9,824 matches
-
văzuse de bună seamă pe Precista, dar nouă nu ne pomenise niciodată de asta. Dacă i s-ar fi Înfățișat aievea, să tot asculți la povești! Cum s-a uitat Maria numai la ea, cum i-a Încredințat niște taine, șoptindu-i că va veni o vreme cînd... Că se va ști despre un loc unde... Că va umbla o veste despre... Preacurata, așadar, a coborît atunci și acolo printre acei oameni, și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cer albastru. Reuși chiar să treacă prin ea. De cealaltă parte, viscolul și gerul se înmuiaseră, florile de gheață dispăruseră acum toată fereastra era o mare de grâu copt, cu maci și albăstrele până departe. "Și tu să mă ierți", șopti mama. Abia atunci au cutezat să-și întindă mâna și așa, în vârful picioarelor, au intrat amândoi în cerul copilului acolo unde gândurile lui desenaseră, cu lumină, primăvara. Acolo, pe pervaz, îngerul își făcuse cercei din cireșe și tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lăsa să luăm mere și nuci din curtea bisericii dacă nu călcăm pe pământul de acolo, că spunea el " îs numa' morminte peste tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti către agatul de alături un cristal de ametist. Așa violet cum era, toate celelalte i se plecau pline de respect, ca unui înțelept doar se știe că el fusese printre pietrele alese de Dumnezeu pentru preoții Lui. "Așa e! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
liniștea zării și răcoarea nopților erau în numele acela. Așa se face că ne-am adunat toate firele de nisip... și am ajuns ce vedeți astăzi: trandafirul deșertului. Acum vi-L spun și vouă: numele acela e Iisus." Și în timp ce-L șoptea, apa din havuz încetă să mai susure... era liniște și se făcuse lumină și un val de bucurie trecu prin noapte și noaptea se făcu de mătase, dulce și blândă... "Iisus..." repetă, dus pe gânduri, trandafirul deșertului. "Aaaa, dar trandafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ha-ha! otrăvitoare pentru oameni! Cum poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui, acum... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Erau goi pe dinăuntru și ușor de condus. Ce-i drept, mulți au fost la început cei care au încercat să elibereze Soarele. Acum se stinsese chiar și amintirea lor. Doar uneori, înainte de a se întoarce în ceață, unii mai șopteau că există Soarele și că fusese închis împreună cu îngerii lui într-un ochi de gheață, undeva, în adâncul pădurii. Uneori, se puteau vedea râuri lungi de ceață plutind spre adâncul pădurii. Și, dacă priveai atent, puteai să vezi oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
început să mă rog. De atunci, mă rog și aștept. Stau aici, mă rog și aștept. Fiindcă, vezi tu, când am ajuns la locul execuției, cineva mai trăia. A murit mai târziu, în brațele mele. Dar a apucat să-mi șoptească : va veni, cândva, un copil cu tatăl lui. Dă-i asta copilului: o să știe ce să facă. Și mi-a pus în mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
largi, fiindcă lumina acelui copil crește odată cu el dar nu înțelege. Nu întotdeauna iubirea te face să înțelegi. Dar nici nu-i nevoie. Iubirea își ajunge ei însăși. Dacă faceți liniște în inima voastră, îl puteți auzi. Uneori cântă, alteori șoptește, alteori răspândește miresme de flori și apă și soare... Dar nu înțelege. Nici nu are cum : îngerii sunt fără păcat cum să-i spui că Iisus se jertfește pentru păcatul omului și că nimeni nu-I ia viața, ci El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată frig și trist și pustiu în suflet. Iar când adorm, se trezesc la viață, împăcați, în brațele Lui. De aceea în inimile oamenilor e întotdeauna primăvară și bucurie și viață fără de sfârșit fiindcă acolo e El. "Cine sunt eu ?" șopti ca în vis copilul. Și tot el răspunse: "Te știu : tu ești Tu. Acum pot să Te văd, fiindcă Te cunosc". De sus, lumina cernea funigei strălucitori pe capetele plecate în rugăciune : "Tatăl nostru...". Se făcuse ora mesei. Cei Trimiși Treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o găsesc! îmi spuneam. Cu gândul ăsta am adormit. La un timp, m-am trezit. Cel care mă vindecase stătea drept, în mijlocul camerei. L-am văzut în lumina lunii. Se uita. Când a văzut c-am deschis ochii, mi-a șoptit: Îți amintești ce ai făcut ieri dimineață? Habar n-am! i-am zis. Am stat pe lângă casă, m-am gândit că, dacă nu plouă de atâtea luni, n-o să mai avem apă și o să murim de sete și noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
parcă toată pacea lumii intrase în inimă... Mi-am ridicat ochii spre cer, să-I mulțumesc Lui Dumnezeu și... așa L-am văzut. Își lăsase mâna pe umărul tânărului: "Vezi ca lumina care este în tine să nu fie întuneric"... șoptise cuvintele acelea, dar parcă răsunaseră de la un capăt la celălalt al pământului... Mi-am simțit inima plină de iubire nu pentru cineva sau ceva anume, ci toată iubirea pământului pentru cer parcă înflorise pe dată în mine și cerul adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în zori, fiindcă urma să intrăm în Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe tânăr. El încă mai dormea, dar chipul său strălucea. L-am trezit, fiindcă deja ceilalți se pregăteau de plecare. "Știi ce mi-a spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina Trenul părea că se grăbește și el. Eram aproape : scosesem capul pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
