2,732 matches
-
tăi mă adorausclipind în întuneric.Frumoși și fericiți eram,cu patimă ne sărutam.O aventură amoroasăce ne-a unit pentru veciesădindu-ne în suflet dorul... VII. IARNA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015. Afară ninge-ntruna, pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, crăiasă a zăpezii, tronând în noaptea
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri pornește iar la drum. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în odaie, ... Citește mai mult Afară ninge-ntruna,pe geamuri, flori de gheață,în noapte-apar castelepe munți ascunși în ceață.În albe blănuri Iarnas-a-nveșmântat sfioasă,în juru-i roiesc fulgii,facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n pleteși fața îi dezmiardă,crăiasă a zăpezii,tronând în noaptea albă.Ce peisaj
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
sensibil se metamorfozează în fața iubirii, acest sentiment divin, înălțător, plin de taine și înflăcărări nepotolite...reușind să aștearnă pe hârtie versuri pline de emoție și prospețime, asemenea unei câmpii înverzite. „Femeie iubită, a vieții minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine și-un dor mă răpune./ „ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheață,/ mi -e frică afară, mi-e noapte în viață, / cumplit
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului DESTRĂMARE Câmpiile continuă să fiarbă Și ziua se topește în tăcere, Vedem cum vara, resemnată, piere, Rămâne fără flori și fără iarbă. Cu timpul, care tot mereu ne cere, Întruna ne jucăm de-a baba oarbă, Chiar de-i bătrân, cu alb prea mult în barbă, Tot el ne-aduce-alean și mângâiere. Spre destrămare ne-ndreptăm adese Și-n urmă, resemnat, rămâne gândul, Pe care dragostea mereu îl țese, Un glas
DESTRĂMARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379280_a_380609]
-
2014 Toate Articolele Autorului Prindeam din zbor vorbe-mbăiate în spuma firii! Cu visuri curgea timpul în copilărie, Tot ce-ntrupa o limbă-nflorea clipa iubirii Și inima cuminte clipea bucurie ... Eternizată-n sânge e dulce limba noastră, Ne-a apărat întruna asemeni unui scut. Ea ne-a ținut aproape. Și-atunci în clipa-albastră Tot ea ne-a alinat, și,.. ușor am renăscut! În limba noastră râdem, în limba noastră plângem, În limba noastră trăim bucuroși iubirea, Ne depărtăm de țară -dar-
LIMBA ROMÂNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369157_a_370486]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > NAȚIONALA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Voi toată viața doar lozinci ați spus și ați trăit după lozinci întruna, de-aceea azi vă urlu și eu una: „Sculați voi oropsiți ai soartei, sus!“ De ce lăsați să stea pe tron minciuna ce numai disperare v-a adus? E timpul să înceapă-al ei apus, să o distrugem pentru totdeauna. Dacă
NAŢIONALA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369217_a_370546]
-
poți ascunde în tot ce încă nu mi-ai dat. Nu cred că poate să se rupă această vrajă care-n noi se lasă dezlegată după și încâlcită iar apoi. Zadarnic aș fugi aiurea. Iubirea-mi va dori mereu ca-ntruna să colind pădurea care renaște-n dorul meu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Arșiță / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ARŞIŢĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369240_a_370569]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂMÂNE ÎNTREBAREA DE GÂNGU ELISABETA-SILVIA Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului ” A fi sau a nu fi? - Aceasta-i întrebarea” - Și gândul mă frământă de veacuri tot întruna. Întinde palma bine! Cuprinde-n ea chemarea! Nicicând să ai alături Trufia ori Minciuna! Picură-mi otrava, în sânge-al ei venin! Căci Patima se-ntinde în mine; e firesc. Durerea ei plăcută mă-nalță în sublim, Dar totul e
RĂMÂNE ÎNTREBAREA DE GÂNGU ELISABETA-SILVIA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374258_a_375587]
-
