1,439 matches
-
perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații în dreptul degetelor. Nu era de mirare că toată lumea îi spunea Whitey Wilson. Wilson nu se plictisea niciodată să amintească tuturor că absolvise la Harvard ... ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Pe Barry Sindler în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mi-aș pune prea multe speranțe. Ce crezi despre afacerea Radial Genomics? — Ce afacere Radial Genomics? — Presupun că încă nu s-a aflat. Dar am crezut că tu știi ceva despre asta. Watson se aplecă și începu să-și desfacă șireturile de la pantofi. — Credeam c-o să fii îngrijorat, spuse el. Nu ai fost jefuit, de curând? — Da. Mi-a fost furată mașina din parcare, zise Diehl. Dar trec printr-un divorț, iar în momentul de față este destul de urât. — Așa că presupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de ani, bine făcut, fost infanterist marin. Fiica tipului, Alex, abia trecută de treizeci de ani, avocat. Nepotul tipului, Jamie, opt ani. Bătrânul dispăruse și Vasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina arată mai bine, nu e trecută deloc, e tipul de femeie-copil, fragedă până târziu, ea știe și exploatează asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să plece de-acasă, și cum timpul le așază pe toate, odată cu ajutoarele venite în țară după ’89, după revoluție, au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
luă un aer poznaș și-l Întrebă: Gata băiete, ce ai găsit și ce mă costă? Hai că nu prea am timp! Băiatul olarului avea fața mai roșie decât tricoul său cu mânici tăiate și guler scurt, Încheiat cu un șiret. Purta un pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca al unui prezentator de la casa de modă. Era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu statut diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cântat de orchestrele cu douăzeci de trompetiști. Era violent de veselă, aducându-ți pe retină soarele, nisipul, Rio, fetele din Ipanema și băieții ciocolatii cu ochi strălucitori. Bărbați cu cămăși cu mânecile cu volane, pălării mari de paie, cravate din șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un invitat. Soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
bei apă cu clor, nici de pulă nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile de la adidași, atrăgând abia acum priviri curioase spre masa noastră - am început să-i zic masa noastră fiindcă Tanger se lipise efectiv de mine în zilele astea, când venea, mă căuta, iar dacă nu dădea de mine, stătea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur și nu mai auzeam decât glasul ei. Mă privea în ochi, iar eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă fi înroșit la față, dar tenul meu ars de soare nu mă trăda. M-a cuprins în brațe strivindu-și de mine, sânii mici, mă sărută pe obraji ca pe unul de-al ei și-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
felul acesta la aspectul sordid al socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care trăiam. Lipsa de toate alea. La fel ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile igienice pe care trebuia să le facă femeia în momentele delicate ale fiziologiei sale ciclice. Eram însă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se pare aridă ca un principiu și, spre deosebire de specialiști, noi înțelegem de ce Paris i-a dat mărul Afroditei. Regatul lui Ulise cuprindea, în afară de Ithaca, două insule, una fiind Chefalonia. Și, dintre toți locuitorii acelor locuri, cei mai demni urmași ai șiretului Ulise sunt, se pare, cel puțin așa am auzit, chefaloniții. Un chefalonit cumpără, se zice, nu știu ce. În clipa când se urcă pe scara vaporului, vânzătorul (un străin de Chefalonia, se înțelege) îi spune, mulțumit că a reușit, în fine, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puteam fi dezmățați în voie, orice rușine a dispărut, umblăm cum se întîmplă și ne simțim chiar încîntați de neglijența noastră. Suntem în tricou de plajă toată ziua și în picioare purtăm papuci, cărora repede le-au dispărut culoarea și șireturile. Așa îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și propriile lor eforturi disperate. Dar talazurile furtunoase de armuri nu puteau fi oprite și năvăleau pe sub streșinile templului. Repezindu-se înapoi în camera lui, Nobunaga îmbrăcase o pereche de pantaloni peste o cămașă de mătase albă și-și strângea șireturile, scrâșnind din dinți. — Un arc! Dați-mi un arc! strigă el. După ce răcni acest ordin de două-trei ori, cineva îngenunche, în sfârșit, și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu dădu vreun semn că se auzise strigat. Continua să se apropie și să șfichiuiască bălăriile, la fel de absent, poate doar cu mai puțină ură. Hainele de pe el erau aproape zdrențe, iar în picioare purta o pereche de ghete largi, cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-auzi? Stai pe loc! Băiatul îl ocoli fără o vorbă și fără să-și ridice măcar privirea spre el. Doar încetă să croiască bălăriile și își văzu de drum. Hei, măi nebunule! strigă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altfel. Adică ciudată, cu mintea un pic rătăcită. Purta o rochie de culoare oliv închis, cu trei volane, cumva nepotrivită cu vârsta ei, ciorapi trei sferturi cu dungi în culori vii și o pereche de ghete nou-nouțe, maro-roșcat, legate cu șireturi. Era clar că se bucura de toată atenția familiei. Impresia pe care o crea vestimentația era că reflectă exact condiția ei de ființă stranie, dedublată pe de-o parte închisă față de lumea înconjurătoare și pe de altă parte capabilă mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
norocosul de Dan să simtă puterea acestei operațiuni a lui Carol, care părea că a acumulat toată forța participanților la meciurile de lupte libere pe care le privise impasibilă la Lumea sportului. Era rândul lui Carol să fie îndemânatică; desfăcu șireturile de la bocancii lui Dan, îi scoase blugii largi și boxerii cât ai zice pește. Nu că Dan ar fi putut articula ceva în momentele acelea. Ochii îi jucau feste, se uita oare la Carol sau la mama lui? Zăcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
copilul. De ce să mai aștept? Dumneata ai aștepta? - Da, șuieră Cârpenișteanu, pregătindu-și lovitura. Eu aș aștepta dacă aș ști că e vorba despre un tip ca mine. Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Da, șuieră Cârpenișteanu, pregătindu-și lovitura. Eu aș aștepta dacă aș ști că e vorba despre un tip ca mine. Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care scăpase totalmente parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și lega șiretul de la pantoful drept. Domnule Cârpenișteanu, sunteți rănit! Chemați o ambulanță! strigă el spre colegii lui. - Dar a încercat să te omoare, Eleftuț, îi spuse fata care până nu demult stătuse agățată de gâtul lui. A încercat să te omoare, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]