1,698 matches
-
Romanul a fost scris pe ideea cunoașterii celor care s-au opus. Să cunoști și un alt punct de vedere, și pe acela al celor aparent învinși, nu numai al celor ce se credeau învingători. De fapt, mă interesa optica învinșilor în paralel cu cea a învingătorilor, două moduri de a percepe istoria. Și am scris o carte de trei sute de pagini. Nu era mare lucru de capul ei. Era făcută mai mult din amintiri. Mă lăsasem purtat de amintiri, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
crescut cu mine pe Bugeac, trupul să mi-l sature de viu”. Prietenia i-a adus poetului alinare “ ți-ai rupt cămașa toată de pe tine și rănile trupești mi le-ai legat”. În ultimele ceasuri de osânda balaurul, În sfarșit, Învins, “ Își suge veninurile toate”. Dincolo de rigorile și suferințele temnițelor poetul spera În seninul zilelor postume “În alt veleat, când rănile de acum/peceți În cartea țării se vor face”. El este sigur că “Într-o zi se va vorbi despre
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
clipa cea mai grea”; Nu mă feri Doamne de durere, dă-mi putința să o trec”;” Când mi-am dat seama că nu mai am Încotro am devenit optimist”; - ”Am trăit În țară fără sat; ai mei făr’de țară”; - ”Învinsul cât și Învingătorul sunt vremelnici”; Nimic mai jalnic; o limbă biciuită de altă limbă”; - ”Toți ne Închinăm Într-un fel Patriei; unii doar cu viața, alții și cu moartea”; - ”Veșnica tinerețe În lucruri trecătoare”; - ”Pentru Întâia dată mi-am ridicat
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Astharte ca fiind soția zeului canaanean Baal, zeul atotputernic al ordinii cosmice, al vegetației, al vieții și al morții. Ea patrona fertilitatea naturii, vânătoarea, personifica planeta Venus. Zeița se amesteca în luptele oamenilor și ale zeilor, se scălda în sângele învinșilor. Și ei i se atribuie episodul erotic cu eroul Urukului, Ghilgameș, și episodul călătoriei în infern. Astharte este ocrotitoarea dragostei materne, filiale, a iubirii erotice sub toate formele, de la cele morale, până la cele mai libertine. Era reprezentată ca o gazelă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de capricii și mofturi, l-a captivat cu numeroase fantezii erotice. Într-una dintre fantezii, participanții se grupau în două armate: a bărbaților, conduși de împărat, și a femeilor, conduse de Yang Guifei. Armatele, cu "soldații" îmbrăcați sumar, se înfruntau, învinșii erau trântiți la podea și "gratificați" cu contacte erotice. Frumoasa și răsfățata concubină a reușit să-l irite pe împărat, făcându-i scene de gelozie și folosind cu insoleță flautul de jad al fratelui împăratului, fapte grave care au incriminat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ai apărut în somn? De-aș fi știut că-i doar un vis Nu m-aș fi trezit nicicând. Florile de cireș Au înflorit în van, pălind În timpu-acestor ploi Fără de sfârșit precum Trista mea reverie. * * Simțind că m-a-nvins Iubirea fără margini, Noaptea-l voi vedea Lumea nu te ceartă când Bați cărarea visului. * Cu toate că-l văd În fiecare noapte Atunci când visez Aceste-ntâlniri n-au preț Ca-nfățișarea-i vie. * De singură ce sunt Mă simt o trestie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de al II-lea război mondial, s-au organizat Jocurile Olimpice la Londra, sub denumirea de Jocurile austerității. Pentru prima dată, sportivi proveniți din țări comuniste au făcut parte din cele 59 de țări participante. Urmând tradiția de după primul război mondial, învinșii celui de-al doilea război mondial, Germania și Japonia, nu au fost invitați să participe la jocuri. 1952 - După o absență de 40 de ani, sportivii ruși se întorc în arena olimpică sub steagul Uniunii Sovietice. Însă, aceștia, împreună cu alți
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
proiectarea bobului. Din momentul începerii împingerii bobului și până la trecerea liniei de sosire o echipă întreagă va urmări cu interes coborârea prin intermediul înregistrărilor pentru a putea interveni pe viitor și cu alte îmbunătățiri. Nu trebuie uitat că în orice sport învinșii sunt separați de învingători de numai câteva sutimi de secundă. Campionii la bob aleargă poate mai repede decât toți ceilalți participanți, însă câștigătorii cursei de 100 m sunt aclamați și considerați cei mai rapizi din lume. Harold Abrahams parcă avea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
