1,715 matches
-
ar trebui să li se dea de băut. Insul mare și roșu la față, cu o gură imensă plină de măscări, cu ochi spălăciți, stătea cu picioarele cât niște butuci, rășchirate, arătându-l cu degetul, râzând iar cuvintele-i curgeau șuvoi. Râdea de el... Auzea ca în transă cuvintele și cu fiecare cuvânt i se făcea un punct negru în cap și un gol în stomac, gol care crescu cât ai clipi, mistuitor, scoase mâna din buzunar, avea ceva ce sclipi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai stea aici cu ei ascultându-l pe Lăscărică. „Mă, era atât de voinic, anul trecut a pus mâna pe un scaun și a scos o sală de restaurant afară, cineva îi dăduse cu o sticlă în frunte, curgea sângele șuvoi de nici nu mai vedea cu un ochi, dar învârtea scaunul ca pe o morișcă, mulți au ieșit pe ferestre, vreo câțiva care rămăseseră lați pe jos, i-a aruncat el pe ușă afară. Zece milițieni de abia l-au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ceea animalică, profundă ce-i paraliza corpul: „Hei, întoarce-te” și în mintea ei sau aievea se auzi ecoul ca o răstălmăcire, estompat de înălțimi ascunse. Își forță ochii ca să observe până mai departe, dar picăturile căzute pe frunte veneau șuvoi în ochi. Ieșise în grabă fără să-și ia pe ea impermeabilul de ploaie pe care-l avea întotdeauna în camera de serviciu. O buturugă lungă și negricioasă veni adusă de apă chiar lângă picioarele sale și pentru o clipă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o enervare bruscă și parcă un pic fără rost. Eram așa de înciudat încât pe moment eram să ridic o piatră și să dau în omul acela bizar care acum parcă-mi bara calea mea spre nu știu unde. Cuvintele-mi țâșniră șuvoi: „În definitiv cine ești dumneata să-ți bați joc de mine? Cum adică, ei și? Stai aici și arunci aiurea cu pietre, sunt convins că dumneata ai pus piatra ceea acolo ca să mă lovească pe mine.” Eram convins că este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu toate că pădurea seculară devenise parcă mai neagră, mai amenințătoare fiindcă în dreapta lor se înălța și un mic deal. Mergeau doar la lumina săracă a stelelor pe drumul acela nisipos, plin de făgașe destul de adânci și rădăcini scoase la suprafață de șuvoaiele verii, rădăcini cu forme bizare și contorsionate. De ce să le fie teamă acum, uite aici în vale la nici cinci sute de metri e satul. Nu este satul lor, dar este un sat aidoma cu al lor și asta este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu cei câțiva câini care de obicei se țineau de el, fiindcă întotdeauna scotea din largile-i buzunare câte un codru de pâine sau un dărăb de mămăligă. Le vorbea ca unor oameni despre lucruri neînțelese chiar de el, dar șuvoiul de cuvinte izvora de undeva din ființa sa atât de singuratică iar el nu căuta să le oprească. „Bă cuțule, bă, de ce nu paști tu iarbă când luna e atât de albastră, lătrați ca proștii la țâncul pământului, mă, furnicile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
atunci incredibil ca să existe butoaie mai înalte decât omul, dar am reținut modul de comportare tâmpesc al românului când este vorba de bunurile altora. Trăgeau cu arma în budane de 7000 de litri de vin de Tokay și vinul curgea șuvoaie. Cât putea să bea cei câțiva soldați care intraseră în cramă? Restul se pierdea aiurea. Povestea moș Cioată cum bătrânii unguri plângeau când vedeau asemenea risipă. Dar de unde să știe românul de la Cursești sau Pocreaca faptul că irosește unul din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în mod normal își aveau un loc fix pe bolta dintotdeauna încremenită, sunt și cu mult mai mari, mai vii, mai apropiate și mai incandescente decât și-ar fi imaginat vreodată; că se scurg și vin spre el într-un șuvoi continuu care peste puțin timp îl va învălui și îl va topi cu totul. Când și-a dat seama că nu era altceva, decât un nimic gânditor pe un meteorit în derivă de dimensiuni apreciabile, într-un spațiu nemărginit sinistru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu a închis un ochi întreaga noapte, are și el dreptul să se relaxeze măcar cinci... zece minute... măcar... ci... ci... O învălmășeală de evenimente, o transbordare neașteptată într-un alt decor necunoscut, transparent și ademenitor. În față apă, un șuvoi adânc, ce se scurgea în valuri, într-o anumită direcție, iar în spate nisip. Nu departe de el, din adâncuri, producând un zgomot asurzitor, țâșnesc violent, în trombe, uriașe cantități de lichid fierbinte care, după ce se răspândesc în înălțimi, cad
