1,518 matches
-
de schimbarea bruscă a subiectului. ― Nu-ți fă planuri, Îmi ceru el vesel. ― Ce o să facem? am Întrebat curioasă. ― Secret. M-am strâmbat. Nu Îmi plăceau secretele. ― Și o să-ți placă de data asta, mă asigură el. ― Bine, am șoptit Învinsă și m-am ridicat pe vârfuri pentru un sărut rapid. O să mă străduiesc! Maria nu ajunsese Încă acasă În momentul În care m-am prăbușit pe canapeaua din sufragerie. Nu știam pe unde umbla, dar numi puteam imagina decât că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m-am străduit din răsputeri să-l bat pe Strickland pentru că era un jucător care-și disprețuia adversarul înfrânt. Felul cum exulta în momentul victoriei îți făcea și mai greu de suportat înfrângerea. Pe de altă parte, dacă era el învins primea înfrângerea cu multă bonomie. Nu știa să câștige, în schimb se pricepea să piardă. Aceia care cred că un om își trădează cel mai limpede caracterul când joacă un joc ar putea să deducă lucruri mult mai subtile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar aduceam cu mine o șleahtă de prieteni flămânzi și însetați, care se înfruptau pe seama iubitei mele. Când, uneori, îmi făcea imputări din cauza vieții destrăbălate, mă supăram foc. Câteva zile nu mai călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după orgii prelungite până-n zori, sau după nopți istovitoare de dragoste, a doua zi dimineața, luam frumușel ghiozdanul din cui și plecam la școală, ca să mă așez cuminte în bancă, lângă colegii mei candizi și nevinovați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se atrăgea atenția că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți moderne, femeile au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de păcate și cu tragediile lor care adunau într-un singur spectacol toate durerile și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Cu X. - Imbecilul acela?! - Dar e așa de bun! Răspunsurile veneau formidabile, grave sau ușuratice, așa de caracteristice pentru ea, că lupta era zadarnică. Lupți atâta timp cât ești cu inamicul pe același plan, dar nu când te afli pe planuri paralele. Învins, nu mi-am mai ascuns deprimarea; încercai mai bine să mi-o exploatez, s-o înduioșez și s-o fac să renunțe la gândurile străine. Prevăzuse, și pentru a nu face vreo imprudență, și-a reluat mutismul și fața imobilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adânci, care fără ea mi-ar fi rămas necunoscute. A luptat cu dânsa (căci se numește luptă îndelungatele noastre neînțelegeri și veșnica veleitate de a învinge, a pleca dacă nu se poate învinge altfel, ca să te întorci în același timp învins și învingător) e o supremă satisfacție pentru orgoliu (dar lipsită de umanitate, căci ne distruge pe amîndoi), o convingere nemărturisită că am un noroc rar în chiar necazul meu, că soarta mi-a făcut o mare cinste de a mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ceva. Se zice adesea că victoria și înfrângerea fac substanța vieții de războinic. Dacă vă gândiți la dezastrul de azi în comparație cu destinul omenesc, știți că a fi mândru de victorie e primul pas pe calea distrugerii, iar a fi complet învins e primul pas spre ziua victoriei. Ciclul etern al suișurilor și al coborâșurilor din viața unui om nu ține doar de bucuriile și de tristețile temporare. — Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
despre faptele lor în tabăra ce se întindea sub evantaiul de aur al lui Ieyasu. — Sunt atât de puțini. Ieyasu era tulburat. Acel mare general rareori își manifesta emoțiile, dar era îngrijorat de soarta războinicilor care porniseră în urmărirea inamicului învins. Mulți nu se înapoiaseră, deși cornul sunase de câteva ori. Poate se lăsaseră purtați de bucuria victoriei. Ieyasu se mai repetă de două-trei ori. — Nu e vorba de a obține victorie după victorie, spuse el. Nu e bine dacă doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scriitor sunteți?... Acum știu că nu cel pe care mi-l închipuiam eu... În felul acesta nu puteți fi un model pentru nimeni... - Așa e, așa e, murmurau prietenii puștiului. Că bine le zici, Elefterie... Capul lui Mircea Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
