1,357 matches
-
cu zăpadă. În mitologia greacă, Caucazul, sau Kaukasos, era unul dintre stâlpii care susțineau Universul. Prometeu a fost înlănțuit aici de Zeus. Poetul latin Ovidiu plasa Caucazul în Sciția și îl descria ca pe un munte rece și veșnic, o întruchipare a foametei. Brânza este unul dintre cele mai importante produse ale zonei.
Caucaz () [Corola-website/Science/298601_a_299930]
-
ca o dualitate sau trinitate printre adepți poate fi Shituf (sau "non-pur monoteistă"). Termenul Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) se găsește frecvent în literatura Talmudică și Midrashică. În unele cazuri, semnifică inspirația profetică, în timp ce în alte cazuri este folosit ca o întruchipare sau ca o metonimie pentru Dumnezeu. Rabinicul "Duhul Sfânt", are un anumit grad de personificare, dar rămâne, "o calitate care aparține lui Dumnezeu, una din trăsăturile sale" și nu, ca în creștinismul din curentul principal, reprezentant al "vreunei diviziuni metafizice
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
le revinde la licitație. Din momentul în care nedreptățile din procesul lui Dreyfus sunt demascate, Zola se transformă într-un fel de inamic public pentru naționaliștii anti-dreyfusarzi. Aceștia își vor concentra toate atacurile împotriva lui și vor găsi în el întruchiparea trădării patriei și a armatei. Din 1898, scriitorul este ținta unui torent de articole satirice, de caricaturi, de cântece zeflemitoare și de broșuri care vor încerca să-l târască în noroi și să-l defăimeze. În unele ziare, el este
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
ul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
împrietenește cu Ivan Nikolaevici Șidlovski, un tânăr funcționar public cu o vastă cultură literară. Șidlovski îi influențează mult gândirea și îi îndrumă lecturile. Cei doi îi citesc și îi discută pe Homer, Shakespeare, Schiller sau Hoffmann. Pentru Dostoievski, Șidlovski este întruchiparea romanticului, o « ființă superbă, sublimă, adevăratul contur pe care l-au trasat Shakespeare și Schiller », dar în același timp un geniu gata « să se prăbușească în abisul nebuniei personajelor lui Byron ». Perioada adolescenței scriitorului coincide, în planul literaturii ruse, cu
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
i se pare un contrast fascinant între bunăstare și sărăcie, între magnific și mizer. În capitala Imperiului Britanic, Dostoievski îl întâlnește pe Aleksandr Herzen și vizitează grandiosul Palat de Cleștar. Pentru Dostoievski, monumentul simbolizează triumful materialismului în Europa și este întruchiparea bestiei profețite de Apocalipsă: « Este ca un fel de ilustrație biblică, ceva babilonian, o proorocire a Apocalipsei care se împlinește în fața ochilor tăi. Simți că trebuie să ai o rezistență spirituală permanentă și putere de negare, astfel încât să nu capitulezi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pedeapsă" și întreține senzația de tensiune, nervozitate și instabilitate. Ritmul alert și cadrul temporal restrâns îl ajută pe Dostoievski să se debaraseze de unul din stereotipurile operelor realiste, și anume coroziunea în timp a vieții umane. Personajele sale devin astfel întruchipări ale unor idei spirituale și se sustrag timpului, sunt atemporale. George Steiner evidențiază, din acest punct de vedere, contrastul dintre Dostoievski și Tolstoi. În timp ce Tolstoi este un creator de epopei homerice, care se desfășoară minuțios pe spații largi și perioade
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
inspiratoare, devenită aici o femeie cîrtitoare cu gură mare și minte puțină, sau lumea pe dos, căci epopeea începe cu defilarea ordonată à țiganilor și sfîrșește cu încăierarea acestora (întîi ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale cărei personaje sunt întruchipări ale modalităților de receptare a textului: Onochefalos, care se miră că Romica s-a putut transforma în tufă vorbitoare, reprezintă lectura literală; Idiotiseanu, care afirmă că nu toate cele ce se scriu sunt adevărate, reprezintă lectura naivă; Erudițian, care recunoaște
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
scris de Wagner însuși pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce ca inovații „melodia infinită" și „motivul conducător" ("das Leitmotiv"), procedeu simbolic de sugerare și evocare a unor teme psihologice, a unor momente-cheie în desfășurarea dramatică. Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala sa tetralogie "Der Ring des Nibelungen" ("Inelul Nibelungilor"), compusă din operele "Das Rheingold" („Aurul Rinului", 1854), "Die Walküre" („Walkiria", 1856), "Siegfried" (1970) și "Götterdämmerung" („Amurgul zeilor", 1874), care configurează, într-o lume de eroi și mituri, conflictul între
