2,651 matches
-
să fac exact ce doream. Mă primea cu brațele deschise la orice oră, fără să-mi reproșeze decât cel mult printr-un zâmbet absențele. "Bine că ți-ai adus aminte de mine", spunea. Atât. Era femeia care-i trebuia unuia învățat să-și ducă destinul ca pe un bagaj. Nu trebuia să născocesc scuze sau pretexte, mă duceam când vroiam, plecam când vroiam, nu mă întreba niciodată nimic. Îmi lăsa întreaga libertate. Mă conducea până la poartă și acolo mă petrecea câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
florilor din grădină. La anul 2011, - și în viitor - s-ar putea ca Mariana să vă aducă acasă și nepoții, și strănepoții, dar și străstrănepoții. Să vă umble oleacă prin rafturile cu cărți, cum făceam și noi odată la mai învățații din Priponeștii noștri de Tutova, când mergeam în vacanță la părinți sau bunici. Va fi sărbătoare amplificată, maestre,...iarăși în casa de la nr. 14, din strada Aurel Vlaicu, Bârlad. Știu, că în mărinimia care nu vă lipsește, câte un buchet
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai bine zis exista, dar nu ăsta era numele lui real. Era o anagramă, exact ca acelea pe care Maggie le rezolva cu o viteză uimitoare în adolescența sa, în acele duminici mohorâte, interminabile, de la mănăstire. Ehud Ramon era un învățat, dedicat scoaterii la iveală a secretelor pământului. Dar era un partener improbabil pentru Shimon Guttman, sionist fanatic de dreapta și inamic declarat al palestinienilor. Pentru că Ehud Ramon era Ahmed Nour. Capitolul 12 Bagdad, aprilie 2003 Salam o pornise spre școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sare-n ochi, știi? — Îmi dau toată silința. Îi spun: „Fii atent, fiule. Vezi să nu luneci și să-ți spargi capu’ sau să-ți rupi un braț!“ Doamna Reilly tăcu un timp, sugând un cub de gheață. Ignatius a-nvățat de când stătea pe genunchii mei să fie prudent. Mi-a fost todeauna recunoscător pentru asta. — E bine să s-obișnuiască omu’ de mic, crede-mă. Îi spun lu’ Ignatius așa: „Ai grijă când traversezi strada, fiule“. — Trebe să fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
umerii și a continuat să tasteze. În Turcia sunt turci, kurzi, cerchezi, georgieni, pontici, evrei, hacași, greci... găsesc că e prea simplist și mult prea periculos să faceți generalizări de genul ăsta. Nu suntem niște barbari inumani. În afară de asta, mulți Învățați care au studiat cultura otomană vă vor spune că a fost o mare cultură În multe privințe. Anii 1910 au fost o perioadă deosebit de dificilă. Însă lucrurile nu mai sunt la fel ca acum 100 de ani. Doamna Peacock/Siramark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vom citi prea curînd pe cutiile cu somnifere. François se străduia să se convingă de faptul că noi reintrăm În contact, În vreme ce dormim, cu timpurile imemoriale În care a Început să apară viața În acel haos prebiotic pe care un Învățat Îl numise „o supă caldă“. Somnul ne face să parcurgem un drum de șase miliarde de ani În răstimp de cîteva ore; nu e de mirare că sîntem cam năuci cînd deschidem ochii. „Dacă azi e la fel de frumos ca ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
incompatibilă cu delicatețea și plăcerea manierelor care disting clasele înalte de azi, care au uitat sau au ignorat din născare brutalitatea străbunicilor lor sau bestialitatea strămoșilor acestora. Acești Algori sunt oameni care și-au însușit bine ce-au avut de învățat, arătându-se capabili să-și folosească învățătura ca să afle și mai multe, iar Marta, aparținând ultimei generații, beneficiind așadar de mai mult sprijin în educația ei, a avut marele noroc să meargă să studieze la oraș, un avantaj asupra satelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să fac exact ce doream. Mă primea cu brațele deschise la orice oră, fără să-mi reproșeze decât cel mult printr-un zâmbet absențele. „Bine că ți-ai adus aminte de mine”, spunea. Atât. Era femeia care-i trebuia unuia învățat să-și ducă destinul ca pe un bagaj. Nu trebuia să născocesc scuze sau pretexte, mă duceam când vroiam, plecam când vroiam, nu mă întreba niciodată nimic. Îmi lăsa întreaga libertate. Mă conducea până la poartă