89,143 matches
-
pragmatică și devine, pe nesimțite, nu un act punitiv, ci unul exorcizator. În contextul luptei pe care Paula Ribariu, acest David transparent și fragil, a angajat-o cu Muzeul Național de Artă Contemporană, cu acest Goliat infatuat, semidoct și dogmatic, întrebarea de la început este pe deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
întrebarea de la început este pe deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
grijile icnite ale mamei, la bravada unchiului Biță, care-și ține firea cu cîte-o sticlă de vin de soi și, în fine, la zbînțuiala cvasi-absolventelor din cămin, cuprinse, în fapt, de-o greu controlată panică. Zestre feliată în trei de întrebarea, repetată, ,cine este Letiția Branea?". Cu ea, strigată, într-o noapte, de portarul căminului de fete, începe romanul. Pînă atunci, aflăm din cîteva rînduri așezate înainte, zilele trecuseră terne, înghițite, hap după hap, ca într-un pact definitiv, resemnat, cu
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
praguri. Primele nelămuriri, întîile rușini. Primele vorbe, în stradă, cu băieții. Primele mustrări. Pe urmă, obligațiile. Liceul, admiterea la facultate. Evadarea. Din lumea ei de altădată, ascunsă în dulap, cu hainele de-acasă, vine, deodată, la cămin, o veste. E întrebarea aceea cu care chemi pe cineva la vorbitor, dură, metalică, încercînd să nu dea de bănuit: Cine este Letiția Branea? ...A telefonat cineva să se ducă de urgență acasă..." Reluată, după mai bine de o sută de pagini, e, aflăm
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
două case, între răsfățurile de fetiță și dezamăgirile de femeie, între seducția unui nume și curiozitatea unei cuceriri mai altfel, exact la locul ei. Ca o bătaie de pendul din acelea care, altădată, îi împărțeau somnul. Ca ultima, aproape identică, întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată, dar nu dorită, simulată doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
că trăznea tare din când în când, ca și cum s-ar fi prăvălit cerul peste noi; și atunci, fiindcă ne era urât, Ifi m-a întrebat deodată dacă nu mă gândisem... dacă nu voiam cumva să mă însor... Drept să spun, întrebarea dumneaei mă mirase, dar pe urmă îmi spusesem că... ...Na! că s-a trezit domnul scriitor, bietul de el, ce somn l-a mai apucat... și trebuie să las frâul poveștii pe seama dânsului, ca la început... ...Unde rămăsesem? a făcut
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
orfelinatului, a cazarmei) dă legitimitate acestor legături cu totul întîmplătoare. De altfel, revenind la acel regnum puerile, foarte potrivit cu personajele lui Nedelciu, una din nemulțumirile copiilor, pînă se obișnuiesc, este că rudele nu ți le alegi. Ei, nu... A doua întrebare, așteptînd încă și mai puțin un răspuns, ar putea să privească intrarea unei generații care s-a născut la cîțiva ani după ce se făcuse ,pace" în neamul celor care și-au trăit tinerețea prin '30 și ceva. Se credeau ei
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
la urmă, rodul unei alegeri? Cu alte cuvinte, oamenii îi cad victime unui sistem pe care tot ei, din slăbiciune sau din dorința unui ce profit, l-au susținut, adaptîndu-se. Și ce era să facă ar fi, pesemne, corolarul la întrebare. Nu aflăm, dintr-un roman în care mai mult se discută și se interpretează decît se întîmplă, pur și simplu, ceva, care ar fi fost calea așa-zicînd activă de rezistență. E vorba, în schimb, despre opoziția la stimulii subliminali, la
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
altă antologie apărută în același an, dar cîteva luni mai tîrziu, la Editura Cartier din Chișinău. Iată că acum avem întregul volum, cuprinzînd nu mai puțin de 43 de sonete, dintre care - lucru totuși curios și oarecum frustrant - patru neterminate. Întrebarea ar fi dacă nu cumva aceste mici bijuterii porno-lirice, cum haios le numește poetul însuși, fără a-și fi pierdut strălucirea, nu sînt cumva publicate prea tîrziu. Că ele nu au putut apărea înainte de '89 se înțelege, dar literatura erotică
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți care să-i ajute să se lepede de nebunie. Ciuciu îl acuză că grăiește fleacuri, se aprinde și critică moravurile cinului preoțesc. întrebarea lui, ,Dară dă vlădici și popă cu preuteasă/ Nouă }iganilor ce ne pasă?", stârnește reacția Popei Nătăroi, comentatorul din subsol. Limbajul lui, cum vrea autorul, sancționează laic spusa țiganului. ,Ai, afurisitul! Caută ce grăiește! Adică el nu vrea să aibă
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Alex. Ștefănescu (urmare din numărul trecut) Sărim peste cinci ani și ajungem în 1957, ca să constatăm că mașinăria anchetelor de Anul Nou funcționează la fel. În Gazeta literară din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veți lucra în 1957? Eugen Barbu: ,În primele luni ale anului 1957 va apare șsic!ț la ESPLA "Groapa". După aceasta, tot ESPLA va scoate de sub tipar volumul ŤPatriať. Editura Tineretului îmi va publica până la sfârșitul anului următor
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
anume s-ar putea valorifica din Caragiale, din punctul de vedere al partidului comunist? El nu ,cântă" nimic. Nu proslăvește clasa muncitoare, nu salută cu anticipație, ca un vizionar, ,zorii roșii". Doar ironizează, doar persiflează, doar satirizează. Se pune însă întrebarea pe cine anume incriminează el cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluția problemei ,reconsiderării" sale. Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
