2,365 matches
-
ce prost am fost... Însă atunci eram foarte serios. Ce-aveam oare de gând să fac cu un cuțit? E ciudat, dar nu sunt ranchiunos. Normal că sunt supărat când mă gândesc la cei care și-au pierdut viața. Mă întristează că angajații de la metrou care au cărat pungile cu sarin afară au murit. Dacă nu ar fi fost ei, probabil că eram pe lumea cealaltă acum. Nu pot spune că-i urăsc pe criminali. Mă simt de parcă aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o înclinație puternică pentru religie, dar tatăl meu era materialist, raționalist. De aceea nu ne înțelegeam. Dacă discutam ceva legat de religie, își bătea joc de mine spunând: « Termină cu prostiile astea cu Dumnezeul!» Se enerva la culme. Asta mă întrista. Nu înțelegeam de ce spunea un lucru atât de îngrozitor, de ce nu era de acord cu nici un lucru pe care îl făceam. Mă aflam în Okinawa când starea tatălui meu s-a înrăutățit. M-am întors imediat în Fukui, dar murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fericită. Nu dădea tuturor astfel de telefoane. Cei de acolo mi-au spus că asta se datora meritelor pe care le acumulasem în viața precedentă. Erau perioade când nu mă suna deloc și mă întrebam: «De ce nu sună?» Asta mă întrista. Acum mi se pare ciudat, dar așa simțem atunci. Odată am fost supusă la presiuni sexuale de către Asahara. Asta era la muntele Fuji, în Departamentul Dubbing. Foloseam o mașină ca să măsurăm câți metri de bandă au fost înregistrați și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
boci toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce întind mreji pe ape vor fi nemîngîiați. 9. Cei ce lucrează inul dărăcit, și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de rușine, 10. stăpînitorii țării vor fi întristați și toți simbriașii vor fi cu inima amărîtă. 11. În adevăr, voievozii Țoanului au înebunit, sfetnicii înțelepți ai lui Faraon s-au prostit. "Cum îndrăzniți voi să spuneți lui Faraon: Noi suntem fiii înțelepților, fiii străvechilor împărați? 12. Unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel. 16. Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața. 17. Iată, chiar suferințele mele erau spre mîntuirea mea; Tu ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea; 2. să vestesc un an de îndurare al Domnului, și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toți cei întristați; 3. să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mîntuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime. 10. Dar ei au fost neascultători și au întristat pe Duhul Lui cel sfînt, iar El li s-a făcut vrăjmaș și a luptat împotriva lor. 11. Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise și a zis: "Unde este Acela, care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?" $65 1. Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau; am zis: "Iată-Mă, iată-Mă!" către un neam, care nu chema Numele Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și UNPR. Spre ghinionul nostru, cine are majoritatea și puterea executivă în 2012, înainte de alegeri, practic, are în mană pensula cu care desenează cum dorește colegiile electorale. Și cine le desenează, printr-o „salamandrizare” adecvată, câștigă fără probleme. V-am întristat, nu-i așa? Văd că v-au dat lacrimile, dar în afară de o batistă și un umăr binevoitor pe care să plângeți, nu am ce să vă ofer. Ce bine ar fi fost, să nu fie adevărat, dar se pare că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu succes mai multe proiecte și anume: “Primul coșciug”, “Prima groapă” și “Ultima colivă”. Iar în final poate mai rămâne suficient loc și pentru „Veșnica pomenire” Binevoitorul maghiar Voiam ca azi să scriu un ceva vesel, că prea i-am întristat pe unii cu articolul acela al meu de ieri pe tema degringoladei, demolării și înmormântării sistemului de sănătate românesc, de către o brigadă de șoc ungurească, adusă hoțește la cel mai criminal mod, de un guvern corupt, imoral și trădător
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
totul, ca un mijloc de simplificare. Orice gând, cât de rău, îți devine acceptabil, dacă nu-l știi decât în bloc și nu poți afla amănunte. Ce susțin este o pregătire ca să pot suporta și noul adevăr? Căci în loc să mă întristez că toată povestea cu Ioana, dîndu-se unui om din ciudă împotriva mea, s-a schimbat în a preface pe Ioana în cocotă, găsesc argumente de consolare. Numai dacă aceste argumente nu demonstrează o crispare în plus, când numai din exasperare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spus să fie așa, să fie mândri de ei că sunt diamante. Și, odată, pe acolo a trecut un păstor, cu oile. Și o oaie a fugit în peșteră și mânca din diamantele de sare. Iar diamantele prețioase s-au întristat, că sunt mai prețioase diamantele alea de sare... Da, și când ciobanul s-a uitat în peșteră, a luat toate diamantele, și cele de sare, și cele prețioase. Le-a dus acasă, și au devenit cercei diamantele prețioase, pentru soția
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
