1,342 matches
-
mult mai eficient decât cel frontal, iar atacul din spate era deseori fatal pentru orice tip de unitate care era atacată astfel. Infanteria era de cele mai multe ori dispusă pentru a folosi armele de foc și, odată ce inamicul începea să cedeze, șarja la baionetă, luptând corp la corp pentru a-l dispersa. Cavaleria folosea rareori carabinele sau muschetele din dotare, ci mai degrabă armele albe și pistoalele. Artileria folosea mitraliile, atunci când inamicul se afla suficient de aproape. De cele mai multe ori, formațiile erau
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
unică, de cele mai multe ori pentru a da un atac decisiv. Cavaleria franceză lupta de regulă cu toate escadroanele unui regiment împreună, în timp ce celelalte puteri continentale optau pentru folosirea individuală a escadroanelor. În 1807, la Bătălia de la Eylau, cea mai mare șarjă de cavalerie din istorie (12,000-14,000 de călăreți francezi) a dus la sistarea oricărei ofensive din partea rușilor, salvându-l pe Napoleon de la o înfrângere certă. Până în 1812, a devenit evident pentru toate statele europene că abordarea franceză era mult
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
profitând de orice avantaje oferite de relief sau de clădiri. Acest lucru le scădea puterea de foc, infanteria fiind răspândită pe o suprafață foarte mare, dar scăea și vulnerabilitatea față de tirul inamic. Dacă însă linia „de trăgători” era supusă unei șarje de infanterie și mai ales de cavalerie, batalionul respectiv suferea pierderi foarte grele. Această formație a fost adusă la perfecțiune de francezi, celelalte Mari Puteri nereușind niciodată să stăpânească cu adevărat această formație tactică. Avantajele acestei tactici, cvasi-necunoscute de celelalte
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
fiecare dată. La Bătălia de la Marengo, Garda Imperială nu exista încă dar cea mai mare parte din viitorii ei soldați, Garda consulilor, au fost prezenți și au reprezentat un element decisiv care a adus victoria. Este de remarcat mai ales șarja cavaleriei, condusă de generalul Bessières. În 1805, la Austerlitz, a participat la lupte doar cavaleria Gărzii, nefiind nevoie de intervenția infanteriei. Astfel, observând situația periculoasă creată de atacul general al întregii Gărzi ruse, Împăratul decide să trimită un escadron de
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
șarjează în repetate rânduri împotriva cavaleriei austro-ruse, permițând spargerea centrului inamic. Este senator din mai 1806 și primește din nou comanda diviziei a 2a din Rezerva de cavalerie în cadrul războiului celei de-a Patra Coaliții, unde se remarcă printr-o șarjă decisivă la Jena. Apoi, în februarie 1807 este din nou în fruntea oamenilor în cadrul dramaticei bătălii de la Eylau, unde șarjează de trei ori pentru a împiedica înaintarea infanteriei inamice. În cadrul celei de-a treia șarje, generalul este rănit grav la
Jean-Joseph Ange d'Hautpoul () [Corola-website/Science/311453_a_312782]
-
unde se remarcă printr-o șarjă decisivă la Jena. Apoi, în februarie 1807 este din nou în fruntea oamenilor în cadrul dramaticei bătălii de la Eylau, unde șarjează de trei ori pentru a împiedica înaintarea infanteriei inamice. În cadrul celei de-a treia șarje, generalul este rănit grav la picior de un biscaien și, refuzând amputarea, moare din cauza cangrenei. În urma ordinului Împăratului Napoleon I, inima generalului d'Hautpoul este depusă la Domul Invalizilor, dar proiectul de a se ridica o stauie prin topirea tunurilor
Jean-Joseph Ange d'Hautpoul () [Corola-website/Science/311453_a_312782]
-
ale brigăzii au înaintat spre liniile inamice. După cum avea să noteze generalul locotenent Bernard Freyberg, acest atac ar fi fost mai potrivit pentru infanterie, atacul blindatelor împotriva pozițiilot bine fortificate inamice, bine dotate cu armament antitanc, părând să fie precum șarja brigăzii de cavalerie ușoare de la Balaclava, din timpul Războiului Crimeii. John Cecil Currie a încercat să obțină de la comandanții aliați anularea unui asemenea atac al blindatelor, argumentând că tancurile erau obligate să atace pe un front mult prea larg, în
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Kellermann. După o misiune diplomatică în Statele Unite ale Americii (1791-1793), Kellermann revine în Franța și este aghiotant al tatălui său. Din 1795 servește în cadrul armatei „din Italia”, remarcându-se la Arcole și Rivoli. Din 1797 este general de brigadă iar șarjele sale extraordinare de la Marengo (14 iunie 1800) îi aduc gradul de general de divizie. Este din nou remarcabil la Austerlitz, unde este rănit, fiind apoi trimis în Portugalia și Spania (1808-1811). Este acuzat de rechiziții abuzive și brigandaj și este
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
