1,450 matches
-
de spermatozoizi. Ipotetic - și exagerînd, desigur -, dintr-o singură ejaculare, s-ar fi ajuns la o planetă-Thomas; donațiile, nu puține, ar fi dus chiar la un exces de populație, nu ar fi fost bine. Dar numai cîte un microscopic ieșea Învingător, de fiecare dată, ce lupte se dădeau Într-un pîntec! Doar unul, mormoloc În lichidul amniotic, ieșea, metamorfozat, peste un timp, la lumină, țipînd, refuzînd, parcă, lumea În care fusese nevoit să ajungă. Urmașii lui Thomas nu aveau de ce să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se dușmănesc vreunii: nici nu se iubesc; călăreală; apoi beau; epuizați, de cele mai multe ori adorm. Paradisul. Fără violență! Bine, atunci de ce să moară, cîndva, el, tocmai el? I se părea nedrept. Era sănătos, puternic, cîștigase cursa primordială, decisivă - fusese spermatozoidul Învingător În cursa spre uter, Împotriva posibililor săi frați; ivit dintr-o ejaculare necontrolată - aflase de la Antonia că nu fusese dorit; exista totuși; un ales, s-ar fi putut spune, natura Îl vroise. Pentru ce să moară? - o aberație; se gîndea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tu! insistă Lara. —OK, fetelor. Hai să fim sincere, le întrerupse Julie. Eu sunt cea mai frumoasă, dar nu putem să ne decernăm nouă însene cuponul de cumpărături la Dolce & Gabbana, așa că hai să mergem mai departe și să hotărâm învingătoarea. Nu mă amuza câtuși de puțin concursul acesta cu cea mai bine îmbrăcată fată. Nu făceam decât să mă întreb cum voi putea termina vreodată articolul, dacă obiectul lui principal era în mod constant absent. Daca nu ești atent, chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a sărit cu pumnii, ea cu cuțitul. El e în spital, înjunghiat în burtă. Poveste banală de tranziție către niciunde (citește: pușcărie, spital, mormânt) pentru cei mai mulți din categoria asta. În acest caz însă a intervenit providențial sora lui I., o învingătoare a tranziției, și le-a așezat măcar fata pe o cale. Cred că obsesia mea cu egalitatea de șanse vine mult și din aceea că, față de mine, cei mai mulți prieteni din copilărie sunt de fapt loseri ai tranziției. Sunt supușii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și că singurătatea țîșnește dinlăuntrul nostru ca un izvor din care nu bea nimeni. Căci acum e prea tîrziu să mă mai gîndesc la fericire. Să nu sufăr, iată adevărul spre care mă Îndrept. CÎt timp am fost tînăr și Învingător, totul În jurul meu era altfel. Apoi am Început să simt nisipul scîrțîind sub tălpile mele. Și mă gîndesc uneori că mi-aș trăi, poate, altfel viața dacă aș mai fi o data tînăr ca pe vremea Himerei. Sau aceasta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cer... Eu vreau să-mi dai copilul sburdalnic - pe Arald". Și întorcîndu-mi fața, eu spada ți-am întins. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul, Arald, copilul rege, uitat-a Universul, Urechea-i fu menită ca să-ți asculte viersul, De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. {EminescuOpI 92} De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grâu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: "Eu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
divin,/ fără să mă uit înapoi/ sau să îngenunchez după o clipă efemeră...”. Acest romantic tablou existențial este completat de amintiri vii ori tardive regrete, de bucuria reușitei ori de tristețea asumatelor neîmpliniri. Din acest melos sinestezic și irațional - uneori - învingătoare iese Poezia. O poezie a sufletului, cântată de un aed, scrisă pe pânzele memoriei de un antic scrib și dăruită timpului, spre recunoaștere și, de ce nu, spre nemurire. Gheorghe A. Stroia Vasilica Ilie sau sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
a fi depășită și cea de pericol, pentru ca apoi, nestingherită, să preia frâiele conducerii armăsarului, în cursa prin hipodromul iubirii, fără a înceta să-i testeze măiestria sportivității (căci era un concurs, o luptă în care protagoniștii erau Învinși și Învingători), inventând mereu obstacole, dulci refugii, refuzuri abile, sub masca clasicelor migrene sau filosofice indispoziții, pavând astfel cu ignorări, drumul spre Rai. Apelativelor telefonice sau cu încadrări în categoria inutilității relației dintre nărăvaș și Ea, femeie coaptă de 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi de mine?, faci mișto?, ai regizat scena, așa îți pregătești tu gagicile? Și-a pierdut orice mască.) Nuuu, păi, ce, îndrăznesc? (Râde... învingător, ea râde strepezit.) Doamne, ce-am căutat? Calea cea mai simplă în a pierde un bărbat e să râzi de el. Să nu mai faci asta niciodată. Nu râd, Străine. Vino luni. Acuma sunt ocupat, ar trebui să plec. (Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Aude numai în mintea lui tic-tacul unui ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
