1,385 matches
-
scop final al lumii și care determină intrarea în ordinea determinismului prin finalitate este, desigur, anticipația, iar activitatea pe care ea o îndreptățește, este munca. Primele întru-chipări ale acesteia, specifice personalității anarhice și "tipului", pregătesc ordinea de finalitate, dar numai întruchiparea ei ultimă, legată de personalitatea energetică, o impune ca fapt universal. C. Rădulescu-Motru susține, în unele contexte ale operei sale, că personalitatea energetică are două forme: profesionistul și omul de vocație. Prima formă (ipostază) este clădită pe diferențierea dispozițiilor sufletești
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în "corpul concret" al personalității unui individ, nu în forma sa ca atare. Istoria se îndreaptă către această corelație persistentă a energiei, dar ea nu s-a produs în stare pură. Formele sale concrete sunt realizări parțiale ale "programului" său, întruchipări ale modelului pe care ea îl reprezintă; sunt personalități ale căror forță de creație este limitată prin statutul existențial (cosmic și istoric) al omului. Determinarea sa socială îi conferă personalității energetice și o contextualizare națională. Ea nu poate rezulta decât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
să legitimeze noua putere, să realizeze cultul personalității conducătorului partidului, să promoveze interesele acestuia și ale nomenclaturii. Milioane de oameni au trăit Într-un univers Închis , represiv și umilitor , cu toate că la nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins Întruchiparea „umanismului absolut―, o societate din care au dispărut distincțiile de clasă și În care oamenii ar putea trăi Întro deplină libertate (Analiza dictaturii comuniste din România: 2006). Au existat, desigur, diverse grade de opoziție, dar și felurite grade de complicitate
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
de operă, Maria Teodorescu, interpretată de diva Maria Cebotari, trece prin încercări teribile sub ocupația bolșevică în Basarabia. Copilul îi este răpit, este separată de soț și obligată să cânte pentru invadatori. Rușii sunt prezentați caricatural, ca niște brute demonice. Întruchiparea răului roșu absolut este o femeie NKVD, Luba, costumată într- o rubașcă de mătase, de culoare probabil roșie, care nu ezită să- l împuște pe comisarul intelectual șovăielnic Serghei. Filmul se încheie apoteotic cu eliberarea Basarabiei de către trupele române aliate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în stradă în întreaga Franță, înfruntând forțele de ordine într-un aproape război civil. Sute dintre ei sunt răniți și arestați. De peste tot, o imagine apărea tot mai pregnantă, impunându- se conștientului colectiv : tânărul slab și pletos, cu mâinile goale, întruchiparea liber tății și firescului în relațiile omenești, strivit de insul înarmat și în uniformă în spatele căruia se disting cravata, burdihanul și rânjetul establishment‑ului politic sau administrativ. Premiera Reconstituirii are loc pe 5 ianuarie 1970. În februarie, în Italia iese
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și trași pe linie moartă, în jurul lui nu mai erau decât nevasta, rudele și yesmanii. Nu mai exista nimeni care să- i contrazică vreo idee, oricât de aberantă. Directorul de șantier naval Mihai Coman, interpretat, firește, de S. Nicolaescu, este întruchiparea autocratului. Fără să mai țină seama de conducerea colectivă, neconsultându-se cu nimeni, Coman ia decizii „spontane”, bazate pe „magia” lui de șef care întotdeauna gândește cu cel puțin un pas înaintea celorlalți. Pentru a testa o elice fabricată pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Materia și Spiritul răspândite în Univers"79, imaginează tainic, prin operațiuni specifice ("deviate orologerii") și conferă obiectelor închipuite o temporalitate nouă ("durând necunoscut"), demonstrând astfel ceea ce, în "Răsăritul crailor" Ion Barbu numea "natură [lor] planetară"80. Sunt, cu alte cuvinte, întruchipări ale unor principii existențiale fundamentale, arhetipale. Timpul, care, în experiența obișnuită, semnifică simplă succesiune de evenimente, aici, în spațiul textului literar, sugerează Ion Barbu, prin voința creatoare a artistului, se preschimba într-o nouă unitate spațio-temporală, prin care opera de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
înșelătoare a impresiilor senzoriale ale lumii care ne înconjoară și de puterile metaforice ale limbii, Platon, evidențiind ignoranța lui Homer față de unele dintre adevărurile despre care vorbește în eposul sau, ridiculizează o întreagă tradiție, care consideră că operele poeților sunt întruchipări ale veracității 13. Limbajul metaforic, specific poeziei, este ostențios ambiguu și, de aceea, înșelător, pe când cunoașterea adevărului cere un limbaj clar, exact. Din acest motiv, Platon preferă limbajul filozofiei. Poezia, concluzionează el, oferă doar o reprezentare inexacta a adevărului. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se mai tensionă; nici o arteră nu mai funcționa. În schimb, părea să fi apărut în creier, ceva ce nici un cuvant nu poate sugera nici cea mai vagă idee pentru inteligență umană. Permite-mi să numesc asta pulsație pendulara mentală. Era întruchiparea morală o ideii abstracte pe care o are omul despre Timp. Prin egalizare absolută a acestei mișcări, sau a ceva asemanator - se ajustaseră ciclurile orbitelor de pe firmament. Cu ajutorul ei, am măsurat iregularitățile ceasului de pe poliță și ale ceasurilor servitorilor. Ticăitul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i s-a cerut adesea să celebreze pe unul sau altul dintre învingătorii de la Jocurile Olimpice și, într-adevăr și-a câștigat existența primind bani pentru compunerile sale; cu toate acestea, ca bard, el se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
