7,848 matches
-
amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
subit, însă n-am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, 128 Rareș Tiron ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se învârteau tot felul de idei neobișnuite și tot soiul de reflecții adânci despre viață, moarte, suferință, sau fericirea omului pe pământ. Lucrul acesta nu trebuie să mire deloc pe nimeni, fiindcă, în astfel de împrejurări morbide, întotdeauna conștiința este cea care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi și purificări clocotitoare, ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
celor o sută nouăzeci și unu de centimetri, "nu sunt decât niște muncitori, care, în cel mai rău caz, o să ridice din umeri. N-o să aibă nimeni curajul să se lege de tine". Ca suprem argument persuasiv, adaug că ne învârtim în cerc de o oră. Convinsă oarecum, ea mă însoțește, incertă, blândă, fără nerăbdare, pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
casei efluvii de șofran. Trebuie să o ia totuși, jeleul transparent, miniatural, imitând discret un fulg de zăpadă, îi scapă printre bețișoare, ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vrăjit această făptură, pură și divină. Cred că este zâna pe care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură, Magnolia, văzând că tânărul nu-i vorbește, o mângâie, o privește și se tot învârte în jurul ei, cere permisiunea bărbatului să plece. -Pesemne că am nimerit unde și când nu trebuia, de aceea vă cer permisiunea, domnule, să plec. -Nu sunt de acord, zise bărbatul. Mai bine ia loc, arătând spre un jilț din frunze
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit să-l învârți pe deasupra capului sau în jurul tău, dacă ești atacat de vreo dihanie sau un om care te poate confunda cu un hoț. Apoi, dragule, nu uita că ești băiat mare, privește înainte ca atunci când vrei să descoperi ceva sau te afli
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nou cățelul. -Măi, ghemotoc, nu-ți încerca norocul cu mine, diferența între mine și tine este mare; așa că du-te și măsoară-ți forțele cu unul de talia ta, i-a răspuns calul. Câinele a mai lătrat puțin, în timp ce se învârtea în jurul calului cu gândul de a-l ataca. Profitând că stătea calul culcat și avantajul era de partea lui, dintr-o dată si-a lăsat corpul lui mic pe coadă și-a făcut avânt și dintr-un salt a înfipt dinții
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rană care sângera puternic. Calul s-a ridicat în picioare, după care a început să arunce cu copitele din spate, gândind că poate lovi câinele dar nu a reușit. A început să-l caute pe adversar și pentru asta se învârtea în cerc. A făcut câteva cercuri dar câinele nu mai era pe acolo, și pentru că îl durea rana, sărea odată cu picioarele în față, odată pe cele din spate până a culcat toată iarba la pământ. După ce cățelul s-a răzbunat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
urmărea cu mare atenție priveliștea. Pe Dondonel l-a supărat și pisica, îndreptându-se s-o prindă, zise: -Lasă că îți arăt eu, m-ai urmărit ca să mă torni stăpânilor? ... Și nici una, nici două, a prins pisica de coadă, a învârtit-o deasupra capului de câteva ori, după care a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să încetezi. O luăm și pe ea, poate avem nevoie, nu se știe ... -Bine, stăpâne, dar să știi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va fi cazul pentru a spiona ceva sau pe cineva, îmi va fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa oarbe cum suntem, săpăm galerii în pământ de zeci și sute de chilometri. Uneori ne învârtim într-un cerc cu multe galerii pentru a ne găsi un culcuș convenabil în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să latre cu capul sus, pieptul ieșit în afară, pașii rari și coada învârtind-o de zor parcă era o elice de avion. Auzind zgomotul de care nu se pomenise până atunci între semenii lui, Marele șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fire, în schimb tu ești cu totul altfel ... Ori te ajută cineva prin magie. -Dardailă, te-am întrebat ceva, vrei să nu te mai doară capul? -Da, a zis Dardailă scurt. Căiță s-a opintit și din toată puterea a învârtit iataganul de două ori pe deasupra capului și tăișul a retezat capul lui Dardailă. Cu ajutorul capului care îi mai rămăsese, Dardailă urla de răsuna întregul ținut, scoțând la suprafața pământului viețuitoarele care orbecăiau pe sub pământ. Câteva păsări care conlocuiau în Hârtopul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe