
iluzie. Nu există o lume posibilă ca lume pură, nu există o exterioritate radicală care să se reducă la ea însăși. Într-un mediu de exterioritate radicală fiecare element ar fi atât de străin tuturor celorlalte, încât nu ar putea întreține cu acestea nici o relație, nici măcar una de exterioritate, astfel încât un astfel de mediu ar fi, tocmai, complet nepotrivit. Atunci când vorbim despre lume ca despre un mediu de exterioritate pură, presupunem de fapt altceva, presupunem unitatea acestui mediu, adică acest "mediu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
făcut de către știință trebuie făcut de către ea și pentru ea, de vreme ce nu există nimic altceva în afară de ea și de realitatea pe care o cunoaște, adică realitatea obiectivă, a cărei autorealizare este tehnica. CAPITOLUL IV MALADIA VIEȚII Oare știința chiar nu întreține nici un raport cu viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Obiectivismul proiectului galilean nu este așadar, atunci când devine cel al științelor umane, decât o iluzie. Aceasta se construiește și se deconstruiește după cum urmează. Oricare ar fi natura fenomenelor pe care le studiază și modul în care o fac, științele umane întrețin o relație de neocolit cu acel ceva prin care oamenii sunt oameni, cu corporeitatea, cu istoricitatea, cu socialitatea, cu psihismul, cu limbajul perceput drept cuvânt primitiv, drept capacitate de a vorbi cu tot atâtea categorii transcendentale care își găsesc definirea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice sistem de acest gen, nu este decât în aparență astfel din momentul în care întreține o referire la viață, aflându-se atunci determinat în mod tainic de ea. Astfel, un sistem economic precum capitalismul nu posedă, așa cum s-a arătat, decât o autonomie iluzorie, nu este decât un pseudo-sistem, în măsura în care fiecare dintre fenomenele economice care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de restricționare funcțională la una dintre sfere. Cum este cunoscut, femeilor le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei sfere publice universale și imparțiale a impus și întreținut o omogenitate a cetățenilor prin excluderea acelor indivizi și grupuri incongruente cu modelul cetățeanului rațional, care transcende trupul și sentimentul; specificitatea trupurilor și a dorințelor femeilor, diferențele de rasă și cultură, variabilitatea sau eterogenitatea nevoilor și a țelurilor indivizilor, ambiguitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
grup social constituit pe baza relațiilor de rudenie între unul dintre părinți (părintele singur) și copilul sau copiii săi, grup caracterizat prin stări afective, aspirații și valori comune. În abordarea sociologică, familia monoparentală este un grup primar, iar membrii săi întrețin relații directe, informale. Dintr-o perspectivă juridică, familia monoparentală apare ca un grup de persoane între care s-au stabilit drepturi și obligații, reglementate prin norme legale 27. Față de accepțiunea juridică a familiei nucleare, clasice, familia monoparentală tinde să constituie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rămâne cu el în instituție. Ce au în comun aceste persoane? Nu sunt acceptate - în ipostaza lor de mame - de către familia de origine, iar tatăl nu recunoaște copilul și nu le este soț. Nu au venituri din care să se întrețină. Nu au adăpost, fiind alungate din casa părintească. Traversează un moment de criză, aflându-se în situația de a avea nevoie de ajutor pentru a oferi îngrijire propriului copil. Părea că întreaga structură identitară se articula în jurul faptului că sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din partea colectivității și nici nu încalcă prevederile unui contract. Dacă însă din lene sau din alte cauze, care ar putea fi evitate, un om nu-și îndeplinește îndatoririle legale față de alții (cum ar fi, de exemplu, aceea de a-și întreține copiii), nu este nici o tiranie în a-l forța să-și îndeplinească această obligație. Cum să facă însă societatea o astfel de presiune, când legătura dintre copil și părinte nu este reglementată printr-un act juridic (obligatoriu de onorat), cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