creștea, înălțându-se. S-a ridicat în picioare, și-a întins mâinile ca după un somn lung, mâinile i-au devenit aripi și, înainte de a se topi în cerul înalt și senin (de pe care dispăruse orice nor de ploaie), a șoptit: "Acesta e secretul vieții: să dorești prezentul, în fiecare clipă;: oamenii pe care i-ai văzut se grăbeau să se întoarcă în trecut și atunci îi făceam copii din nou, sau să urce spre viitor și atunci ajungeau bătrâni; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pierd, să nu mă rătăcesc pe cale, să nu uit drumul... Fiindcă așa, dincolo de ochii Lui, se deschidea Calea spre Tatăl Lui. Și deodată, i-am simțit iarăși mâna ciufulindu-mi părul : s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit: "Așa, frate drag... și o să fii și tu cu mine, în casa Tatălui Meu..." Și cum mă uitam pierdut în ochii Lui și nu vedeam decât Calea, am simțit mai mult decât am văzut că i se umezesc ochii. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și plângea în ea. Pentru o clipă, mi s-a făcut frică: "Baruch atah Hashem Elokeinu melech haolam, dayan ha'emet"10, "Binecuvântat ești tu, Doamne Dumnezeul nostru, Cel care conduci Universul, adevăratul Judecător" m-am ridicat și i-am șoptit. Părea că nu m-a auzit. Plângea. Poate că nu m-a înțeles "Baruch dayan emet" "Binecuvântat este unul singur, adevăratul Judecător" atunci a ridicat spre mine o față de copil nu părea să aibă mai mult de 12 ani. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu știam ce să spun. Așa că am întrebat-o într-o doară : "Și cine-i tatăl tău?" A râs : "Ei, tatăl meu demult m-așteaptă acolo, unde-i și Tatăl mirelui meu... A murit demult, uitându-se la mine și șoptind : fetița mea, fetița mea... Era șeful sinagogii... Ce, nu-l știi ?"... Iair se numea, Iair... Numele Nu știu cum s-a întâmplat, își începu băiatul povestea. De când mă știu, mi-a fost frică să stau cu ceilalți. Chiar frații și surorile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă mai uitam la oameni și, dacă puteam să-i ocolesc, mă credeam în siguranță. Am simțit că învățătorul mă trage de haină. "Haide, du-te! Te cheamă". Am încremenit. Cum o să mă cheme pe mine?! Dar L-am auzit șoptindu-mi numele. Îmi știa numele! De când nu-mi mai spusese nimeni pe nume, aproape și eu îl uitasem! Știi, așa e când ești singur: zidurile cresc în jurul tău, nu te vede nimeni, nu te cheamă nimeni pe nume... și, încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar l-a luat cu el pe omul acela. Ba mai spunea că i-a iertat și pe cei care L-au chinuit. Iar când s-a uitat în jos și a văzut-o pe buna mea, El i-a șoptit ceva ce n-am spus nimănui vreodată: "Nu Mă uita". Iar buna mea, când a privit cu ochii ei albaștri în sus, a văzut cerul deschis și pe cel căruia I se spune Iisus cum așeza la picioarele Tatălui Său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am mai auzit spunând ceva de un "potir"... Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
direcție"13. Băiatul s-a aplecat, a luat foaia, i-a întins-o fetei din nou, apoi, fără o vorbă, fiecare plecă în drumul lui. Într-un târziu, înainte de a-și strânge florile fiindcă soarele se ridicase spre amiază, cicoarea șopti : Vezi tu, numai oamenii se pot sacrifica unul pentru celălalt și toți pentru fiecare. Asta nu se învață, asta se naște. De aceea oamenii sunt într-adevăr fiii Tatălui din Cer. Ca și omul care strălucea acolo, pe munte. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cleopa L-am recunoscut. Dar când ne-am revenit din uimire, pe locul unde stătuse El stăruiau doar ultimele raze de soare, în asfințit. "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?!" șopti unchi-mio. Ce i-a mai răspuns celălalt, vecinu' Cleopa, n-am stat să aflu. Am chiuit de bucurie și am alergat afară. Și-am tot alergat, înapoi, să le spun tuturor ce văzusem. Era El! Era viu! Așa cum spusese! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Era El! Era viu! Așa cum spusese! Îi auzeam după mine și pe ceilalți doi, dar eu trebuia să ajung primul acasă, să-i spun mamei! Bine, n-o să-i spun chiar tot: când m-a luat de mână, mi-a șoptit c-o să fiu acuș' lângă El, în Împărăția Lui, dar mai înainte de asta, am să văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta Lui Dumnezeu și am să dau mărturie despre asta cu viața mea. Și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că a văzut atunci cerurile deschise, fiindcă toți câți eram acolo l-am auzit strigând: "Doamne Iisuse, primește sufletul meu", după care, căzând în genunchi, s-a uitat la toți cu minunații săi ochi albaștri și a mai apucat să șoptească: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Mă întreb, oare de ce tocmai asupra lui Saul și-a pironit privirea? Și nu era în ochii aceia nici teamă, nici durere, nici ură, nici răzbunare. Ci doar o mare iubire. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]