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
să ajungă la forma definitivă, atinsă cu puțin înainte de a se stinge din viață. Adevărat poem universal, "Faust" este o creație care însumează căutări și concluzi cruciale în istoria omenirii. Goethe a transformat imaginea personajului legendar "Doctor Faust" într-o întruchipare a setei nepotolite a omului de a ajunge la cunoașterea adevărului prin acțiune (de unde s-a creat conceptul de "ideal faustic" al culturii și civilizației apusene), expusă în trecerea de la frământarea contemplativă din "Faust I", la acționismul voluntar din "Faust
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
trenuri adevărate erau cele cu locomotive cu aburi și că, spre dezamăgirea sa, motorul diesel a privat omenirea de un anumit element dramatic. Pentru el, locomotivele cu aburi erau o manifestare dramatică a furiei și ferocității, pe când motoarele diesel erau întruchiparea calmului gentlemanului britanic, chiar și când zburau la viteze năucitoare. Căile ferate și locomotivele cu aburi, frecvente în filmele sale, reprezintă probabil o expresie a amintirilor și a experiențelor prin care a trecut. După moartea tatălui său a abandonat colegiul
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
din lume, fiind adjudecată la 119.922.500$ în cadrul unei licitații organizate la 2 mai 2012). În multe din tablourile sale se oglindește atitudinea ambivalentă a lui Munch față de femei. Le privește pe rând fie ca fecioare nepătate și ca întruchipare a iubirii ("Dimineața" 1884, "Înger în negru" 1884, "Pubertatea" 1894), fie ca ca simbol al păcatului și instrument al satanei ("Vampirul" 1893, "A doua zi" 1895). Din acest punct de vedere, "Madonna" reprezintă o sinteză perfectă a perverselor lui obsesii
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
gazdele sunt obligate să îl integreze în sărbătoarea lor și să îl și aplaude. </p> În preajma sondelor de petrol de la Buzău, Conradi, rătăcit în sat pentru a-și face nevoile, este poftit în casa de un țăran, și el super-ospitalier, întruchipare perfectă a „bunului sălbatic” din imaginarul occidental. Casă este sărăcăcioasa și murdară, wc-ul este relativ scârbos, dar germanii descoperă, și aici, valoarea ospitalității și un localnic plin de simțul umorului și umanitate, pe care clasa înstărita occidentală le-a pierdut
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
ca un scorpion, una dintre zeițele care protejau faraonul. În Africa de Nord și Asia de Sud, scorpionul este un simbol important în cultură, care apare ca un motiv în artă, în special în artă islamică din Orientul Mijlociu. El este perceput atât ca o întruchipare a răului, precum și o forță de protecție care contracarează răul. Într-un alt context, scorpionul seminfică sexualitatea umană. Scorpionii sunt folosiți în medicina populară din Asia de Sud în special în fabricarea antidotului pentru mușcăturile de scorpion.
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
religii practicate în antichitate, în Orientul Mijlociu, în special pe teritoriul Imperiului Persan. Este o teză dualistă, propagată de filozoful persan Mani (Manes) (216-277 d.Hr.) care, pretinzând a fi în posesia unor revelații secrete, se considera a fi ultimul trimis, întruchiparea fizică a „Paracletului”. ul susține dualismul radical ontologic între cele două principii eterne, Binele și Răul, care se opun, în cursul istoriei, într-o confruntare fără sfârșit. Organizată ca o nouă religie, „religia luminii”, având cărți, cult și ierarhie, mișcarea
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
vremea pitagoreicilor există acum determinări "cantitative", măsurabile. Numărul este esența lucrurilor, este forma și legea lumii sensibile, este principiul lumii, ca apa lui Thales, ca apeironul lui Anaximandru, ca aerul lui Anaximene ori ca focul Heraclitic. Pentru pitagoricieni "totul" era întruchiparea numerelor, inclusiv ceea ce noi numim noțiuni abstacte precum dreptatea, combinația, momentul oportun. Aristotel referindu-se la această metodă în Metafizica, face o remarcă critică: "dacă totul trebuie să participe la număr, se va întâmpla ca multe lucruri să fie identice
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
laic al cultului unei zeități locale, Sofocle a înființat și o asociație literară și era prieten apropiat cu persoane proeminente precum Ion din Chios, Herodot, Archelaos. Civilizat, manierat și spiritual, Sofocle era îndrăgit de contemporanii săi, care vedeau în el întruchiparea echilibrului și seninătății. Poreclindu-l „Albina”, pentru elocința lui „dulce”, aceștia îi făceau cel mai măgulitor compliment la care putea aspira un poet sau povestitor - îl asemuiau cu tragicul Homer. Sofocle s-a stins din viață în anul 406 î.Hr.