tumult, Plâng actorii într-o dramă, Careva să-i bage-n seamă, Plâng bătrânii de mult dor, Spălând rufe la izvor, Plâng bolnavii de durere, Prin spitalele-n cădere, Plâng soldații printre rânduri, Mulți sosind acasă-n scânduri, Plâng politicienii-ntruna, Limba lor fiind doar minciuna, Plânge Domnul la răscruce, Pentru toți murind pe cruce, Lacrima din ochiul lui, Valoarea universului. Ionică Dragomir 2 Octombrie 2015 Referință Bibliografică: Lacrimi / Ionică Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24
LACRIMI de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374316_a_375645]
-
terestru, și muntele, simbolul transcendentului, al punctului de întâlnire dintre cer și pământ, capăt al ascensiunii Omului: „Tăcerea, ca o femeie mută stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează întruna! Ca un nor în derivă, coapsele ei răscoleau așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!” Muntele, semnul verticalității, al fermității, al neschimbării, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima Oceanului
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
din absolut să ofere darul în chip de faptă. Din nemărginiri mii de harfe cântă când de-abia le-ating degete de îngeri în timp ce-n nucleu Spiritul frământă izbânzi și-nfrângeri. Universu-i punct infinit ca spațiu, un magic cuvânt ce-ntruna creează în nestăvilit și veșnic nesațiu care vibrează. Ai să îi revezi fețele superbe când îți va zâmbi din etern iubirea și-ai s-admiri vrăjit cum iese din verbe Desăvârșirea. Vor veni atunci heruvimi cu scuturi și săbii părând
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
n-aiba dor să se răzbune, Iar vouă rost firesc în lume! Și mă mai rog ,tot pentru voi, Să n-aveți parte de război, Să nu cunoașteți ce e ură , Nici deznădejdea ,nici minciună, Și -n pace să trăiți întruna! Referință Bibliografica: Era... / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ERA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378747_a_380076]
-
până-n coada lui April . . . Doamne, azi e Bobotează. . . aici, nu sunt sărbători, Americanii - lucrează și-s plătiți de două ori, Dacă vin și în duminici sau rămân peste program, Drepturi multe ,,dânșii are” dar eu. . . nu pot ca să am! Eu, întruna, ca măgarul, nu am timp nici de-a gândi, După ce-am trecut hotarul, zi și noapte aș munci! Unii spun că-i hărnicie, că românu-i meșter bun, Alții spun că e prostie, cei de-aici cred că-i nebun
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
până-n coada lui April . . .Doamne, azi e Bobotează. . . aici, nu sunt sărbători,Americanii - lucrează și-s plătiți de două ori,Dacă vin și în duminici sau rămân peste program,Drepturi multe ,,dânșii are” dar eu. . . nu pot ca să am!Eu, întruna, ca măgarul, nu am timp nici de-a gândi,După ce-am trecut hotarul, zi și noapte aș munci! Unii spun că-i hărnicie, că românu-i meșter bun,Alții spun că e prostie, cei de-aici cred că-i nebun
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
în potir spre a fi rouă. Anii vin, te ning, te plouă, tu rămâi imaculată. Ce ai strâns, dai dintr-odată și cu mâinile-amândouă, mereu numai mană nouă, cândva binecuvântată. Ai vrut sufletu-mi să-ți fie adăpost și-altar întruna. Ți-am dat pentru totdeauna ce-ai dorit, cu bucurie. Te-am păstrat ca temelie, înfruntînd din văgăuna vieții, viscole, furtuna ce-au vrut țelul să-mi sfâșie. Tu ești singura-mi avere și nu poți să-mi fi răpită
TINEREŢE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377811_a_379140]
-
este chemată la economie și la muncă. Ea alunecă spre ceea ce mediile occidentale vor denumi curînd iarna românească, adică frig, penurie și lipsa de speranță într-o revenire la normalitate. La începutul anilor '80, societatea românească este obosită. Goma vorbește întruna de comandanții Securității: a reuși într-o societate marcată de eșec nu mai este o recompensă. Acest val adînc de descurajare se amplifica în momentul în care în mediile politice americane se ridică unele voci pentru oprirea ajutoarelor către URSS