altă scară a meritelor. În Grecia, se știe, jocurile erau rezervate oamenilor liberi și victoria, se spune, nu avea alt sens decât revelarea forței divine care făcea la rândul ei cel mai bun atlet. În Roma, pentru divertisment, se băteau învinșii și sclavii. În Franța de altădată, petrecerea timpului aristocratic nu se amesteca niciodată cu jocurile populare. Se vede uneori că se întâlnesc, dar niciodată nu se confundă. Sprinterul sau maratonistul timpurilor moderne nu este deloc descendentul direct running footman, acești
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de memorie. Înfrîngerea democrației între 1938 și 1944 stă la baza inversării politice: nu se mai urmărește apărarea istoriei și a progresului ca în Cadrele, ci apărarea trecutului împotriva nonvalorii istoriei prezente și a regresului constituit de sistemul totalitar. Democratul învins face apel la trecut împotriva distrugerii valorilor de către republica de la Vichy. Astfel se explică oscilările pe care le constatăm între alți termeni semnificativi, între "a reconstitui" trecutul și "a reconstrui trecutul": în realitate, manuscrisul ne arată că uneori Halbwachs șterge
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
12 noiembrie 1918. Plebiscite oficiale, organizate în Tirol și la Salzburg arată faptul că nouă din zece votanți doresc această finalizare a unității germane întrucît adeziunea lor față de Imperiul dispărut își pierduse sensul. Dar cum austriecii figurează în capul listei învinșilor, aliații nu vor acorda nici o atenție acestei expresii a voinței lor.319 În decembrie 1918, ei se opun chiar tentativei de secesiune a Boemiei germanofone regiunea Sudet tetativă reprimată de către Masaryk în spijinul Franței. Și tot astfel, mai tîrziu, în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al României, în timp ce Turcia va trebui să reziste cu arma în mînă tentativelor imperialiste ale unei Grecii care, profitînd de victorie, începe lupta împotriva unui adversar aproape mort. În timpul negocierilor de la Versailles, Lloyd George nu va opri acestă nenorocire a învinșilor decît numai pentru Germania, refuzînd anexarea la Franța a Sarre-i meridionale, transferul Dantzig-ului către Polonia și obținînd desfășurarea unui plebiscit în Silezia de Sus, ca prealabil al supunerii acesteia față de Varșovia. Naționalismul carierist Perioada anilor 1907-1919 devine teatrul celei de-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în sfîrșit, cel de la Sèvres, cu Turcia, la 10 august al aceluiași an, acesta din urmă fiind atît de leonin încît a trebuit să fie revăzut la Lausanne, la 24 iulie 1923. Nici unul dintre acestea nu face obiectul negocierii cu învinșii, amputați aproape mortal în cazul Austriei și al Ungariei. Și aproape toate reajustează state destinate în întregime rupturilor etnice. Avansînd de la 2 milioane de locuitori în 1912 la 4 milioane în 1914, Serbia, rebotezată Regatul Sîrbilor, al Croaților și Slovenilor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mondial va crea condiții de răzbunare irlandezilor. În lunea Paștelor din 1916, întreaga Armată Republicană Irlandeză IRA va începe lupta pentru eliberare la Dublin. Populația va rămîne pasivă la început dar, brutalitatea represiunii o va determia să se solidarizeze cu învinșii, care obțin astfel o victorie postumă. Astfel, fără ca guvernul britanic să-și dea seama de aceasta, ruptura devine iremediabilă. Și în sfîrșit, tratatul din 6 decembrie 1921 care instaurează statul liber irlandez este perceput ca un dictat, un soi de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să-și instituie legitimitatea lor democratică, una dintre cele mai contestabile de altfel, în singura manieră posibilă pentru ei; anume, demonstrînd prin abilitate teoretică și prin viziune strategică capacitatea de a conduce o schimbare de regim fără învingători și fără învinși, acceptabilă atît pentru vechea opoziție democratică cît și pentru masa de spanioli sau pentru membrii aparatului puterii căzute care se temeau, și unii și ceilalți, de brutalitatea unei rupturi susceptibile de a pune în discuție realizările economice ale țării. În