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
zilelor și a nopților, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice); (e) regnurile fabuloase; (f) cadrul astral (astrele fiind, în concepția mitologică, nu corpuri cerești ci ,luminători" dependenți de voința patronală a anumitor zei, locuințe divine, iar uneori chiar formele vizibile de întruchipare a zeilor); g) elementele (apa, focul, aerul, eterul). Miturile cosmografice includ întregul cadru divin, adică pe zei și locuințele lor universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, întrucât zeii inșiși se autocreează sau sunt creați; (b) panteonul
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
însemnat îl are de asemenea compararea componentei clasice a civilizației cu cea faustică. Spengler se disociază de majoritatea istoricilor prin metoda sa, prin preocuparea de a identifica analogii între diferite epoci culturale. Astfel, a identificat în Pitagora, Mahomed și Cromwell întruchiparea aceluiași spirit puritan, a comparat modernitatea cu antichitatea târzie și a găsit similarități între “campaniile electorale” ale Romei și cele ale Statelor Unite și a preconizat declinul Vestului în aceeași manieră în care a avut loc declinul Egiptului antic. Inițial, Spengler
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
revărsările anuale ale Nilului din iunie până în septembrie. Apele Nilului creșteau, ieșeau din albie și kilometrii întregi de câmpie erau inundate.Solul era imbimbat cu apă și fertilizat cu noroi. De aceea, egiptenii au zeificat Nilul. Faraonul era zeificat, fiind întruchiparea divină a zeului Horus pe pământ, fiind recunoscut de Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. Pentru a avea asigurat drumul spre viață de apoi, i se construia o mastaba, chiar o piramidă construită din blocuri de calcar și granit
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
se găsește ca un dat în om, ci ea se manifestă în proces (fapt intuit, în filosofie, încă de Kant), ca activitate (energeia), iar locul în care se pune pentru prima dată în mișcare această energie primară ca putere de întruchipare (Einbildungskraft) sau creație imaginativă este limbajul. Humboldt afirmă că limbajul este activitate (energeia) și nu operă (ergon) . Spiritul humboldtian este pus în lumină de Eugeniu Coșeriu. Conceptele humboldtiene de energeia-dynamis-ergon trebuie înțelese în spirit aristotelic (aceste concepte sunt preluate de
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
Lui Dumnezeu și al omului. Și tot în acest verset este scris "Fiul Lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului." În textele apocrife și în Noul Testament, Satana este un demon rebel, dușmanul lui Dumnezeu și al omenirii, și întruchiparea răului. Satan mai este cunoscut și ca diavolul, "Prințul întunericului", Lucifer, și Mefistofel. Este o ființă spirituală superior omului.Biblia nu dezvăluie numele lui, doar titluri: diavol, împotrivitor, tatăl minciunii, rebel. În islam, Iblis (arabă إبليس), este diavolul principal. Perspectiva
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
Cronos (Titanul). Zeus, unul din fiii lui Cronos, l-a îngițit pe Phanes și a dobândit în acest fel puterea asupra întregii lumi. Phanes întrunea în propria ființă atât prinicpiul masculin Dionysos, care însuflețea universul, cât și principiul feminin Metis, întruchiparea cunoașterii și a luminii. Cu fiica sa Persefona-Demetra, care e la orfici o ipostază a zeiței Rhea, Zeus l-a zămislit pe Dionysos Zagreus, care a fost menit a fi stăpânul lumii. Această stăpânire era însă râvnită și de titani
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
de obicei că o luptătoare călare pe un tigru sau un leu, având mai multe brațe (în general opt) cu care ține diferite arme și făcând diverse mudra, adică gesturi simbolice cu mâna. Această formă a mării zeițe este o întruchipare a energiei feminine și creative (Shakti). Cuvântul "Durga" în sanskrita înseamnă fort, cetate, un loc care este greu de cucerit sau atins. Altă semnificație a cuvântului Durga este "Durgatinashini" care în traducere literară înseamnă "cea care elimină suferință". Hindușii cred
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
Sala Polivalentă din București, în prezența a 5.000 de spectatori plătitori. Spectacolul a fost anunțat prin afișul: „Meci de box - Sergiu Nicolaescu contra Vasile Boghiță”. În scenariul lui Ioan Grigorescu apărea un personaj feminin cu numele Destiny, acesta fiind "„întruchiparea soartei care poate să treacă peste destinul muritorilor”". Regizorul a ales pentru acest rol pe frumoasa actriță franceză de origine italiană Lætitia Gabrielli (n. 1966), căreia i-a dat în film numele de Karin. În timpul luptei pe viață și pe
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]