6,894 matches
-
altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tejgheaua de lemn și, În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie nemaivăzută de șobolani care distruseseră totul. Scârboasele rozătoare nu picaseră din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci ani cu mâinile tremurânde avea să păstreze un fel de recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar fi apucat să Înghită mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar fi apucat să Înghită mai bine de jumătate din bucatele furate și ascunse, hoțul care jefuise din averea Întregului popor ar fi primit ca pedeapsă un număr dublu de ani de Închisoare. Șobolanii, Însă, nu-i purtaseră noroc Marioarei, căci, fugind de cei care le stricau raiul, năvăliseră În Încăperea În care zăceau baloturile. Șefii cooperativei de comerț Îi desfăcuseră femeii contractul pentru neglijență În serviciu și provocarea de prejudicii pe care, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
raiul, năvăliseră În Încăperea În care zăceau baloturile. Șefii cooperativei de comerț Îi desfăcuseră femeii contractul pentru neglijență În serviciu și provocarea de prejudicii pe care, ca să n-o trimită În instanță, o obligaseră să le acopere din banii ei. Șobolanii n-ar fi găsit, Însă, mai nimic de ros În magazia Marioarei dacă muierile ar fi cumpărat pânzeturi ca În fiecare an. Marele vinovat se vădea șeful unei prăpădite de gări aflate la vreo douăzeci de kilometri peste codrul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe bătrân și pe cea de-a doua lui nevastă În coliba fără electricitate și fără apă de băut, aflată lângă o padină dintre două dealuri pe care În fiecare an punea să se semene grâu. Primarul poreclit Cap de Șobolan se apucase, pe lângă meseria lui de croitor, de crescut iepuri. Înființase zeci de cuști, Învățase să-i Încrucișeze În așa fel Încât iepuroaicele să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și oboarele ce se țineau În jurul marelui oraș. În acea după-amiază, Cap de Șobolan trecuse pârleazul către Valea Puțului, mergea liniștit printre buruienile Înalte, cu o țigară aprinsă În gură, cu două cute adâncite Între sprâncene, semn că era muncit pe dinăuntru sau că dorea cu tot dinadinsul să pară serios, ca atunci când - ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i adevărat, ia să-mi facă mie Dumnezeu un zid atât de Înalt, Încât nici el să nu-l poată sări! Ai? Ce zici, domnule, de treaba asta? Adică nici măcar Dumnezeu să nu poată tot?”. „Bună treabă...” - bolborosi Cap de Șobolan mai mult ca să nu tacă - „bună treabă, vărule!” Însă lui nu-i era mintea la ce prostii Îndruga ăla și se gândea la ce i se Întâmplase lui mai devreme și dacă ar fi fost nimerit să-i povestească totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nărăvit la rele, care avea obiceiul de a-i mușca fioros de testicoaie pe masculii ceilalți. Unora mușcăturile li se infectau și trebuia să fie sacrificați. Înmuiat, poate, de căldura de care se lăsase Învăluit ca o șopârlă, Cap de Șobolan dăduse drumul fără să vrea iepuroiului care se zbătuse amarnic și care, căzut la pământ, o luase la picior prin grădina de legume ce nu se vădea, la rându-i, decât o cușcă mai mare, așa Îngrădită cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator: „Ia ascultă, băi, puță bleagă! Păi, nu-ți e așa, un pic, rușine?!?”. Cap de Șobolan simțise nevoia să se așeze și se lăsase să cadă pe un cuib de cartofi, În vreme ce iepuroiul trecea liniștit pe lângă el, deschidea poarta și se pierdea nu se știe unde. Își revenise după o vreme, se ridicase, deschisese ușile tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Garda, care probabil, crezuse că Mitsuharu dormea, ezită un moment. Apoi se prosternă grăbit la podea și spuse: — Seniorul Mitsuhide vă așteaptă în fortăreața principală. Mitsuharu se sculă și începu să se îmbrace; întrebă ce oră era. — Prima jumătatea Orei Șobolanului, răspunse străjerul. Ieși în coridorul negru precum cerneala. Când îl văzu pe Saito Toshimitsu în genunchi lângă ușă, așteptându-l, Mitsuharu se întrebă care era motivul acelei convocări neașteptate în toiul nopții. Toshimitsu o luă înainte, cu o lumânare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă o dată, pe culoar pentru a-și privi tatăl. Nagato și fiul său stăteau lângă Nobunaga, cu felinare în mâini. Sălile din incinta Templului Honno se cufundau într-un întuneric negru ca de cerneală. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului. * * * Mitsuhide stătea la o răspântie: dacă ar fi luat-o la dreapta ar fi ajuns spre apus; dacă ar fi luat-o la stânga ar fi mers prin satul Kutsukake și peste Râul Katsura, până în capitală. Ajunsese pe creasta colinei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