capăt, adică până când lucrurile s-ar fi lămurit în vreun fel. Până totul ar fi intrat în normal, mai precis. Deocamdată, acasă, Rebelul se dovedea la fel de neînduplecat. Dar, după cum arăta, se vedea limpede că e la capătul puterilor. Acum trebuia învins. Și G. știa cum. A hotărât să mănânce în hol, chiar în dreptul oglinzii. Cât o să mai rabde îndărătnicul? O să renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asta o va aranja, pe urmă, Maestrul în efecte speciale), și neapărat fum, fum, mult fum plutind deasupra întregului peisaj. În momentul în care voi frâna în dreptul Cetății, cele trei aparate postate acolo vor filma, în detaliu, reacțiile celui care, învins, se întoarce acolo unde îi este locul, în spațiul său! Sau ajunge în altul identic!...” Totul a decurs perfect. Filmările pe autostradă, cadrele menționate de Regizor, intrarea în oraș... Echipa din dreptul Cetății - deși deconcertată - a surprins în amănunt momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-se cu Tatius Sabinus, murmură: — Am înțeles de ce tace Tiberius. Și mi-e teamă. Înțelegea limpede, spuse el, că Germanicus - acel dux care, cu un gest, dezlănțuia sau oprea opt legiuni puternice, stăpânul războiului și al păcii, în fața căruia cei învinși cădeau în genunchi - fusese deposedat de putere. — Fără vreun cuvânt, fără vreo lovitură, Tiberius i-a îndepărtat de el pe cei care, într-o singură zi, l-ar fi putut urca pe tron. Vorbea de parcă și-ar fi scris deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre ei, cu micul lui cortegiu, se făcea ecoul sufletelor pline de neliniște, de teamă, al sufletelor răzvrătite a sute de mii de oameni. Erau suverani, principi, mici seniori, generali de armată, dușmani învinși sau aflați încă în război, vasali, aliați nesiguri. Iar Zaleucos - care, datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus. Toate aceste personaje erau înghițite de sălile interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrie cărți; vor să cunoască zeii celorlalte popoare și să-și atragă bunăvoința lor ca să le dea victoria. Pesemne că trăise cu tristețe toate zilele războiului, dar spunea adevărul: Roma primea printre ai săi innumerabiles dei divinitățile popoarelor dușmane sau învinse, iar un rit arhaic, apărut în timpul luptelor grele ce se dăduseră la porțile ei, evocatio, trebuia să le convingă, prin ofrande și sacrificii bogate, să-i părăsească pe protejații lor nenorociți și să se alăture puternicei armate romane. Sacerdotul clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse. Gajus se plimbă prin grădini, coborî până la râu. Zgomotul apei era la fel cu cel făcut de fluviul Orontes în jurul palatului din Epidafne. Bietul Zaleucos se uita la el de departe; se simțea inutil, înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
protejat cu grijă? De ce oare, după atâtea crime, aveau nevoie să-și îmbunătățească imaginea? Apoi își spuse că era doar un ostatic aflat la mila lui Tiberius, „ultimul dintre ai voștri e aici, în mâna mea“, asemenea fiilor regilor străini învinși, asemenea lui Dareus din Parthia, lui Herodes Agrippa din Judaea. Poate că trăia fiindcă era un pion în tratativele lui Tiberius cu senatorii ce i se opuneau. Poate că îi asigura lui Tiberius o succesiune îndepărtată și liniștită, împiedicând alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să se ascundă, să aștepte lăsarea noapții. Când murise Drusus, noaptea îi fusese de folos pentru că plânsese. Acum, fiecare mână strângea cu putere brațul opus, învinețindu-l; mintea plăsmuia imagini ale dușmanilor învinși, care strigau în zadar. Se ascunse în bibliotecă, într-un colț unde nu era suficientă lumină ca să citească. Însă nu-și dădu seama. Întinse mâna la întâmplare, luă un volumen, se întoarse, ajunse sub portic și se lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de comerț. Acum e ca și cum n-ar mai fi ale lor. Senatorii nu sunt liniștiți; eu nu le-am promis că se vor întâmpla toate acestea. Împăratul privea harta. Dincolo de granițe se întindea imperiul parților, vechiul dușman al Romei, niciodată învins. — Trebuie să-l eliberăm pe principele Dareus, care e ținut ostatic de ani de zile; trebuie să căutăm o înțelegere. În ciuda războaielor, Dareus îi era prieten. — Fluviul Euphrates nu va mai fi traversat de armate, ci de ambasadori. Macro îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele, adunate grămadă, îmi luminează destinul. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gene, Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde, Și-adorm în patul nopților perene, Ca pe zăpada liniștii profunde. Iar când noaptea cerne șoapta ca un scrum, Pe lacrimile umbrelor întinse, Prin liniști rătăcite fără drum, Îmi poartă pașii stelele învinse. Am să las gândul să-mi treacă peste chip, Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată, Ca în clepsidră firul de nisip, Am să mă scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]