1,603 matches
-
majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă voi lăsa cucerită de gusturi deseară. am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fost eficiente, maimuțele lumii noi te-au legat fedeleș, trei luni lungi nu te poți mișca, drumulețul tău către prințesa inimii tale va fi întârziat cu trei luni, ai greșit, ai căzut, chilia ta de acum înainte este vântul care șuieră și ploaia care te biciuiește, întorci ochiul tău către cerul de deasupra cerului celorlalți și te rogi la dumnezeul adevărat, la care de la început a fost cuvântul. strălucire eu m-am îndrăgostit chimic de tine precum carbonul de restul tabelului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ploile să vină, sunt amânate recoltele, se aprind marile incendii, chiar dacă o lună păianjenul traversează pădurea de iarbă să ajungă în grădina dragostei tale, păianjenul cu picioare lungi portocalii al chinurilor trecute și al greșelilor tale, chiar dacă o lună vor șuiera săgețile prin fața casei tale. iată că o săptămână a trecut deja. nouă în al patrulea loc: în aer nu se mai aude fâlfâitul păsărilor, pe câmpuri nu mai aleargă animale sau nu le mai percepi tu. ele pot fi încă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de mână, pe pământul curat vagoanele de amurg vor șuiera în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai tu să călătorești cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ascuțite ale cablurilor de tungsten care îți strâng pieptul, cozile lor rămân agățate, boturile lungi ale vulpilor dezlegare argintii cuprind câte o sută de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la loc, o săgeată galbenă șuieră pe lângă gâtul tău, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki te eliberează, cele trei vulpi argintii aleargă prin dungile de alb ale înălțimilor, tu smulgi săgeata galbenă din stâncă și o așezi în partea din față a desagii-fără-fund, cobori ușor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mult, se acoperi din nou cu pătura, își îngropă fața în pernă și încercă să adoarmă la loc. Era ceață sau ploaie? Zgomotul valurilor de pe lac sau vântul suflând peste Muntele Hiei? Toată noaptea, vântul de la munte nu încetă să șuiere pe sub streșinile casei. Deși nu pătrundea în casă, lumânarea de lângă perna lui Mitsuhide pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era Doamna de la a treia ci o altă doamnă, de bună seamă mai mare în rang. Vocea ei șuieră șoptit: Îngerii! Luați-vă de mână! Atenție la sârme! Se supuseră pe loc energiei poruncitoare ce venea din culise, căutându-se cu înfrigurare unul pe altul cu mâinile întinse. Lucian observă abia atunci că fiecare era îmbrăcat într-o altă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atunci când, la un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben se împiedică în mers de o sârmă întinsă și făcu eforturi disperate să rămână în picioare, susținându-și totodată în panică peruca de vată de pe cap. Vocea Doamnei de rang înalt șuieră la fel de poruncitor: Stați pe loc! Așteptați semnalul la cântec! Lucian îl recunoscu în capul șirului pe Alin Pivniceru dintr-a patra în costumul bleu și cu aripile bleu ușor desfăcute în spate. Peruca de vată de pe cap și rochia de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pivniceru dintr-a patra în costumul bleu și cu aripile bleu ușor desfăcute în spate. Peruca de vată de pe cap și rochia de hârtie creponată și toată povestea de Crăciun îi atenuau prea puțin trăsăturile aspre de sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas poticnit, înghețat de trac, abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și dezlipește imediat mizeriile alea de-acolo! Dar Dogaru tăcea încrâncenat. Domnul Ionescu aștepta, și băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută domnul Ionescu. Și cum Dogaru tot nu se clintea din loc, răcni scos din minți: Afară! Abia atunci Dogaru țâșni ca din pușcă, trecu glonț prin fața catedrei și numai când ajunse în apropierea ușii din fundul clasei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