De cum intră în cetate și chiar înainte de a se schimba din hainele de călătorie, se întâlni cu oficialitățile de la castel. Ascultă atent raportul despre evenimentele ulterioare din apus și situația de pe diversele lui moșii. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului - miezul nopții. Deși nu le păsa de propria lor oboseală, vasalii lui Hideyoshi erau îngrijorați ca aceeași oboseală să nu înceapă să afecteze sănătatea stăpânului lor. — Cinstita dumneavoastră mamă și Doamna Nene vă așteaptă de aseară. Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordinele fuseseră trimise în toate taberele, iar pregătirile tuturor unităților erau gata. Era noaptea celei ce-a nouăsprezecea zile din Luna a Patra. Armata de optsprezece mii de oameni părăsi, în secret, tabăra, exact în a doua jumătate a Orei Șobolanului. Forța atacatoare era divizată în două batalioane a câte patru mii de oameni fiecare. Coborâră muntele spre Shiotsudani, traversară prin Trecătoarea Tarumi și înaintară spre răsărit, pe malul apusean al Lacului Yogo. Spre a stârni confuzia, cei douăsprezece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sudoarea și de praful de peste zi. Dar în acea îmbrăcăminte murdară și cu mișcările categorice ale evantaiului său militar dădu Hideyoshi instrucțiunile pentru luptă. Era deja noaptea târziu, între a doua jumătate a Orei Mistrețului și prima jumătate din Ora Șobolanului. Hachigamine se afla la răsărit de Shizugatake. În timpul serii, Genba adusese acolo un singur batalion. Planul său pentru atacul din Shizugatake, a doua zi dimineață, consta în a acționa împreună cu avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-au clasat PNL cu 35,9%, PNȚ cu 20,4% și Partidul „Totul pentru Țară” (numele sub care au participat la alegeri legionarii), care a obținut un scor de 15,5%, ceea ce a provocat o adevărată panică în rândul șobolanilor politici, de la partidele istorice. Și spune apoi istoricul cu năduf: „Consecințele politice ale acestor alegeri au fost dezastruoase”. Nu mai spune țațo! Fugi d-aci, că nu te crez! Faptul că nici un partid nu reușise să obțină prima majoritară de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru următoarea sută de ani, guiță de mama focului că direcția e bună și după părerea lor de șobolani castrați, e singura, pe care trebuie s-o luăm în calcul și pentru viitor. Vă întreb și eu acum, pentru micul meu sondaj de opinie. Mergem pe un drum bun? Hei Cârmaciule, se aude? Nu cumva mergem pe ultimul drum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă distanțez cât mai mult de toți alcoolicii și drogații ăia. Aveam o reacție de recul față de Cloisters ca și cum m-ar fi ars, ca și cum aș fi giugiulit și mângâiat un copilaș dulce-foc doar ca să descopăr că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eva. — Da. E-o revistă publicată de Societatea pentru Studii Sexuale Nediferențiate din Kansas. Ge a lucrat o grămadă pentru ei pe tema comportamentului animal. Acolo și-a luat și doctoratul, cu o teză despre jocurile tematice pe roluri la șobolani. Sună foarte interesant, spuse ezitant Eva. Roluri sau role? Oricum ar fi fost, era impresionant, iar articole scrise ocazional de Henry pe tema literaturii la elevii seraliști de la cursurile comasate, publicate ulterior în Liberal Studies Quarterly, nu se puteau măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
seraliști de la cursurile comasate, publicate ulterior în Liberal Studies Quarterly, nu se puteau măsura nici pe departe cu monografiile scrise de doctorul Pringsheim. — Of, nu știu... Adevărul e că totul e atât de limpede! Dacă ții destul de mult timp doi șobolani masculi împreună în aceeași cușcă, unul din ei ajunge inevitabil să dezvolte tendințe active, iar celălalt tendințe pasive, explică Sally. Dar Gaskell era complet scos din minți. El credea că s-ar fi cuvenit să mai schimbe rolurile. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally. Dar Gaskell era complet scos din minți. El credea că s-ar fi cuvenit să mai schimbe rolurile. Asta e ceva tipic pentru G. Eu i-am zis că se comportă prostește. I-am spus „Dragul meu Ge, oricum șobolanii sunt practic nediferențiați. Adică, știi, cum te-ai putea aștepta de la ei să facă o alegere existențială?“ și știi ce mi-a răspuns atunci? Mi-a zis: „Iubita mea pubică, șobolanii sunt paradigma. Ține minte asta și-așa n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
comportă prostește. I-am spus „Dragul meu Ge, oricum șobolanii sunt practic nediferențiați. Adică, știi, cum te-ai putea aștepta de la ei să facă o alegere existențială?“ și știi ce mi-a răspuns atunci? Mi-a zis: „Iubita mea pubică, șobolanii sunt paradigma. Ține minte asta și-așa n-o să mai greșești. Șobolanii sunt paradigma“. Ce zici de așa o chestie? — Eu zic că șobolanii sunt ceva așa de scârbos! spuse Eva, fără să stea măcar o clipă pe gânduri. Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nediferențiați. Adică, știi, cum te-ai putea aștepta de la ei să facă o alegere existențială?“ și știi ce mi-a răspuns atunci? Mi-a zis: „Iubita mea pubică, șobolanii sunt paradigma. Ține minte asta și-așa n-o să mai greșești. Șobolanii sunt paradigma“. Ce zici de așa o chestie? — Eu zic că șobolanii sunt ceva așa de scârbos! spuse Eva, fără să stea măcar o clipă pe gânduri. Sally râse și-i puse o mână pe genunchi. — Of, Eva, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o alegere existențială?“ și știi ce mi-a răspuns atunci? Mi-a zis: „Iubita mea pubică, șobolanii sunt paradigma. Ține minte asta și-așa n-o să mai greșești. Șobolanii sunt paradigma“. Ce zici de așa o chestie? — Eu zic că șobolanii sunt ceva așa de scârbos! spuse Eva, fără să stea măcar o clipă pe gânduri. Sally râse și-i puse o mână pe genunchi. — Of, Eva, draga mea! murmură ea. Ești adorabil de prozaică, pe cuvânt! Nu, n-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]