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lor, dacă ar reuși să-i strângă pe toți laolaltă într-un anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau în cantonament, pe la mijlocul lunii martie. Soarele încălzea petele albe de zăpadă care se topeau văzând cu ochii, transformându-le în șuvoaie din ce în ce mai mari, până ajungeau în albia unui râu pe care-l umflase mai dihai ca de obicei. În unele locuri stratul de zăpadă era atât de adânc încât, când puneau piciorul se afundau în el până dincolo de genunchi. Tabăra, așezată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la scânteierea de diamante a unor fulgi de mai proeminenți. Atunci auzi o șoaptă minusculă. Stai și asculți, nebănuind de unde vine! Sub revărsarea razelor de Soare, picăturile topite deasupra se strecoară ușurel prin zăpada pufoasă, apoi, se scurg în mici șuvoaie pe sol, pe pietre, pe iarbă...E ca un zvon pe care poate că-l simt ghioceii, care scot la lumină floricelele lor albe și brebeneii, cu petalele lor trandafirii, care-și fac loc printre peticele de zăpadă și prin
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
altitudine, se sapă cartofii și sfecla furajeră, se culeg legumele de pe straturi și...se bat, nucii (n.a.). (Spre nord-vest, când plouă mai tare, sau, când se topesc zăpezile iernii, din strunga albicioasă a muntelui dispus în amfiteatru, se prăvălește un șuvoi de apă care tulbură liniștea specifică spațiului monahal. Aceea este Cascada Urzicii sau a Văii Gardului, care se prăvălește de la peste 17 de metri altitudine). Pe povârnișul nordic, unde gorunul nu cutează să urce mai sus de 580 de metri
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
chiar în cazul redării unor situații relativ stabile, transparența dată de semnificația elementelor unei structuri nu este suficientă pentru interpretarea ei concretă și, de aceea, este necesară cunoașterea lucrurilor (prin desemnare), încît structuri precum pahar de apă, moară de apă, șuvoi de apă, realizate prin același determinant nu au totuși valori comparabile. Un alt aspect al relației limbii cu realitatea este cuprinderea în cadrul ei nu numai a modului în care limba comunică ceva despre ceva, ci și a celui cu care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-au încheiat cu aplauze sincere, inițiatorului din Nord i s-a cântat "Vrednic este!". Exact în același timp, în Sud, inițiatorului conferinței i s-a cântat "Vrednic este!". Ecoul celor două coruri s-a reunit peste graniță într-un șuvoi plin de evlavie. 101. Despre așa-numitul "Conflict Rembodor" Ca de atâtea ori în istorie, când evenimente importante apar în urma unor fapte întâmplătore, la fel și așa-numitul "Conflict Rembodor" a avut loc pentru că Julius Zimberlan, un simplu arhivar, a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
2012). Acest Sine, adevărata noastră Ființă nu confundă lumea, trupul și mintea cu ceea ce nu sunt, dar pretind a fi, adică adevăratul nostru eu. Ele sunt de fapt o sumă de iluzii profane, care ne schimbă identitatea, acaparîndu-ne cu un șuvoi de gînduri (ce altceva este mintea ?), de dorințe și de iluzii. Pe baza lor trăim fals, ne risipim, pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
athanorului și prăfuitelor alambice. Obosit, Paracelsus moțăia. Deodată, cineva bătu la ușă. Era un necunoscut, care intră și se așeză în tăcere. Colindase trei zile și trei nopți pentru a deveni ucenicul maestrului, pentru care răsturnă pe masă și un șuvoi de galbeni. Ținea în mînă o roză. Maestrul îi spuse că el nu aur caută, dar ucenicul voia să vadă piatra filosofală. Drumul este piatra, veni răspunsul, iar țelul este în fiecare pas al tău. Dar înainte de a porni, discipolul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