anglo-aliaților, prusacii lui Bülow atacă flancul armatei franceze, ceea ce îl face pe Napoleon să suspende acțiunea contra anglo-aliaților. Împăratul îi ordonă Mareșalului Ney să captureze ferma La Haye Sainte, din centrul dispozitivului anglo-aliat, astfel că Mareșalul organizează o serie de șarje violente de cavalerie, insuficient susținute însă de infanterie și artilerie. Cum prusacii erau din ce în ce mai numeroși, Napoleon este nevoit să trimită elemente din Garda Imperială pentru a-i întârzia. În cele din urmă, spre seară, Ney reușește să captureze La Haye
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
scurtă durată și ambele părți s-au retras după ce au suferit pierderi ușoare. La ora 07:00, un mic grup de soldați francezi a avansat înspre pozițiile inamice, însă a fost izgonit după un scurt schimb de focuri. Aceste câteva șarje de cavalerie au fost respinse cu pierderi de partea francezilor. Până atunci, aceștia nu își făcuseră apariția în număr mare; trupele care erau prezente deocamdată pe câmpul de bătălie erau, în afară de infanteria de linie, Vânătorii Călare ai Gărzii, Lăncierii Gărzii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
focul bateriei lui Bijleveld, Batalionul 5 de Miliție olandez a tras o salvă mortală de la mică distanță pentru a-i respinge pe francezi. Vânătorii s-au întors și au șarjat din nou. Și din nou au fost respinși. A treia șarjă de cavalerie a fost efectuată de către Regimentul 6 Lăncieri. Între timp, milițienilor li s-a alăturat prințul de Orania, care a început să-i încurajeze. Lăncierii au fost și ei respinși. Câteva batalioane de infanterie franceză sub comanda lui Jamin
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
retragere, fiind însă salvat de viteza calului său. Acesta era și momentul în care Wellington se întorcea de la întâlnirea sa cu Blücher de la Brye, calul său ajutându-l de asemenea într-o situație la fel de precară. Lăncierii au devenit dezordonați din cauza șarjei și astfel au fost respinși cu ușurință de salvele de muschetă trase de către Batalionul 2 Nassau-Orania și un batalion britanic. Cavaleria a început să se retragă încet. Între timp, Regimentul 5 Dragoni Ușori belgieni se lupta cu Regimentul 6 Vânători
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
de către infanteria britanică și germană. Focul era copleșitor iar francezii s-au oprit. Apoi au fost atacați de Highlanderi și hanovrieni. Infanteria franceză s-a retras. Infanteria aliată a fost oprită de către focul artileriei franceze, creându-se apoi confuzie din cauza șarjelor de cavalerie. Într-un final, aceasta a reușit să formeze careuri, ce au rezistat în fața cavaleriei franceze la început, însă careul Regimentului 42 a fost străpuns iar cel al Regimentului 44 aruncat în dezordine, având loc o luptă în încercarea
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Regimentul 92 Highlanderi. Strigând oamenilor să se lase în jos, a sărit cu calul peste capetele lor și s-a refugiat spatele acestora. Aproximativ două escadroane de Vânători Călare francezi au atacat batalionul Regimentului 92 Highland, însă fără succes. Din cauza șarjelor cavaleriei franceze, mișcarea de înaintare a lui Wellington a eșuat. A fost obligat să îi ordone diviziei lui Picton să se retragă de pe pozițiile curente pentru a se adăposti pe pozițiile inițiale de-a lungul drumului Namur. Ducele de Saxa-Weimar
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Câteva coloane de francezi au înaintat, așa că generalul Alten a detașat batalioanele Grubenhagen, Ducele de York și Bremen împotriva lor. Cu sprijinul artileriei lui Cleves din KGL, coloanele au fost respinse. În dreapta sa, cavaleria inamică a încercat, prin mai multe șarje, să-și croiască drum, însă fără succes. În această acțiune s-a distins locotenent-colonelul von Ramdohr din Batalionul "Landwehr" Luneburg. Acesta a lăsat inamicul să se apropie la 30 de pași înainte de a ordona oamenilor să se ridice din șanț
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
răniți. În ziua următoare, forțele lui Wellington au lăsat câmpul de luptă în mâinile francezilor și s-au retras. Gauthier, comandant al brigăzii 1 din divizia a 9a a Corpului II. „Pierdusem destul de mulți oameni din cauza gloanțelor, ghiulelelor și acestei șarje de cavalerie. Locotenentul Carondal era mort, Gérard prizonier și mai mulți ofițeri răniți. Eu încasasem un glonte în "shako"; îmi zgâriase țeasta, un centimentru mai jos și m-aș fi fript. Cred și sunt convins că, dacă francezii s-ar
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
în retragere generală, a luat comanda unui regiment de cuirasieri dar, călărind un cal mult mai rapid s-a îndepărtat prea mult de masivii călăreți pe care îi comanda, ajungând să fie o țintă ușoară pentru trăgătorii austrieci. În cadrul acestei șarje a fost împușcat mortal. Istoricii militari notează bravura și sângele rece al generalului, cât și abilitatea sa tactică.