și acolo mă petrecea câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se mai vorbea acolo de arcane secrete, și de un guvern care ar fi trebuit să fie instaurat În Europa, și de o „mare operă“ de Înfăptuit... Se spunea că C. R. fusese În Spania (sau În Portugalia?) și le arătase Învățaților de acolo „de unde să extragă adevăratele indicia ale secolelor viitoare“, dar degeaba. De ce degeaba? Oare pentru că un grup templier german, la Începutul secolului al XVII-lea, făcea public un secret păstrat cu mare strădanie, ca și cum ar fi trebuit să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vicleniile lui pentru ca prilejul să nu se realizeze? Care prilej? Se spunea că ținta finală a lui C.R. era Ierusalimul, dar că el nu putuse ajunge acolo. De ce? Erau lăudați arabii pentru că ei schimbau Între ei mesaje, În timp ce În Germania Învățații nu știau să se ajute unul pe celălalt. Și se făcea aluzie la „un grup mai mare care vrea toată pășunea pentru sine“. Aici nu numai că se vorbea de cineva care căuta să răstoarne Planul pentru a urmări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îi lipsea adresa? Era evident că manifestele fuseseră scrise pentru că o anumită informație fusese pierdută și se făcea apel la cineva care, Întâmplător, ar fi cunoscut-o, ca să dea un semn. Finalul Famei era fără echivoc: „Cerem din nou tuturor Învățaților din Europa... să privească cu spirit binevoitor oferta noastră... de a ne ajuta să aflăm reflecțiile lor... Deoarece, chiar dacă până acum nu ne-am dezvăluit numele... oricine va face să ajungă la noi propriul său nume va putea convorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mână, el ar fi Înțeles că reconstituirea finală trebuia să ducă la descoperirea unei hărți și Încerca să ajungă la ea pe cont propriu. Ba chiar aș fi tentat să spun mai mult, vorba domnului Garamond. E posibil ca unui Învățat de talia lui să-i fi scăpat cu adevărat discrepanța dintre calendare? Și dacă o fi făcut-o Înadins? Dee dă impresia că vrea să reconstituie mesajul singur, sărind peste celelalte nuclee. Bănuiesc că odată cu Dee Își face loc ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
putea nici măcar să dezerteze de la ea prin lașitate, pentru că fusese pus cu spatele la zid. Teama Îl obliga să fie curajos. Inventând, crease principiul de realitate. 106 Lista nr. 5, șase maiouri, șase indispensabili și șase batiste, i-a intrigat Întotdeauna pe Învățați, esențialmente din cauza totalei absențe a ciorapilor. (Woody Allen, Getting even, New York, Random House, 1966, „The Metterling List“’, p. 8) Chiar În zilele acelea, nu mai mult de acum o lună, Lia a hotărât că mi-ar prinde bine o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acuma am activitatea asta la Club. Dar, când m-am apucat de goblen, nu aveam activitate, stăteam în cameră 23 de ore din 24. O oră pe la aer, pe la club sau pe unde eram. Un coleg în cameră m-a-nvățat goblen, să zic așa, mi-a arătat, a avut încredere, mi-a dat material, mi-a dat pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și se deschidea ușile singure. La Dacii. Eram învățați. Dacă nu, le băgam acid de baterie direct pe gaura de la cheie. Era treaba rezolvată! (Râde.) N-am iertat nimic... Am furat mult. În Băneasa, la țară. Simplu vă spui că luam, veneam la dumneavoastră-n vie seara și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e așa. Mai cu un medic, s-ar prosti, dar pe ăia nu-i poți... De ce? E oameni cu carte! Mai mă-nvăța unu’... M-a-ntrebat: „Câte picioare are scaunul ăla?“. Zic: „Trei“... I-am spus normal: „Patru“. Și m-a-nvățat toți... Am spus normal: „Patru“. Lor le era frică cu pedeapsă mică. Lasă, mă, spun ca mine: „Patru“. M-a pus să văd literili alea cu ochiu-nchis. Mă-ntreabă: „Ce-i?