două trepte și, prin ochelarii cu multe dioptrii, își rotea raza vizuală peste capetele studenților, ca un periscop. Ia uite la el! Caută pe cineva? Așa te face să crezi, nu? Aiurea! Îți spun eu că nu caută pe nimeni, șuieră Jipa c-un dispreț plin de înverșunare către urechea lui Dragoș. Trebuie doar s-arate cât e de vigilent! Mi-aduc aminte de Grossman ăsta chiar de la admitere. Cum poți să uiți o mutră ca a lui? Era în sală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dan revenise de la doctorul Flaherty cu două informații. În primul rând, acesta îi spusese că avusese o stare de comă alcoolică, cunoscută și sub numele de Sindromul Korsakov. În al doilea rând, îi ceruse să nu se îngrijoreze. „Băiete“, îi șuierase bătrânul și multicolorul doctor, „nu ai o problemă cu băutura. Nici un bărbat nu are o astfel de problemă până când nu bea mai mult decât medicul său!“. Și încheiase cu un hohot de râs răutăcios și duhnitor. Acum, medicina este religia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru mărunțișul care le prisosea clienților. Cealaltă Carol înfrunta orice bețiv, indiferent cât de tare se clătina, cât era de murdar, de distrus sau potențial violent, și îi șuiera: Dispari. N-ai ce căuta aici. Dacă te mai prind, chem poliția, iar acum șterge-o! Întotdeauna te-ai fi așteptat să adauge: „Ăsta e un cartier respectabil“. Era exact genul acela de femeie. Dar, ca să fim cinstiți, nici o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vitrine de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră cotoroanța. Să nu te mai prind, că dacă te mai văd prin cartier, chem poliția, să știi! Mutantul se clătină pe trotuar și o privi cu o mină confuză care, în scurt timp, se transformă într-o expresie de iresponsabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
periferici ai lui Dan erau prea amorțiți pentru a înregistra ceva. Și chiar așa a fost; mâinile lui se zbăteau ca un pește muribund în căutarea umezelii, din păcate insuficientă, care să-l țină în viață. Respirația lui Dan îi șuiera în ureche, atât de grea și duhnitoare, încât aproape că putea simți o sumedenie de microorganisme migrându-i spre creier. S-a bucurat când degetele lui i-au coborât din nou pe spate, spre fese, de parcă Dan se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pătase linoleumul. Carol nu observase pata mai târziu, când făcuse curățenie. Nici o problemă, pentru că la fel s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră lama în aerul închis al compartimentului, harșt și iar harșt! Profesorul se pregătea să dirijeze finalul. Nimeni nu este responsabil pentru ce se petrece în mintea altuia, nu-i așa, jidane? Au, vorbesc cam pe șleau acum, nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce? De ce acum? Nu ți-e rușine? Nu poți să mai aștepți? - Să mai aștept? se miră copilul. De ce să mai aștept? Dumneata ai aștepta? - Da, șuieră Cârpenișteanu, pregătindu-și lovitura. Eu aș aștepta dacă aș ști că e vorba despre un tip ca mine. Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
serioasă. Pula chiar îi trebuia, pentru că altfel nu mai putea fute absolut nici o curvă, niciodată. - O.k., zise Cioran, încercând să pară calm. Ce vrei? Ce trebuie să fac să-mi dai pula-napoi? - Știi doar, nu face pă bou’, șuieră cel din apă asemeni unei vipere. Caracterul său, cel puțin, era de viperă. - Trece absolut tot ce-ai scris pă numele meu, continuă acesta, perfid. Plus ce urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor neamuri nu se lăsau, șuierând nervoase pentru a se face văzute de emisarii invizibili ai zeilor. Era un concurs. Elementele creației se întreceau în pace, etalând argumente, utimatumuri și senzații care de care mai finale și mai spectaculoase. Apoi ploaia primi semnalul și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la fotografie și sucind-o pe toate părțile, de parcă n-ar fi văzut bine, între timp s-a lins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a urecheat atât de zdravăn c-am crezut că mi se desprind urechile, am și strigat de durere, între timp am auzit cum nea Klidész îmi șuieră printre dinți să-i dau caietul, i l-am dat, el m-a târât spre catedră trăgându-mă de urechi, spunându-mi că probabil n-am priceput că nu suntem la ora de desen, dar c-o să mă facă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe lângă rândurile de scaune, pe podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
case și tot tacâmul. Poate că-mi lipsește subtilitatea, nu știu. Când se uită la mine, am impresia că-mi spune: Cum ai putut? Tare aș vrea să mi se spună care este hormonul vinovat pentru tot ce se întâmplă. Șuieră ca gloanțele pe aici hormonii ăia și îmi distrug sănătatea. Dacă pun vreodată mâna pe hormonul ăla... Nu se mai dezbracă. Fără chestii de bordel sau șmecherii vestimentare ca în revistele pentru bărbați, dar nici izmene sau pijamale de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]