referă la o trăsătură de caracter individuală, similară lipsei de voință sau trebuințelor emoționale excesive. Într-o primă accepțiune, dependența economică apare ca acea stare precară în care se află o persoană ce nu dispune de resurse pentru a se întreține singură, nu are capacitatea de a-și asigura veniturile necesare unui nivel de viață considerat decent în comunitatea respectivă. Această situație se poate produce fie pentru că persoana în cauză se află într-o stare de neputință din cauza vârstei (situație în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mi-a zis el. La urma urmei, ești un pic altfel. De fapt, am spus, aș fi rămas cu plăcere. Dar trebuie să încerc să merg mai departe. Vreau să realizez totuși ceva în viață. Poate vei reuși să te întreții cu desenele tale, a spus directorul. Pari să te fi născut cu penița de tuș în mână. Nu am nevoie să mă întrețin, am răspuns eu. Tata mi-a rezolvat întreținerea mea în cel mai grandios fel. îmi pare tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
încerc să merg mai departe. Vreau să realizez totuși ceva în viață. Poate vei reuși să te întreții cu desenele tale, a spus directorul. Pari să te fi născut cu penița de tuș în mână. Nu am nevoie să mă întrețin, am răspuns eu. Tata mi-a rezolvat întreținerea mea în cel mai grandios fel. îmi pare tare rău că n-am putut să-l întâlnesc pe tatăl tău, a declarat directorul. Da, am zis eu. Nu puteai să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu figuri și nume mai mult sau mai puțin cunoscute publicului, căci soția și una dintre fiicele sale, prezente la ceremonie, se retrăseseră odată cu el și nu mai reveniseră. Bine dispus, președintele începu să facă turul sălii și să se întrețină cu invitații, făcând schimb de glume și râzând poate un pic cam neprotocolar, dar poate și mai sincer decât predecesorii săi. Pentru acest nou tip de râs prezidențial unii născociseră vorbe ironice și răutăcioase, în timp ce alții ajunseseră să-l vadă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
apuca să reflectăm mai serios asupra factorilor ce ar putea explica existența Statului, prezența acestuia ni se impune tuturor, în forme variate. Numai reconstituind acest puzzle al administrațiilor putem realiza marea lor diversitate, precum și complexitatea relațiilor pe care acestea le întrețin atît între ele cît și cu alți actori economici, publici și privați, comerciali și necomerciali. Vom putea astfel să realizăm o tipologie a administrațiilor publice și a administrațiilor private. O administrație este definită ca un organism ce produce bunuri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau ale nivelelor intermediare ale puterii politice sunt fixe. Această structură politică are o corespondență economică și în legătură cu ambele se face distincția între administrațiile publice centrale și locale. Încercăm să precizăm acum rolurile lor respective și relațiile pe care le întrețin. Pentru aceasta, va trebui să ținem încă o dată cont de organizarea politică: Dacă Statul este dotat cu o structură federală, precum S.U.A. sau Germania, nivelele locale ale puterii politice au un cîmp de acțiune extins și sunt destul de autonome față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
emise de administrațiile locale și coordonează reprezentanțele teritoriale ale ministerelor. Deci, descentralizarea nu reduce semnificativ puterea Statului, ci mai curînd în eliberează de unele sarcini cu care se descurcă tot mai greu. Dar ea conferă reprezentanților locali posibilitatea de a întreține relații mai sistematice cu actori exteriori administrației, mai ales întreprinderi. Față cu dificultățile crizei economice și cu scopul de a crește ocuparea, autoritățile loca-le sunt chemate să-și întărească politicile lor economice. Astfel s-au dezvoltat zone special amenajate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