o parte Dardailă era gâdilat de nu mai putea rezista, pe cealaltă parte era lovit cu putere de se cutremura cu totul. Într-o clipă cel de al doilea cap al lui Dardailă era le picioarele lor, horcăind și învârtindu-se în pământul de la picioarele lui Stup. Corpul fără cap a mai rezistat puțin timp, după care s-a prăvălit și el la pământ producând un zgomot asurzitor. Sfârșitul lui Dardailă a venit după o luptă grea timp de șapte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un gât puternic acoperit de asemenea cu solzi pe care se învârtea un cap de formă bizară dotat cu două ventuze pe post de urechi, iar în loc de ochi avea două deschizături. În loc de nas scutura amenințător o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup învelit în întregime cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
masca jos de pe față și a venit în fața prințului barbarilor, aducându-și aminte că bătrânii spuneau că acela pe care urmează să-l omori trebuie să-ți vadă fața înainte de a muri, fie și barbar. -Nu meriți, zdrențărosule, și se învârteau amândouă în jurul lui cu mișcări încete, dar ochii pe barbar, neștiind cât de adâncă este rana, făcută de pumnal. -Spune odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parând un nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
natale. Probabil prima experiență referitoare la corp, în cazul meu, este amintirea unui moment de când aveam patru ani și am pus degetul arătător stâng într-o mașină de tăiat pâine pentru a scoate o bucățică rămasă blocată. Pentru asta am învârtit manivela, iar lama mi-a tăiat unghia și vârful degetului. Un excelent medic de familie a reușit atunci, prelevând o părticică de piele de la piciorul tatălui meu, să-mi ajusteze vârful degetului astfel încât astăzi cu greu se observă diferența. Chiar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
s-ar afla, trăiesc cufundați în cărțile lor. Sau naturaliști ce văd lumea numai prin lentilele fizicii, chimiei sau biologiei fără a-i percepe frumusețea și splendoarea. Persoane care trăiesc cufundate în lumea propriilor afaceri. Alții a căror viață se învârte exclusiv în jurul modei, cosmeticii și sănătății. Pentru toți aceștia natura, în cel mai fericit caz, este un element marginal al existenței. Nu observă deloc ceea ce se întâmplă în natură și ce sursă inestimabilă de îmbogățire existențială pierd. Am trăit des
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se preocupă de tot ce îl înconjoară, să mediteze un pic asupra finitudinii și efemerității sale, ce se exprimă nu în cele din urmă prin chiar rotația cosmică pe care din fericire nu o percepem a tuturor locuitorilor pământului: ne învârtim în jurul axei noastre terestre cu aproape 1.000 de kilometri pe oră. În același timp pământul se învârte în jurul soarelui cu mai mult de 100.000 de kilometri pe oră. Iar întregul nostru sistem solar se învârte în centrul Căii Lactee
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
exprimă nu în cele din urmă prin chiar rotația cosmică pe care din fericire nu o percepem a tuturor locuitorilor pământului: ne învârtim în jurul axei noastre terestre cu aproape 1.000 de kilometri pe oră. În același timp pământul se învârte în jurul soarelui cu mai mult de 100.000 de kilometri pe oră. Iar întregul nostru sistem solar se învârte în centrul Căii Lactee cu 800.000 de kilometri pe oră. O rotație care nu provoacă nici o amețeală, dacă omul nu continuă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
locuitorilor pământului: ne învârtim în jurul axei noastre terestre cu aproape 1.000 de kilometri pe oră. În același timp pământul se învârte în jurul soarelui cu mai mult de 100.000 de kilometri pe oră. Iar întregul nostru sistem solar se învârte în centrul Căii Lactee cu 800.000 de kilometri pe oră. O rotație care nu provoacă nici o amețeală, dacă omul nu continuă să se învârtă în jurul său. Lucru ce pe termen lung distruge bucuria de a trăi. Bucuria de a trăi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu mai mult de 100.000 de kilometri pe oră. Iar întregul nostru sistem solar se învârte în centrul Căii Lactee cu 800.000 de kilometri pe oră. O rotație care nu provoacă nici o amețeală, dacă omul nu continuă să se învârtă în jurul său. Lucru ce pe termen lung distruge bucuria de a trăi. Bucuria de a trăi până la sfârșit Poate sunt prea serios? Într-adevăr, acest capitol despre bucuria de a trăi trebuia să fie mai curând o reflecție asupra a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]