6,513 matches
-
în vânt, Păsările cânte triluri săltărețe Să miroase a proaspăt reavănul pământ Eu cu bucurie să le dau binețe. Doamne, ca pe lume nu-i nimic mai sfânt Că o primăvară, cănd învie toate, Parcă-s ale mele, cele care șanț, Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate. IZVORUL DIN TUGĂ Când cântă guguștiucul printre blocuri îmi aduc aminte cum la mine-n sat juca, în aer, fagure, căldura, iar eu mergeam, cu tata, la arăt. Tata-ntorcea
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți... (sfarsit) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea a III-a - ultima / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
luni de muncă mizerabilă la țară. Nu a spus cu cine a fost. Despre viața sa privată niciodată nu a povestit părinților săi, nici măcar mamei sale. Era o enigmă totală. Ce mai auzeau despre „cuceririle” sale sentimentale auzeau de la „radio șanț”, cum le spunea bătrânul bârfitoarelor din comună. A doua zi Săndica a început să-și organizeze materialele adunate în cei cinci ani de studii, lăsate în camera sa de la țară, peste care se așternuse praful. Părinții săi nu prea intră
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
caz nici nu apucasem să mă ridic pe propriile mele picioare când am făcut prima ispravă din viața mea. Mi s-a povestit cu lux de amănunte cum ieșise mama cu fuiorul de tors dar și cu mine pe malul șanțului unde se adunau cumetrele la o vorbă, fiecare cu lucrul ei. O mișcare neprevăzută și am căzut din poalele mamei peste vecina de alături, dar cu ochiul în fusul acesteia. S-au ridicat femeile speriate, au încercat să mă oprească
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
ieșeam să le arăt copiilor lăudându-mă, dar de fiecare dată mă întorceam acasă fără ele. Tare rău mi-a părut mai ales de unul din ele care, avea o peniță de sticlă, brăzdată spre vârf de o serie de șanțuri minuscule pentru scurgerea cernelii și pe care l-am pierdut jucându-mă pe uliță cu el. Școala elementară avea numai două săli de clasă la început și era ținută de familia Nițescu, soț și soție, care educaseră înaintea mea, multe
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
munte alb .. de vatä. Zburând și eu..primesc imbräțișare sacrä. De la un Înger parcä, alb că neaua! O pasäre iubitä de mine la fel ca...Steaua! O voce rece..îmi alungä al meu vis! Punând capät zborului spre... Paradis! Acum șanț din nou pe Pämânt! Porumbelu-l pästrez mereu în gând. Știu! Nu-l voi mai vedea nicicând... D.Theiss Referință Bibliografica: Îngerul de la..hublou / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 803, Anul III, 13 martie 2013. Drepturi de Autor
INGERUL DE LA..HUBLOU de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342270_a_343599]
-
cele rele, mediatizate la maximum, altele neadevărate sunt inventate de prieteni creativi, norma nu mai este bunul simț demult, dar tu abia acum te-ai prins, minciuna funcționează nestingherită pe post de adevăr... și nu înțelegi nimic; frustrarea își sapă șanț adânc în sufletul tău răsucit, gândul se învârtoșează, mâna-i tot mai ispitită să se întindă spre rău, bucuria se poartă ca și cum niciodată nu te-ar fi cunoscut, încercarea îți provoacă durere, mai ales că sensul tuturor rămâne neelucidat. Ai
SUPRAVIEŢUIND CREŞTERII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/342430_a_343759]
-
opt ani de zile și niciodată nu... - Ascultă, fă nevastă! Au fost treburi care nu se puteau discuta. Iar tu..., tu nu trebuia să știi. De ce să stai tu cu grija asta? Apoi, femeia mai vorbește la câmp ori pe șanț cu una, cu alta, că gura femeii... Dar, să lăsăm asta. Să știi, fa Ioană, că nu am fost vinovat. Nu m‑am bătut cu nimeni. Nici beat nu am fost. Dacă era așa, de la cârciumă și până‑n hotaru
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
imaginile sunt mult mai clare, mari și redate în amănunt. Vorbind despre una și despre alta, am urcat pe marginea drumului și tot am mers până în apropierea pădurii din zona spitalului. Nu de puține ori, am sprijinit-o le trecerea șanțului ori la traversarea șoselei, pentru a admira și fotografia un loc sau altul și i-am ținut mâna strâns în mâna mea și când nu se mai justifica gestul. O apropiere mai strânsă s-a petrecut pe terasa pensiunii de
