2,517 matches
-
scrisoare trimisă lui Nestorie (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus cînd mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfînta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unului-născut, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și clerului, dar l-a publicat abia mai tîrziu. Deoarece e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de „sfînta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unului-născut (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Treime, inexactitate corectată de Migne; despre aceasta cf. infra), prezentat aici ca un bărbat în vîrstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
șaselea răspunde unei serii de obiecții bazate pe texte din Scripturi unde pare să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum). în sfîrșit, al șaptelea dialog demonstrează deplina divinitate a Sfîntului Duh. Bibliografie. Aici și în continuare ne limităm să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsînd la o parte PG cînd există Pusey, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. Autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice” și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutații a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră cîteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu. Doctrina lui Nestorie sau, mai precis, interpretarea pe care i-o dă Chiril, este astfel atacată de-a lungul întregii scrieri, fără ca numele adversarului să fie menționat. Există patru manuscrise ce conțin, sub numele lui Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decît o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Theodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori din dialogurile despre Treime: A, Chiril însuși, și B, Hermias
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi reelaborat Despre dreapta credință sub formă de dialog și ar fi adăugat-o celor șapte dialoguri despre Sfînta Treime. Mai recent, G.M. de Durand a adus argumente serioase în favoarea priorității dialogului Despre întrupare: diferențele se explică mai bine ca modificări aduse tratatului Despre dreapta credință în noul context al polemicii antinestoriene (în special o distanțare mai netă de Apolinarie) și, în plus, în dialog - spre deosebire de opera dedicată lui Theodosius - lipsește termenul theotokos. Această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credință în noul context al polemicii antinestoriene (în special o distanțare mai netă de Apolinarie) și, în plus, în dialog - spre deosebire de opera dedicată lui Theodosius - lipsește termenul theotokos. Această absență, ca și anumite elemente comune de terminologie ar situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfîrșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul un apendice al dialogurilor despre Treime, compuse prin 426. O dată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril înțelegem că în aceste scrieri erau analizate critic pasaje alese din operele celor doi autori. Se pare că în prima carte era atacat Diodor, iar în celelalte două Teodor. în trei din cele patru manuscrise care conțin Despre întrupare există și un dialog intitulat Cristos e unul, care ne-a parvenit și în traducere siriacă și armeană, dar și prin tradiție indirectă, destul de bogată, de altfel. Deși încă de la început apare numele lui Nestorie, polemica pare să fie orientată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este anterior tratatelor contra lui Diodor și Teodor, compuse în jurul anului 438; scrierea pare să dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămîne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus nașterii dintr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numit om pentru că a sălășluit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos în afara situației determinate de economia întrupării, cum sînt suferința, slăbiciunea, strigătul pe cruce. El a suferit cu carnea sa, natura divină rămînînd neatinsă, într-un fel pe care rațiunea umană nu-l poate pricepe; ca să ofere o vagă analogie, Chiril recurge la imaginea fierului înroșit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isus Cristos, generat în mod divin ca Logos de către Dumnezeu Tatăl înaintea vremurilor și născut de o femeie după trup la sfîrșitul vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei exprimări pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriacă. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu explicarea numelor Cristos, Emanuel și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar aceea a raportului dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămînînd totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului, și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostas în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ousia în sens cristologic, necunoscut de Chiril; acceptarea titulaturii de Christotokos, pe care Chiril o respinge). Bibliografie. Ediții: Contra blasfemiilor lui Nestorie: ACO I, 1, 6, pp. 13-106. Despre dreapta credință, lui Theodosius: ACO I, 1, 1, pp. 42-72. Despre întruparea Unului-născut: G.M. de Durand, Cyrille d’Alexandrie. Deux dialogues christologiques (SChr 97), Cerf, Paris, 1964, pp. 188-301 (cu intr., note și bibliografie); utilă, întrucît reproduce la început Despre dreapta credință și Despre întrupare, este și P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ACO I, 1, 1, pp. 42-72. Despre întruparea Unului-născut: G.M. de Durand, Cyrille d’Alexandrie. Deux dialogues christologiques (SChr 97), Cerf, Paris, 1964, pp. 188-301 (cu intr., note și bibliografie); utilă, întrucît reproduce la început Despre dreapta credință și Despre întrupare, este și P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini De recta fide ad Imperatorem, De incarnatione Unigeniti dialogus, De recta fide ad principissas (etc.), Oxonii, 1877 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles, 1965), pp. 1-153. Despre dreapta credință ad Dominas: ACO I