comunist? El nu ,cântă" nimic. Nu proslăvește clasa muncitoare, nu salută cu anticipație, ca un vizionar, ,zorii roșii". Doar ironizează, doar persiflează, doar satirizează. Se pune însă întrebarea pe cine anume incriminează el cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluția problemei ,reconsiderării" sale. Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
clar că există o literatură basarabeană, care a evoluat izolat și în sincope, timp de o jumătate de secol (1940-1990), separat de literatura din România. Două state cu populație românească înseamnă două națiuni și, deci, două literaturi naționale? E o întrebare la care nu îmi propun să răspund acum, pentru că nu e chiar așa ușor de răspuns. Basarabia față de România nu e același lucru ca Austria față de Germania sau ca Belgia franceză față de Franța. Cert e că, totuși, există o literatură
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
de un foarte informat istoric literar și de un bine orientat teoretician cu orizonturi europene, își argumentează cu tact premisele și descrie o evoluție sinuoasă, ce ajunge în anii '90 la ,euforia revizuirilor" și la redescoperirea interbelicului (p. 35), la întrebările esențiale: ,ce rezistă dintr-o jumătate de secol de literatură?" (p. 36) și ,cu ce și cum ne înscriem în contextul general românesc?" (p. 34). O critică literară basarabeană nu putea exista fără o literatură basarabeană (fie ea și un
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
Ca și când, citindu-ți-le cineva, ți le-ar șterge cu privirea, ar pulveriza minunea și te-ai întoarce acasă cu caietele golite, imaculate... l Redactorul a întârziat puțin, și fiind în ușoară criză de timp, i-a pus totuși tinerei întrebările care se pun în asemenea împrejurări. Nume, vârstă, studii, de când scrie și cine a îndrumat-o să vină aici? Și, dacă nu vrea să lase caietele, e chiar mai bine să copieze câteva din textile care i se par ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
diatriba care urmează: nici unul dintre criticii de film pe care îi cunosc nu a luat parte la circul respectiv. Nu e nici vina instituției care a organizat evenimentul, ci a celor care au participat oribil de activ. S-au pus întrebări de jumătate de pagină. S-au invocat nume de regizori și de pelicule, dar puteau să fie la fel de bine de flori, fete și băieți/muzică și cântăreți, vorba unui joc din copilărie. Un film-eveniment a fost sufocat de vorbele unor
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
invocat nume de regizori și de pelicule, dar puteau să fie la fel de bine de flori, fete și băieți/muzică și cântăreți, vorba unui joc din copilărie. Un film-eveniment a fost sufocat de vorbele unor oameni care de fapt - rezulta din întrebări - nu vroiau să știe nimic despre el, ci doar să-și umfle mușchii erudiției. Care, și ea, tot în van era. Să trebuiască bietul regizor să explice de ce filmul său nu e o felie de realitate, la asemenea discuții care
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
naște ocazional scene splendide: ,Treaba asta cu taxiurile galbene e cum nu se poate mai bună. Sînt întotdeauna prin preajmă cînd ai nevoie de ele, chiar și cînd plouă sau cînd se închid teatrele. Pun banii jos imediat, fără nici o întrebare. Întotdeauna știu unde te duci. Sînt grozavi. Nu-i de mirare că stăm acolo ore întregi, făcînd cu mîna sau salutînd - salutînd acest serviciu minunat. Străzile sînt pline de oameni cu brațele pe sus, uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
costă pe români această neprețuită, unică posesiune cu care se vor mîndri în vecii vecilor: cel mai imbecil serviciu de inteligență din lume?" (p. 111) Sarcasmul lui Ioan Petru Culianu este devastator, cuvintele sale ustură pecum loviturile de bici, dar întrebarea care se pune este dacă aceste texte sînt un motiv destul de serios pentru a justifica o crimă atît de odioasă precum cea produsă în toaleta Universității din Chicago. În general, se spune că o crimă nu poate fi justificată prin
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
pentru a-și voala identitatea față cu noile generații, printre care cei de vârsta sa se simt străini: ne găsim oameni de altădată, / străini printre cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ca la ultima noastră întîlnire". Metropola germană o ajută pe poeta noastră a se regăsi. Trăsăturile identității d-sale devin emergente, la un mod ,secret și difuz", fenomen încîntător, probat în ochii măguliți ai oamenilor cărora le adresează cîte o întrebare: , S-a întîmplat ceva, o prezență străină s-a insinuat în mine: mă înnobilează. Nu-mi vine să cred că sînt româncă! Doamna aceea atît de rasată, de graseiată, de Ťgepflegtť mi se adresează în metrou: V-am remarcat ieri
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
îmi arată unde e stația de metrou. îi întind mîna, e așa de fericit, știu că se va gîndi toată ziua la mine". Sintagme relevante: ,senzualitatea pămîntului", ,zonele erogene ale Europei", ,libertatea fără chiloți". în cheie cochet-dubitativă, poeta pune o întrebare unei amice spre a primi un răspuns ce-i merge la inimă: ,- Chiar crezi că frumusețea e indispensabilă la un bărbat? Pe mine nu m-a interesat niciodată. - Sigur că nu. Dar cînd mai e și frumos îți vine să
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
Mircea Mihăieș A stârnit stupoare întrebarea pe care celebra Rovana Plumb a adresat-o, la Timișoara fiind, colegului său de partid, Ilie Sârbu: ,Cine e ALTAR?" Din felul cum decurgea conversația, se putea înțelege c-ar fi fost vorba de-o persoană. În fond, de ce nu
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]