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai ales în domeniul religios, aceste diferențe pot fi lesne sesizate. Din cea mai veche antichitate însemnul caracteristic al ființelor divine era o tiară cu două coarne, în Sumer, deci, ca peste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
după căderea lui Hatșepsut, Tutmosis era de acum în drum spre Palestina și Siria - pentru a-i supune pe "rebeli". La puțin timp după asta, el triumfă la Megiddo. Din fericire pentru viitorul Imperiului, Tutmosis s-a arătat generos cu învinșii. Acesta era sfârșitul izolaționismului egiptean, dar și declinul culturii tradiționale egiptene. In ciuda duratei relativ scurte a Imperiului, urmările sale au fost ireversibile. Ca urmare a politicii sale internaționale, Egiptul s-a deschis progresiv spre o cultură cosmopolită. Un secol
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aristotelică, promovează catharsis-ul ca o condiție esențială a receptării operei artistice. Din acest punct de vedere criticul - în sensul său inițial de observator și comentator obiectiv, distant și nemilos al operei - este, asemenea lui Mefistofel, cel puțin aparent, un învins. Stimulat de el - pentru că și el reprezintă publicul căruia i se adresează - scriitorul inovează, face eforturi să surprindă, să emoționeze chiar și un astfel de cititor avizat, îi învață grilele de lectură și se străduiește să-i confirme sau dimpotrivă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca înțeles, identice: relevă o atitudine persistentă în societatea romînească, de incomprehensiune și lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al poemului din 1916 și versul 5 al celui din 1929: „...Dar vai acei învinși, pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în fine, similitudinile pot fi extinse comparînd versul 4 din „Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dicție mai încordată; „Cu voi...” e mai general și cu o dicție calmă. Legat (cum se deduce) de durerea unui refuz, primul mai poartă încă vibrațiile șocului, pe cînd al doilea pare distanțat de orice sursă de neliniște. în „Vobiscum” „învinșii” sînt de categoria „marginalilor”, boemi cu o stare mai deplorabilă decît a autorului, în schimb în „Cu voi...” ei sînt valori reputate, „genii”. Cu cei dintîi poetul se solidarizează prin eșec, cu ceilalți prin idee. în „Vobiscum”, mai trebuie spus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sute” are întreaga sa operă. De fapt, cum scrie Bacovia? Mărturiile sale sînt puține și nu întotdeauna clare. Cert, scrie numai într-o „concentrare de cugetare”, care-l consumă și-l obosește, și, în majoritatea cazurilor, numai „prin prisma celor învinși”, supărați, triști 8). în cea mai mare parte, munca lui literară e „muncă de visător”9). Timpul pe care îl acordă reflecției e mult mai lung decît cel pentru scriere. înainte de a fi așternute pe hîrtie, versurile și proza sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație) singurul ispitit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
umor”, în perioada interbelică Bacăul gusta cel mai mult epigrama, ai cărei reprezentanți erau: Al. Gheorghiu-Doinaru, Ioan Lambrino, G. D. Apostol, Al. Tiron, I. Voledi, Sandu Rusu-Saru. Pătimașe, disputele dintre ei au durata unora dintre războaiele medievale, cu învingători și învinși niciodată definitivi, cu permanentă poftă de revanșă. Bacovia e descoperit, mai întîi, de „străini”. Primul articol despre el îl face un ieșean, primul interviu cu el îl face un bucureștean (e drept, originar din Tecuci), primul desen - un gălățean, primul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
structura fundamentală în schema dinamică a invaziei, a luptei și a cuceririi. Energia și dorințele personajului îl pun în mișcare. E.Roy-Reverzy [1998, p.81, 97] precizează însă că este vorba mai mult de o aparentă, deoarece ei sunt cu toții învinși, fie de femeie, fie de faliment sau de moarte. În comparație cu personajele balzaciene a caror energie ține de voință, energia personajelor zoliste ține de involuntar, de aici și eșecurile lor73. Se știe că ficțiunea naturalista privilegiază o viziune a lumii pesimista
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]