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
să împingă înapoi armata franceză, armata austriacă își expune flancul, tocmai atunci când Desaix, rechemat de urgență pe câmpul de bătălie, sosește cu toate forțele sale, dinspre sud. Desaix se pune în fruntea infanteriei sale și atacă, ordonând de asemenea o șarjă violentă a cavaleriei, sale, comandate de generalul de brigadă Kellermann. Atacul combinat dă imediat rezultate, respingând armata austriacă, surprinsă total de apariția neașteptată a întăririlor franceze, dar generalul Louis Charles Antoine Desaix este ucis în acțiune.
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă și foarte fărâmicios. Nu este rezistent. Spre a fi utilizat drept combustibil, lignitul poate fi prezentat sub formă de brichete. Datorită prezenței acizilor humici, care pot favoriza legarea componenților, se evită introducerea suplimentară în șarjele de brichetare a unor lianți, utilizați în mod curent pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizicomecanice ale brichetelor obținute prin presare. În Europa, lignitul este clasificat după perioada sa de formare: ul este un cărbune non-aglutinant cu o putere calorică brută de sub 23
Lignit () [Corola-website/Science/310922_a_312251]
-
spectacol de revistă,libret Bogdan Cauș si Mihai Maximilian, (în colaborare cu Gelu Solomonescu)-Teatrul de Revistă Deva. "PE TREPTELE REVISTEI" (1960), spectacol de revistă, libret Bogdan Cauș si Mihai Maximilian,(în colaborare cu Nicolae Kirculescu)- Teatrul de Revistă Deva. "ȘARJELE REVISTEI" (1962), spectacol de revista,libret Bogdan Caus si Mihai Maximilian, (in colaborare cu Nicolae Kirculescu)-Teatrul de Revista Deva. "BĂIATUL DIN BANCA A DOUA" (1962), spectacol pentru copii, libret Alecu Popovici,(în colaborare cu Radu Șerban)-Teatrul „ION Creangă
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
ani de serviciu militar și o înălțime minimă de 1,76 m. De-a lungul istoriei sale, regimentele Grenadierilor Călare au beneficiat de comandanți de valoare - Michel Ordener, Frédéric Henri Walther sau Claude Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare au șarjat împreună cu escadronul de Vânători Călare și Mameluci al generalului Rapp și a respins cavaleria Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou să restabilească o situație periculoasă și au participat la cea mai mare șarjă de cavaleri din istorie, când Mareșalul Murat a aruncat în luptă întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
nou să restabilească o situație periculoasă și au participat la cea mai mare șarjă de cavaleri din istorie, când Mareșalul Murat a aruncat în luptă întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și transformat într-un corp de cuirasieri, cunoscându-se loialitatea
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
cărora face un număr enorm de prizonieri; în campania din Polonia (1807) participă la bătăliile decisive de la Eylau și Friedland. Este de notat faptul că la Eylau (8 februarie), Murat a salvat armata franceză de la înfrângere, conducând cea mai mare șarjă de cavalerie din istorie (între 12000 și 14000 de oameni) împotriva rușilor comandați de Bennigsen. Deși unii istorici critică dur modul în care Murat a condus această șarjă masivă, este recunoscut faptul că această acțiune a oprit pentru câteva ore
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]