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
în vânt, Păsările câte triluri săltărețe Să miroase a proaspăt reavănul pământ Eu cu bucurie să le dau binețe. Doamne, ca pe lume nu-i nimic mai sfânt Ca o primăvară, cănd învie toate, Parcă-s ale mele, toate câte șanț, Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate. ------------------------------- Titina NICA-ȚENE Cluj-Napoca mai 2014 Referință Bibliografica: Titina NICA-ȚENE - POEME ÎNSINGURATE / Titina Nica Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright
POEME ÎNSINGURATE de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341530_a_342859]
-
ignorasem mult timp acest aspect al meseriei mele. Hotărât să revin la asumata mea singurătate prăfuită, trecând prin satele minuscule, scăldându-mi privirile cu locurile sărăcăcioase, am dat dat brusc peste imaginea perfectă. Cât pe ce să mă opresc în șanț, am smuls aparatul de pe banchetă și m-am repezit ca un ghepard să fac fotografia carierei mele. O simțeam și o știam. Acea fotografie eram eu și avea să-mi schimbe viața. Ah, senzația aceasta sublimă, de adrenalină invadându-mi
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
poate nu era singură. Trecuse doar o săptămână de când plecasem, dar... ea era o femeie frumoasă, realizată... - Ascult! I-am întins aparatul, urmărindu-i atent reacțiile în timp ce privea fotografia acelui cadru minunat, în care, în plin soare, la marginea unui șanț, un copilaș tuciuriu în pielea goală, zâmbea strâmb, culcat drăgăstos pe spinarea rozalie a unui porc imens. Capul copilului, rezemat de gâtul porcului, dovedea încrederea nelimitată în animalul pe care-l cuprinsese cu mâinile și picioarele rășchiate, iar întreaga poziție
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
tufe de dalii și crizanteme colorate, curți mărginite de diverse anexe gospodărești (bucătării de vară, șoproane, adăposturi pentru animale și păsări), îndărătul cărora se întindeau grădini cu legume și pomi fructiferi. De-o parte și de alta a străzilor erau șanțuri năpădite de iarbă măruntă, de „coada șoricelului” tremurătoare, de frunze ovale de pătlagină și smocuri de romaniță. Locul nostru de joacă, al pușlamalelor din mahala. Stâlpi din lemn gudronat, care susțineau firele electrice, se înșiruiau de-a lungul drumurilor. Chiar dacă
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
eu de timp, ar fi benefică pentu mine, nimănui nu i-a stricat o a doua familie. Deja încep să mă gândesc cu jind la răsfățul care m-ar aștepta din partea familiilor reunite. Iarăși strig: Vivat! înaite de a sări șanțul. Mai bine să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă ar spune din obisnuința bunei creșteri Nu! Atunci ar exista varianta în care mamica și taticu i-ar înfia pe Gaby și Puiu și odată ei ajunși copiii părinților mei
GHEORGHE GRIGURCU de FLORICA BUD în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341651_a_342980]
-
Puterea lui era nemăsurată: din bătrân se făcea tânăr, intra sub pământ în locurile de azi ale Polovragiului și ieșea la suprafață în cetatea Sarmizegetusei din Ardeal . Platoul cetății era apărat de un val de 8 m înălțime, protejat de șanțuri și ziduri de cărămidă. Tot acolo sus, s-au găsit urme ale caselor dacilor și un loc de rugă, în partea de nord, unde s-au descoperit și o placă de pământ ars cu un basorelief închipuind un cal și
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea coliba lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui ca o piramidă verde, înălțată din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Mi-e sete! Vaca traversează un drum, ridicând a dispreț capul când trece peste iarba de la marginea lui, niște forme vegetale încărcate de praf ca brazii din abecedar de nea. O urmez. Drumul este brăzdat, de-a lungul, de două șanțuri lăsate de roțile remorcilor și ale căruțelor. Fundul lor e ca asfaltul, neted și dur. Puțin mai departe este o vale, să zicem vale, o adâncitură mai joasă cu o șchioapă decât restul tipsiei, dar e o vale și are
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