PNȚCD de-abia 2,6. În pofida rezultatelor lamentabile înregistrate de partidele de opoziție împotriva FSN, susținătorii anticomunismului au continuat să rămână în stradă trei săptămâni după sfârșitul alegerilor. Definiți drept "golani" de către Ion Iliescu, pe care protestatarii îl vedeau ca întruchiparea umană a neocomunismului, termen pe care aceștia l-au îmbrățișat ca etichetă nominală identitară, contestatarii au adoptat Proclamația de la Timișoara, al cărei punct 8 interzicea candidatura foștilor activiști de partid și ofițeri ai Securității pentru primele trei legislaturi consecutive. Protestele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care le doresc atinse aceste personaje. Donna angelicata este impusă în literatura universală prin lirica lui Dante Alighieri, cel care în Vita Nuova aduce un elogiu unic personajului feminin care i-a marcat existența. Beatrice reprezintă modelul ideal al acestei întruchipări angelice, care nu oferă doar un extaz contemplativ poetului îndrăgostit, ci îi garantează și accederea la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în prima povestire pe care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în prima povestire pe care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită”179
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un model demn de urmat, căci femeii în epocă i se cerea, ca de altfel până într-o perioadă târzie, o supunere desăvârșită. Dante Alighieri încheiase Divina Comedie cu imaginea apoteotică a divinității, ce fusese făcută accesibilă prin persoana Beatricei, întruchipare a perfecțiunii; 230 Ibidem, vol. II, p. 123. 84 Boccaccio, mare admirator al poetului, nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu atât prin frumusețe fizică, cât mai ales prin desăvârșire morală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se și identifică cu femeia samarineancă, pe care o evocă și cu care are similitudini 272 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 273 S. H. Rigby, op. cit., pp. 148-149. 274 Ibidem. 275 H.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gingășia specific feminine au dispărut. Probabil că Chaucer o considera personajul său cel mai tragic.377 Dacă nu am ține cont că se încadrează în spațiul comediei, personajul, prin întreaga sa logică existențială, ne-ar părea absurd sau monstruos. „O întruchipare ca nevasta din Bath este plină de viață tocmai pentru 374 Ibidem, p. 283. 375 „As a scandal she is butt as well as joker. Along with mothers-in-law, she belongs to a vulgar and perennial fund of anti feminist jocularity
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se produce, corpul copilului va fi descoperit, ucigașii pedepsiți. Viziunea ei asupra lumii este îngustă.495 Povestirea sensibilizează auditoriul, uciderea nevinovatului copil trimite simbolic cu gândul la uciderea lui Hristos, paralelismul fiind foarte explicit.496 Evreii devin un fel de întruchipare a răului, sunt portretizați într-o lumină total defavorabilă, 492 Priscilla Martin, op. cit., p. 218. 493 Ibidem. 494 Curtis Gruenler, Desire, Violence and the Passion in Fragment VII of The Canterbury Tales: A Girardian Reading (1), în „Renascence: Essays on
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
33. 158 Laura vor deveni donne orante, protectoare din locul lor binemeritat din Paradis, alături de sfinți și îngeri. Donnele angelicate din operele celor doi scriitori de la sfârșitul Evului Mediu nu mai au o legătură directă cu celestul, nu mai sunt întruchipări conceptuale ale Iubirii sau Filosofiei, nu mai facilitează accesul la cunoașterea absolută, la divinitate, ci pot fi încadrate în această tipologie datorită calităților morale indiscutabile de care dau dovadă, datorită elevării și purității, care le conferă statutul de model și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale, percepută ca sursă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la Dante (poemul este scris în terține, portretizează femei frumoase - parafrazând lauda pe care Dante o aduce Beatricei în Vita Nuova, unde o percepe ca pe o întruchipare a virtuții, ce produce salvarea spirituală - , sunt folosite numere sugestive, cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând vreo strâmbătate”662), de o bunătate nemărginită, de o modestie și o cumpătare demne de o adevărată sfântă. Întruchipare a binelui, personajul feminin nu poate accepta și nici nu este influențat de nimic negativ, chiar dacă cunoaște ce este răul, nu poate decât să rămână străină de el. Este un spirit evlavios: „Încât Credința, însăși ea/ Castelu-ntr-însa și-l avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
său simplu, tocmai pentru ca eroina să nu aibă un caracter distinct: deoarece simbolurile, așa cum este și Emilia, nu se implică în desfășurarea acțiunii, simpla lor prezență este suficientă.”743 Apariția ei este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și o traducere a ei în latină, și care, conform celor afirmate de Vittore Branca 810, vede eroina ca pe o întruchipare a Fecioarei, este un apex al itinerariului pe care Boccaccio și-l propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de altă parte, o consideră o istorisire a prostiei și a brutalității, fiind astfel de acord
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din jur. Personajul feminin chaucerian poate fi înțeles în complexitatea trăirilor și a conjuncturii în care se află, cititorii compătimindo, mai curând, decât acuzând-o.1009 Tipurile tradiționale feminine în Evul Mediu o reprezentau fie pe Eva, fie pe Maria, întruchipări ale răului sau ale binelui absolut, dar nici una dintre aceste catalogări nu era prea confortabilă, din punct de vedere veridic, deoarece nu se plia pe adevărata natură umană, ce nu cunoaște decât rar extremele, fiind, în general, un complex de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]