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ephesinischen Konzilien: ZKG 67 (1955/1956), pp. 252-287. Cristos este unul: G.M. de Durand, SChr 97, cit., 302-514; trad. it.: Perché Cristo è uno, ediție îngrijită de L. Leone (Coll. di testi patr. 37), Città Nuova, Roma, 1983. Școlii despre întruparea Unului-născut: ACO I, 5, 1, pp. 219-231 (fragmentele grecești); ACO I, 5, 1, pp. 184-215 (trad. lat. a lui Marius Mercator); F.C. Conybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, cînd e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al lui Cristos (5), sau, în general, despre raportul dintre Legea antică și revelația creștină (30). Unele epistole tratează teme cristologice, mai cu seamă întruparea: epistola 17 (din 429) este în întregime dedicată acestui subiect, autorul insistînd asupra unității dintre naturile lui Cristos (există și o veche traducere latină a acestei epistole, atribuită în mod greșit lui Arnobiu cel Tînăr). în sfîrșit, nu trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în coptă, arabă și etiopiană, în general de autenticitate îndoielnică sau pur și simplu neautentice. Dintre cele 22 de omilii editate de Migne (care a utilizat rezultatele cercetărilor lui Mai) se disting unele rostite la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2, 4 (rostită între 23 și 27 iunie 431, cu ocazia aderării la conciliul chirilian a șapte episcopi care anterior fuseseră partizanii lui Nestorie, a devenit una din cele mai vestite omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii din Antichitate dedicate Fecioarei Maria; autenticitatea acesteia a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (rostită înainte de arestarea lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia 3, dedicată întrupării, a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca (cf. p. 000). Tocmai din cauza faimei omiliilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (rostită înainte de arestarea lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia 3, dedicată întrupării, a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca (cf. p. 000). Tocmai din cauza faimei omiliilor lui Chiril a apărut tendința de a-i atribui multe altele. Omilia 14, unde se vorbește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early Christian Texts), Clarendon Press, Oxford 1983. h) Principalele scrieri neautentice Printre scrierile atribuite în mod fals lui Chiril de tradiția manuscrisă pot fi amintite două tratate: Despre Sfînta și însuflețitoarea Treime și Despre întruparea Domnului, publicate în 1833 de către Angelo Mai pe baza unui manuscris din secolul al XV-lea care le atribuia lui Chiril (atribuire atestată de Eutimios Zigabenos în secolul al XII-lea). Ele nu sînt autentice și provin din școala antiohiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
repetate rînduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) introducînd un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Treime) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atît de inconsistentă este figura lor. Și Nestorie compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Calcedon altfel decît prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți. Aceste florilegii s-au pierdut din diverse motive: au fost depășite de evoluția dezbaterii cristologice; au fost înlocuite de vastele florilegii ulterioare, adevărate enciclopedii, așa cum era Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului, din secolul al VII-lea; și, în general, un florilegiu se păstrează mai bine dacă e unit cu un tratat, așa cum se întîmplă la autori din secolul al VI-lea, ca Leonțiu din Bizanț, care au utilizat astfel de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic precis. Tema dominantă este cristologia, în special întruparea, văzută din perspectivă net antinestoriană; Proclus insistă asupra Fiului unic, în care cele două naturi nu duc la apariția a două ipostasuri separate, ci sînt reunite într-un singur ipostas, grație așa-numitei oikonomia, voința de mîntuire a lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unic, în care cele două naturi nu duc la apariția a două ipostasuri separate, ci sînt reunite într-un singur ipostas, grație așa-numitei oikonomia, voința de mîntuire a lui Dumnezeu care se realizează în istorie și, mai precis, în întrupare. De la Proclus ne-au rămas și opt scrisori, în parte fragmentare, și alte cîteva ce-i sînt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină, în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei, tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă), conține reflecții despre Treime, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei a fost negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din Roma la Vasile, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]