cântecul sirenelor. Totul În jur e un fel de apa morților, tremurător, neclar, doar în mijlocul acelei pete universul concetrându-se într-o lucire de apă. E apă! Mă apropii. O... baltă, adâncă de nici nu acoperă grosimea degetului dar lungă, urmând șanțul lăsat de roți. Apa e limpede. Simt crăpăturile buzelor cum dor, știu că mă las în genunchi deși nimic din mine nu a spus nimic, mă întind pe burtă, văd în petecul acela de oglindă metalică o frunte maro, părul
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
împrăștie în toate părțile prin apa nemișcată, sorb, un gust de coclit, de fier, de cauciuc, de amar și durere mă inundă dar sorb, înghit, sorb, înghit... Mă ridic. Vara lâncezește între miriște și cer, un avion lasă deasupra două șanțuri albe, ca în oglindă, aud ticăitul soarelui care se mută puțin mai jos pe boltă, apropiindu-se de locul din care o să mă strige: - Hei, gata, acasă! Referință Bibliografică: Cântec / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
trebuia să fie harnic, acum, când avea o așa grozavă ocazie! Începu să alerge de-a binelea. Pașii lui treceau viguroși pe ulițele satelor, ori prin vâlcele și păduri. Într-un loc văzu, la marginea drumului, un căruț răsturnat în șanț și pe nefericitul căruțaș care se ruga de el stăruitor să-l ajute să repună căruța pe drum. Dar el n-avea timp de asta. Altădată! Trecu și pe lângă o biserică pravoslavnă unde preotul tocmai slujea la altar, deși era
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
luni de muncă mizerabilă la țară. Nu a spus cu cine a fost. Despre viața sa privată niciodată nu a povestit părinților săi, nici măcar mamei sale. Era o enigmă totală. Ce mai auzeau despre „cuceririle” sale sentimentale auzeau de la „radio șanț”, cum le spunea bătrânul bârfitoarelor din comună. A doua zi Săndica a început să-și organizeze materialele adunate în cei cinci ani de studii, lăsate în camera sa de la țară, peste care se așternuse praful. Părinții săi nu prea intră
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
îngăduitoare standarde și care, oricum ai încerca să o dai, nu au ce căuta în inima unei capitale europene din secolul al XXI-lea. Îți recomandăm Am dus copilul „la aer curat”... Girofarul de la ANAF care m-a băgat în șanț și X5-urile cu numere de Bulgaria care gonesc pe contrasens Aceste sfidări pe față ale poliției, sfidări pe care ei le ignoră fără a fi la fel de categorici ca în cazul femeii care trece pe roșu, ridică multor români serioase semne
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
de la întoarcerea ei, a ajuns și el acasă. Zdrențuit, nebărbierit de-o săptămână, a intrat în curte cu capul în jos, pregătit să-și primească pedeapsa. - Unde-ai fost, nenorocitule? Te-am căutat prin spital, pe la morgă, la poliție, prin șanțurile de pe stradă.. Ai auzit că bag divorț și de-aia te-ai întors, mă, jigodie? Cine ți-a spus? Unde-ai stat mă în tot timpul ăsta? Anei i se năruise visul încă din fașă. Știa că divorțul nu va
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
prevăzute cu un prag înălțat etanș la lichid, cu o înălțime minimă de 10 cm pentru a preveni curgerea lichidelor în zonele adiacente; când sunt prevăzute praguri etanșe la lichid, acestea pot fi omise la deschiderile ușilor prin instalarea unui șanț cu grătar deschis care se conectează la un sistem de canal de scurgere autorizat pentru deversare; în acest caz trebuie luată în calcul o metodă normată de neutralizare a electrolitului deversat; ... g) tâmplăria și sistemele de acționare a acesteia vor
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
concurs de trei stele la care am fost anul acesta, după competiția din Ungaria. Am călătorit trei zile, împreună cu caii mei, dar mă bucur că am venit în România pentru că organizarea a fost excelentă”, a declarat câștigătorul Mattia Luciani. Bușteni, șanțuri, mese din lemn, garduri vii și o spectaculoasa fantână a Palatului Micului Trianon au fost cele mai dificile obstacole, pe care au trebuit să le sară călăreții împreună cu caii. Anul acesta, traseul a fost regândit de designerul Peter Fell din
Karpatia Horse Show 2016 și-a desemnat câștigătorii: Italia a luat laurii! [Corola-blog/BlogPost/100245_a_101537]