s-au încheiat cu aplauze sincere, inițiatorului din Nord i s-a cântat "Vrednic este!". Exact în același timp, în Sud, inițiatorului conferinței i s-a cântat "Vrednic este!". Ecoul celor două coruri s-a reunit peste graniță într-un șuvoi plin de evlavie. 101. Despre așa-numitul "Conflict Rembodor" Ca de atâtea ori în istorie, când evenimente importante apar în urma unor fapte întâmplătore, la fel și așa-numitul "Conflict Rembodor" a avut loc pentru că Julius Zimberlan, un simplu arhivar, a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în raport cu teritoriile noastre. Implicit, torentul migrator a fost canalizat de munți spre zone de câmpie mai ușor de circulat, care se întind în partea superioară a continentului. Așadar, lovindu-se de zidul uman, dar mai ales ricoșând din stâncile Carpaților, șuvoiul migrator a fost direcționat spre nordul istmului ponto baltic. Spațiul deschis dintre Nipru și Vistula, continuându-se spre diversele câmpii ale Europei, avea să se transforme în albia pe unde a curs, cu precădere, acest puhoi. Ferecarea sudului porții ponto
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tatuaje, șepci de baseball și toate celelalte articole de îmbrăcăminte care caracterizează grupurile de tineri din Los Angeles, Chicago, Houston sau Miami. În timpul verii, comunitățile rurale par pustii, însă iarna totul este plin de bucurie și zgomot, iar banii curg șuvoaie, căci los norteños, cei care locuiesc în Statele Unitexe "Statele Unite" cea mai mare parte a anului, se întorc la casele și comunitățile lor ca să petreacă sărbătorile de iarnă cu familia, vecinii și prietenii. Regiunea Bajío: agricultura, migrația și regimurile de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
își dezvăluie pe deplin ambivalența: ea poate fi atroce sau plină de noblețe. Fără îndoială că unul dintre cele mai dramatice momente ale piesei (în actul al doilea) este cel al întoarcerii acasă a lui Coriolan, cuceritorul cetății Corioli: întrerupând șuvoiul de vorbe entuziaste și măgulitoare ale Volumniei, Coriolan se adresează tăcutei sale soții. În ochii săi, celebrului erou i se pare că recunoaște expresia din privirile văduvelor care își pierduseră în luptă soții, din privirile mamelor care își pierduseră fiii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
capul ei, sâcâind-o și hărțuind-o, urmărind-o până în insula Ortygia, lângă Siracuza. Fata o cheamă în ajutor pe Diana, care-i transformă pe Alfeu în râu, iar pe Arethusa în izvor. Câtuși de puțin descurajat, Alfeu, metamorfozat în șuvoi de apă dulce, își continuă călătoria pe sub mare, neamestecându-și apele cu cele sărate; ajunge apoi în Sicilia și își atinge scopul nelegiuit unindu-se cu apa izvorului. Care este lecția pentru istoriografia alternativă? Un flux poate să nu se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se amestece cu mediul ambiant, el poate să persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor dispăruți, adică mai bine
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Pnom Penh: un copil rănit, pe jumătate ridicat de la pământ, cu ochii Împăienjeniți de trauma exploziei, Își privea mama căzută cu fața În sus, pe diagonala cadrajului aparatului de fotografiat, cu capul spart de un șrapnel, iar sângele ei trasa șuvoaie foarte lungi și complicate pe țărână. E de necrezut, avea să spună Olvido Ferrara mult mai târziu (peste ani), la Mogadiscio, În fața unei scene identice cu cea din Pochentong și cu multe altele. E de necrezut cât de mult sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
astupat gura cu o cârpă, ca să nu țipe. N-am făcut nimic ca să-l apărăm. A urmat o lungă tăcere. Faulques privea copilul ridicat pe jumătate pe nisip de pe frescă și femeia Întinsă pe spate, cu coapsele desfăcute și Însângerate. Șuvoiul fugarilor din orașul În flăcări, supravegheat de zbirii Înarmați, trecea fără să le dea nici o atenție. Era doar Încă o poveste, și fiecare avea problemele lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii. Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
că nu; că vorba potrivită e „obișnuință”. A luat cutia pe care i-o Întindea Faulques și a stat așa, privind-o, fără s-o deschidă. Pictorul a deschis-o pe a lui, trăgând de clapetă. Era caldă, și un șuvoi de spumă i s-a curs printre degete. - Trăiești singur, atunci, a murmurat Markovic, gânditor. Faulques bea cu Înghițituri scurte, privindu-l. Fără să spună vreo vorbă, s-a șters la gură cu dosul palmei. Celălalt dădea din cap cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]