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gradul de ușurătate la care ne aflam, evident, programatic, sau, poate, nevrînd, pur și simplu să se includă, să se complacă, ochii lui, foarte injectați și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din cînd în cînd de pe buza de jos cîte un firișor de tutun negru, ideea modelului, intrată nu știu cum în tehuiul nostru malaxor, îl crispase chiar de la început, ce model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și și-a aprins o țigară, uitînd-o pe cealaltă, aprinsă și ea, între alte două degete. 5 iulie Prostul se întîlnește cu Licheaua și-i povestește cum az'noapte i s-au furat găinile. Dă amănunte, revelatoare, crede el, turuie întruna, cum s-a culcat, cum și-a așezat perna, cum a visat că Licheaua-i fură găinile scuzele mele, spune Prostul cum s-a trezit tehui, cum s-a dus glonț la poiată, cum a descoperit furtul, cum a început
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult, zăbovește cu folos în orașe italiene, engleze și mai ales franceze, citește, memorează versuri și proze din producția timpului și pictează întruna, fără program, părîndu-i-se că viața-i prea scurtă pentru a o pierde în fleacuri. Dar același moment îi cere să țină cont de imperativul său. Unul nou, turbulent, contrariant pentru spiritele clasate. E la modă decadentismul, morală a "hedoniștilor cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i? De unde? Din Tecuci, dom'le. Ce zici? Ce să zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în munți și se simte deja răcoarea pădurii crude. Urmărim splendoarea de-afară. Numai ei doi. De cînd s-au urcat, mestecă întruna vorbe. Ce dinamică perfectă! Termina unul de spus una, tace cîteva secunde, reia celălalt. Și nu s-au cunoscut pînă acum. Cine-or fi? Ce-or fi făcînd ăștia doi babani de vîrsta a treia, unul mai rumen ca altul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce l-a faultat vine să-și ceară scuze și-i arde, duios, o palmă pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
omul meu a rămas ancorat la același cheu vadimist și se consumă, și după '89, în nemodificate găunoșenii radiofonice și gazetărești.) Ghinion. Numai o companie ca asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel, își și dă drumu'. Turuie întruna în stilul indigest al tribunului său. Urmărind, peste capul meu, imagini pe ecranul televizorului din colțul sălii. Ținînd să fie auzit și de mutul nostru chelner. Moment insuportabil. Pînă cînd încrîncenatul nostalgic îmi întinde, spre lectură, copia unui text tipărit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe și oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri." (Antoine de Saint-Exupéry) (2) Educarea comunicării... ,,Aș vrea să văd un asfințit de soare... Fă-mi această plăcere... Poruncește soarelui să asfințească... Dacă eu i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă un Exponent; totuși, Își urmează drumul, indestructibil și neobosit, și acționează orbește În marile adâncuri: astfel, el se Întrupează Întruna În Sectă după Sectă și În Biserică după Biserică și se dizolvă Într-o nouă metamorfoză. Acest lucru se observă mai ales În Anglia, care, fiind cea mai bogată și mai prost educată dintre națiunile Europei, oferă tocmai elementele (Căldura
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin prieteniile și prin modalitățile vieții sale cotidiene În sânul unei burghezii ce pierduse puterea de a-l justifica, el căpătase conștiința de a fi aparte În aer și fără rădăcini, un Ganimede Înhățat de ghearele vulturului; el se simțea Întruna deasupra mediului său. Dar, după Revoluție, clasa burgheză Însăși preia puterea. Conform logicii, ea ar trebui să-i confere scriitorului noua lui demnitate. Numai că această operație n-ar fi posibilă decât dacă acesta accepta să se Întoarcă În sânul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]