victorii, alții au întâmpinat rezistentă, iar alții și-au îndreptat ambițiile în altă parte. Între aceia care nu au câștigat victorii se numără Giovanni Aucut, a cărui fidelitate n-a putut fi pusă la încercare, deoarece n-a ieșit niciodată învingător; dar oricine va recunoaște că florentinii ar fi căzut cu ușurință sub stăpânirea lui, dacă el ar fi avut victorii. Sforza a avut întotdeauna împotriva lui trupele lui Braccio, astfel încât unul l-a ținut în frâu pe celălalt; Francesco și-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe furiș, Îndesându-și În buzunare sandvișuri și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe ușă cu cei doi gemeni, când tatăl lor adoptiv vorbea la telefon. Ne-am reunit ca două armate Învingătoare pe o alee plină cu frunze uscate din Parcul Icoanei. Eram descomplectați, lipsea un membru important al familiei, dar fericiți. Am cumpărat de la un Supermarket din apropiere brânză, șuncă, pâine, un kilogram de mere și un borcan de zacuscă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acum o dată pentru totdeauna. Și totuși, am descoperit destul de greu în colțul gurii surâsul ei de mândrie care îmi era atât de familiar. Plecase cu el în eternitate, vrând până și-n înfrîngerea de pe urmă să-și păstreze aerul de învingătoare. O priveam lung, apăsător, continuu, ca să-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. Chipul Mihaelei se multiplica, vedeam un șir lung de moarte, încît odaia, poate chiar toată casa se umpluse numai de ea. Aș fi vrut să plâng, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Văzând că nu poate finaliza discuția cu fata pe care, de când a văzut-o credea că este zâna pe care o așteaptă de milenii, și de care s-a îndrăgostit din prima clipă, Spiritul a cedat și Magnolia se considera învingătoare. Ca la un semn divin s-a făcut liniște în întreaga pădure, Spiritul s-a prezentat în fața Magnoliei căreia i s-a adresat: -Frumoasa mea, te rog să iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de furnici lucrat. Biata
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
punea de fiecare dată, când ieșea în societate, era îndeajuns de strălucitoare, pentru a demonstra lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o puternică încredere de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sunt cele mai primejdioase. Li se atrăgea atenția că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți moderne, femeile au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
singur spectacol toate durerile și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă gândeam într-o seară (tot comparând rolurile jucate de Roma antică și America) la ceea ce deosebește, totuși, "vechea Romă" de "noua Romă". Roma antică a construit șosele pentru filosofii greci. Și-a pus cohortele să apere marea filosofie greacă. Învingătoare, s-a lăsat învinsă de învinși. Pe când America nu pare dispusă la așa ceva. Ea vrea să-și extindă propria "filosofie", singura în care poate gândi, în care se descurcă și în care crede. În plus, e capabilă să cucerească fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fără ea mi-ar fi rămas necunoscute. A luptat cu dânsa (căci se numește luptă îndelungatele noastre neînțelegeri și veșnica veleitate de a învinge, a pleca dacă nu se poate învinge altfel, ca să te întorci în același timp învins și învingător) e o supremă satisfacție pentru orgoliu (dar lipsită de umanitate, căci ne distruge pe amîndoi), o convingere nemărturisită că am un noroc rar în chiar necazul meu, că soarta mi-a făcut o mare cinste de a mă considera demn
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă interesa extrem de puțin. Mi-era rușine să-ți tăinuiesc hotărârile mele. Marturisindu-ți-le, mi se părea că fapta mea e mai puțin urâtă. Și apoi, poate că de la distanță continuam lupta cu tine și voiam să mă consider învingătoare. În orice caz, voiam să afli. L-am rugat de o sută de ori pe el să-ți spuie tot și n-a vrut. A pretins că nu e în stare să-ți facă inutil rău. - Putea să nu mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
desăvârșire, că fiul căruia îi dăduse naștere n-avea să se abată de la Marea Cale. Chiar și acum, când conversa cu Nene, încă îi mai revenea vechiul obicei de a-l numi pe Hideyoshi „băiatul ăsta“. „De s-ar întoarce învingător, fie și de-o fi în schimbul acestui trup bătrân.“ Aceasta era singura ei rugăciune, repetată cât era ziua de lungă. Din când în când, ridica privirea, cu un oftat de ușurare, spre statuia zeiței Kannon. — Mamă, presimt că, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
râu, peste care se construise un pod. Pe acest pod sta la pândă un tâlhar care îi provoca la luptă pe toți aceia care voiau să-l treacă și atât de mare era putera sa încât, până atunci ieșise întotdeauna învingător, cum se vedea după armele a numeroși cavaleri, îngrămădite pe malul apei, ca trofeu. Rinaldo l-a atacat, dar a fost tot atât de norocos ca și aceia care-i precedaseră, căci păzitorul podului l-a lovit atât de tare cu o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
explic ceva. De regulă, Lorne interpretează eroi. Eroii nu pierd niciodată. Pe vremea lui Lorne nu pierdeau niciodată. Apoi, a urmat o vreme când au început să piardă și ei, dar acum s-au întors la timpurile când erau mereu învingători. Eroii, eroii nu pierd nici o bătălie, decât dacă au de luptat cu zece tipi, înarmați cu cuțite și bice, iar el e bolnav, și mama lui pe moarte, și soția lui gravidă, și... — Da, te-am citit, a spus Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al fiecăuia de a face din modul divin de a trăi, stilul organic purificator, ziditor, suitor prin tot ceea ce simțim, gândim, înfăptuim. Devenirea noastră trebuie să aibă sens ascendent, transcendent. Prin și între cărți, intelectualul se aprinde ca un bec învingător al umbrelor, incertitudinilor, temerilor, întunericului... Cărțile au o putere fascinantă pe care ecranele electromagnetice, oricât de colorate, de guralive și de dimensionate, n-o pot avea. Imaginile se izgonesc unele pe altele, ca și vorbăria, care te privează de reflexie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]