știu că trebuia să o mângâie. Se opri din nou și se întoarse spre ea, dar de această dată o îmbrățișă afectuos, prinzându-i privirea în ochii săi întunecați și seducători: — Te rog, sufletul meu, prezicerile lui Cetegus ne-au întristat deja destul. Mă căiesc că l-am chemat să vină. Să-l lăsăm să se ducă înapoi cu prezicerile lui triste cu tot și să-l uităm. Ajută-mă să petrec orele ce urmează cu seninătate. La urma urmei, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sute de războinici, slăbiți în fel și chip și întrucâtva demoralizați, mai ales din cauza prăzii firave pe care o duceau cu ei după luni întregi de chinuri și lupte. El, firește, pierduse mai mult decât toți ceilalți, dar asta îl întrista mai puțin decât pierderea atâtor prieteni: puternicul și asprul Khaba, care lăsa în Panonia o soție și un copil; nebunul și cumplitul Odolgan și chiar vicleanul Kayuk. Gândindu-se la ei, nu putea să nu-și amintească sumbra profeție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plîngea și nu mînca. 8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: "Ano, pentru ce plîngi, și nu mănînci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?" 9. Ana s-a sculat, după ce au mîncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lîngă unul din ușiorii Templului Domnului. 10. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
copleșit de bunătăți de Domnul, și nu va mai fi niciodată nici un bătrîn în casa ta. 33. Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ți se topească ochii de durere și să ți se întristeze sufletul, dar toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vîrstei. 34. Și iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni și Fineas: amîndoi vor muri într-o zi. 35. Eu Îmi voi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de știre; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic." 3. David a zis iarăși, jurînd: "Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta, și va fi zis: "Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista." Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu este decît un pas între mine și moarte." 4. Ionatan a zis lui David: Pentru tine voi face tot ce vei vrea." 5. Și David i-a răspuns: "Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ales că mă gândeam că poate să fie și Estella. Cum? Să mă vadă ca școlar, cu coroană pe cap, cu cărți de premii subsuoară? Pe mine, cavalerul romantic, visător și nocturn? Dar sfârșitul șederii mele la Roman a fost întristat. Tatăl meu era acum bolnav. Simțeam o milă și o tristețe - și întîia oară am simțit lumea. Cu ce fericire, înainte de a pleca la Bârlad, i-am dat două sticle de cognac, cumpărate din leafa mea de la o lecție - căci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trecut prin cap că dacă lucrurile ar fi stat invers și ai fi scris tu o scrisoare în stilul meu, faptul te-ar fi iritat. Dar pe mine nu m-a deranjat câtuși de puțin. Unul dintre lucrurile care mă întristează cel mai mult pe lume, în afară de lumea însăși, e conștiința că pe tine te necăjește când Boo Boo sau Walt îți atrag atenția că ai spus ceva în genul meu. Tu o iei ca pe o acuzație de piraterie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l rugător. „Ai Înebunit, vrei să pleci...!?” „Nu te necăji, dragă fată - o calmă el. Nando poate confirma...!” „Unde vă duceți...?” „La muncă, unde să ne ducem...?” „Cui spui tu povești - Îl cercetă ea căutându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încât nu se mai recunoștea, În timp ce uneori se Încurca În propiile sale vorbe, neapărat meșteșugite, stârnind hazul fetei, ce râdea nespus de fericită. Deodată, Îți aduse aminte de felul dezordonat În care Îi era Îmbrăcămintea, de barba ce stârnea repulsie, Întristându-se. Efectiv, Îi era rușine de el...!! „Mereu pe gânduri...?” - glumi sărbătorita ridicând paharul. „Încă odată, Atena - cer scuze. De ziua onomasticei tale m-am prezentat detestabil...!” „Haina? - nu contează. E atât de amăgitoare uneori...!” „Sunt nevoit să te las
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferind’o cu plăcere! În ce privește preparatele culinare, efectiv, Întrec În măiestrie apsolut toate pronosticurile. Nu multe popoare se pot lăuda cu acest meșteșug moștenit, pot spune chiar, Înbunătățit dealungul veacurilor! Numai când mă gîndesc la grătarul cu mititei...!!” Atena se Întristă. Îl strânse ușor În brațe, șoptindu-i abea perceptibil: „O teamă oarecum nelămurită nu-mi dă pace...! Acolo, În țara ta - pot Întâmpina o surpriză...?” Tony Pavone intui unde se duce cu gândul fata... O sărută duios, monologând. „Care-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din viață ca să analizeze un singur fragment din Talmud. E întotdeauna un spectacol s-o privești. E așa de plăpândă zilele astea și totuși, când începe să vorbească, i se luminează ochii și parcă se face mai înaltă! Câteodată se întristează și apar lacrimi. Dar nu cred că vorbitul îi face rău. De fapt, cred că îi face chiar bine. Nu e nimeni altcineva căruia Sheba să-i poată povesti lucrurile astea. Și o ajută, zice ea, să descrie totul, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]