“ - „E trei“, că mă-nvățase băieții. „Bravo, ești bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu, aicea, nu pot să spun că am prieteni adevărați... dar îi consider prieteni pentru că unii știu să respecte, știu să se comporte, au caracter, chiar dacă sunt deținuți și sunt după gratii. Și, așa cum spuneam mai ’nainte, am avut de-nvățat de la unii, de la alții, am avut ce-nvăța. Și mi-a plăcut întotdeauna să fiu un băiat cuminte, serios. De la oameni care sunt oameni maturi, oameni care au discernământ. Moral, spiritual. De la unii înveți sfaturi bune: să nu mai greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ne învață, Voi un nume să le dați. Fără seama să ne dăm (La compuneri mai ales), Chiar de foamea nu dă ghes, Câte una mai mâncăm. Vreau să-mi spuneți, așadar, Ce e un...? Numai Ionică, bietul, N-a-nvățat nici... Ce nume-ar putea să poarte Cel care nu știe...? Se învață, bunăoară, Chiar în clasa-ntâi... De la A până la Z, Știe-ntregul... Cine știe alfabetul Poate descifra... Secretul Alfabetul nici nu-l știe, Dar el scrie... poezie Are
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Își dădea și el seama că ea este mai isteață și mai energică decât el. Încă din primii ani de studenție s-a gândit, după ce-și făcuse un mic calcul, că n-ar fi rău să se apuce de învățat italiană - limbă care nu prea se studia -, dactilografie și stenografie. Când a absolvit facultatea, erau într-adevăr o mulțime de fete care știau engleză și franceză, de le luai cu lopata, dar pe cunoscătorii de italiană îi căutai cu lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vânt. Sa îndure moartea-n vară alte spice sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare inima prin lumi bătând. Să îngîne-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rând. CIMITIRUL ROMAN Huliți au fost romanii de unii învățați din vremi mai nouă că metafizica n-ar fi creat ca alte glorioase seminții, doar apeducte, colisee,foruri, drumuri, eterna urbe, castre și troiane de hotar. Huliți au fost romanii că numai case-ar fi clădit cu atrii primind de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
încălțările, asemenea câinelui care linge picioarele stăpânului pentru a-l îmbuna. M-a respins însă scârbit și revoltat. Fără a-mi lăsa timp să răspund, a adăugat privindu-mă disprețuitor: - Vorbești limba noastră, precum și celelalte din regat, vorbești ca un învățat în apărarea credinței ariene, cunoști legile noastre și pe cele ale Bizanțului, și totuși nu ești demn să intri în casa unui om cumsecade. Ducii vor să-ți acorde o ultimă șansă, cu toate că eu m-am opus. După care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarzi. Amintirile pot să mă înșele. Oricum, în cele din urmă, am avut îndrăzneala să vreau să descopăr latura Sa obscură, pentru a căpăta putere asupra persoanelor și asupra lucrurilor. Nu-mi mai era de-ajuns să fiu considerat un învățat, voiam să fiu stăpân peste ceilalți. Iuda, al cărui nume este blestemat pe veci, devenise termenul meu de comparație. Credeam, în nelegiuirea mea, că el fusese litera Beth a mântuirii. Fără trădarea lui, nu s-ar fi întâmplat nimic. Spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-i dezvălui înțelesul cuvintelor pe care le schimbasem cu călugărul la Muta. Am căutat să potrivesc lămurirea cu simplitatea minții lui. - Așa cum a insinuat preotul de la Classe, Andras este căpetenia unui mic grup de discipoli ai lui Basilide, un învățat care a trăit acum aproape cinci veacuri în Alexandria din Egipt. El susținea că Iisus n-a murit pe cruce și că în locul lui a fost răstignit altcineva. Urmașii săi nu se sfiesc să spună că Iisus râdea de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut pata ce-i umezea tunica sub fund, am înțeles că nu Romilde, cu siguranță, era absentă în patul conjugal. Adevărul mi s-a dezvăluit întâmplător la câteva zile după întoarcerea lui Garibaldo. Tocmai citeam o carte, De magistro, a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o credință și o politică în care să te poți recunoaște dincolo de diferențele de nație. O utopie. Iată de ce nici unul dintre noi nu era cu totul împăcat. Îmi cumpărasem o casă și făcusem din ea un mic palat unde puținii învățați și artiști din oraș se bucurau întotdeauna de o primire cordială. Ușa era deschisă și pentru cele mai frumoase prostituate, pentru femeile bogate libere de moravuri îndoielnice, precum și pentru negustorii cu prăvălii bogate în bucate și vinuri alese. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]