permanentă mișcare, activitățile se deplasează, în căutarea unei organizări optime și a unor rezultate superioare. Serviciile de telecomunicații sunt un foarte bun exemplu care ilustrează aceste schimbări rapide. În ultimii ani, ele s-au transformat dintr-un serviciu finanțat și întreținut de sectorul public într-un serviciu mixt, în care se înregistrează o creștere a ponderii activităților și finanțărilor private, inclusiv în țările foste socialiste. Contururile sectorului public sunt extrem de fluctuante. El este "un rezultat al proceselor istorice și compromisurilor politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
garant al unui standard de viață de bază. Acești oameni au aversiune față de risc și nu vor sprijini implementarea unor schimbări. Pe acest fond, apar desigur destui politicieni care să flateze indolența colectivă, să încurajeze asemenea opțiune conservatoare și să întrețină pe seama ei o întreagă structură, oligarhie birocratică. Există o sumă de argumente care explică limitele succesului intervențiilor guvernamentale. Acestea pot fi clasificate în trei grupe: a) Argumente de ordin general ale nereușitei guvernamentale; b) Argumente legate de "opțiunile publice" (luarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Autonomie tehnică, ceea ce înseamnă că sistemul conține toate regulile privind așezarea, lichidarea și încasarea impozitelor. Statul este suveran în privința administrării fiscale a teritoriului său. Mai mult, el poate accepta coexistența a două sau mai multe sisteme fiscale autonome, dar care întrețin între ele anumite legături, cum e cazul statelor federale. Deci, deocamdată, sistemele fiscale sunt organizate pe baze naționale, statele avînd libertatea deplină de a alege un sistem sau altul. Aceasta nu înseamnă că fiscalitatea unui stat nu acționează asu-pra altora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
naționale. În opoziție, F. Perroux condamna avariția națiunilor, contrară unei creșteri economice bine repartizată la scară mondială. El credea că marile puteri caută să monopolizeze activitățile strategice. În continuare, numeroși economiști au denunțat relațiile asimetrice pe care comerțul mondial le întreține între țările industrializate și cele emergente. Odată cu creșterea puterii țărilor asiatice și cu accelerarea globalizării economiilor, prin intermediul unei deschideri crescînde a piețelor, națiunile au din ce în ce mai puțin posibilitatea de a dezvolta preferințe structurale, iar eventuala lor avariție nu poate decît să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și rarele momente de euforie) textura delicată, discretă, fragilă, a relațiilor țesute în timp de două ființe hipersensibile, de doi scriitori super dotați. "Tu ești deșertul și marea" - îi scria în 1949 Ingeborg Bachmann prietenului ei Paul Celan. Balanța corespondenței întreținute de Ingeborg Bachmann și Paul Celan înclină în favoarea mai tinerei, dar foarte talentatei poete. Textele ei sunt mai lungi, au o coerență epică, sunt încurajatoare. Acuzația de plagiat literar adusă lui Celan de Claire Goll, soția lui Ivan Goll, deși
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
sub cheie pînă în 2023, documentele au văzut lumina tiparului cu 15 ani mai devreme, grație bunăvoinței urmașilor celor doi poeți. Mai mult decît atît, volumul include și corespondența dintre Paul Celan și Max Frisch, cu care Ingeborg Bachmann a întreținut o legătură erotico-intelectuală. Editura Suhrkamp adaugă un pachet de comentarii, indicații și precizări bio-bibliografice, precum și documente fotografice, valorosului corpus epistolar, îngrijit de Bertrand Badiou, Hans Höller, Andrea Stoll și Barbara Wiedemanncare. Publicată la mijlocul lunii august cartea se afla deja la
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
cîteva citate din cărțile lor, le mărunțim unele idei, și apoi încheiem panegiricul cu un aer mulțumit: ne-am făcut datoria, adică am mai creat încă o galerie funerară în muzeul cu relicve solemne ale României istorice. Senzația aceasta o întreține însuși autorul, prin fermitatea cu care subliniază că extincția conservatorismului românesc e definitivă: Paginile volumului de față pot fi privite ca o recuperare a vocilor celor trei generații de conservatori români. De la Barbu Catargiu și Barbu Știrbey pînă la Constantin
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]