4,027 matches
-
De ce cred ca umbra mea este marioneta. Se lasă pe spate când vreau? Nu! Nu, sunt eu marioneta! Și-atunci sunt mai bărbat? Da! Pentru că zilele trec și verdele frunzelor izbucnește-n lemnul ramurilor sărutate de soare. Și din negru țâșnește viața sau reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi ea un țipăt prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
sorții... Pasiune cumplită Și dor ostoit doar de vină M-acopăr cu muzica minții Vorbesc în mișcări de rutină Și cânt la corzile nopții... Rânduri gonesc Cuvintele scrise-n orbire Adieri dedicând voluptății Senzații de iubire... Jertfa docilității... Sunt apă țâșnind din adâncuri Sunt dans în plutire cu tâlcuri Sunt vis copleșit de gânduri Sunt focul mistuit de vânturi... Blue Mireille, 27.03.2014 Referință Bibliografică: Un dans... / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1182, Anul IV, 27 martie
UN DANS... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370199_a_371528]
-
au intensificat-o, au preamărit-o. În Vatra lumii vechi, durerea a închircit sufletul omului, iar voluptatea l-a caricaturizat. Religiozitatea antică a săltat lumea în golul rece și prăpăstios al durerii și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești, cardinale, ale trăsăturilor chipului creat, încercând prin suferință, credință și jertfă să restaureze asemănarea și nemurirea prin dragoste după Chipul divin al Atotcreatorului Cosmosului
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
ce-o poartă semenilor noștri. Aflându-se în deplină maturitate, acum culege succesele din activitatea de publicist, ori pe cele de grafician, colaborator al editurii ANAMAROL, dar și ca poet și prozator, creații izvorâte din resorturile harului divin. Din ele țâșnește o deosebită delicatețe, o aleasă noblețe din care nu lipsește elanul masculin. Scrisul său ne face mai bogați în spirit și ne oferă echilibru și armonie interioară. Cu obiectivitate și prețuire îi putem oferi acestui umanist prin vocație și creație
ECOURILE UNEI SĂRBĂTORI A CĂRŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353266_a_354595]
-
peste mesele cu bucate zdrobindu-le, pereții hornului se crăpau, pământul se scutură fără măsură.” În timp ce solii poloni se întorc într-o noapte de groază, în mijlocul unei păduri urlete prinseră a se auzi, urlete flămânde de lupi.. „Umbre de lupi țâșniră din întuneric ca niște năluci. Unul din leși n-apucă să scoată hangerul când fu încolțit de haita numeroasă înspăimântată și ea de zdruncinul pământului, pornită în disperare să ucidă. N-apucă decât să mai bolborosească ceva în limba lui
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
pe Ioniță cum l-a ridicat în sus acea bombă și din el n-au mai căzut decât bucăți de carne, mâini, un picior, capul care-i atârna pe raniță ca o brezoaie, răpusă de vânt și sângele care parcă țâșnea dintr-un mic izvor...După care au început catiușele : paca! paca! paca!- lătrau ca niște cățele înfuriate peste noi. Și s-au amestecat toate, soldați, cai, căruțe, tunuri, puști, mașini...Când am privit mai atent, Donul se înroșise de sângele
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
trăsni dintr-o lovitură pe uriașul dobitoc, cât și pe ticăitul de lângă el. În câteva secunde, pe mătăhălos îl transformă într-un munte cu trei stânci țuguiate în vârf, iar lângă el, Pui de Ger deveni un pietroiaș, din care țâșni un izvor cu apă cristalină. Cojoacele de zăpadă căzură de pe uriaș, rostogolindu-se în avalanșe. Ajuns în fața Temniței cu Troiene, pe Mărțișor îl cuprinse emoția. Își aduse aminte de bieții nenorociți care l-au încurajat și l-au ajutat să
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Nu contenesc niciodată, sunt păsări fără corp, cu o singură sorginte și un singur cuib: Maramureșul! Sunt numai glas, fără sfârșire, sunt păsări haihui, păsările idealului omenesc înflăcărat de dragoste, credință, statornicie! În toate aceste cântece ale interpretului Gheorghe Turda țâșnește izvorul melodiei fără perechhe a locurilor maramureșene și versul popular pornit din suflet curat, fără vorbărie zădarnică, numai cu iubirea - sete a inimii - și dorul - urzitor și neîncetat frate al drumului. Maramureșeanul din toate vremile mai luminate și mai umbrite
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
Nichita Stănescu, cu „noua ontologie“ a Limbii / Logosului din temeiul paradoxismului, în care și-a zidit întreaga ființă, își relevă monumentalitatea de ctitorie, aidoma unei Mânăstiri a Argeșului, sublimă Mânăstire-Cuvânt; iar din locul în care aripile lui au izbit pământul, țâșnește gheizerul; și în umbra-curcubeu, Marele Poet murmură: Eu nu sunt altceva decât / o pată de sânge / care vorbește. («Autoportret» - SEM*, 82). ------------------------------------------------------ * Atât „detalierea“ / „radiografierea“ celor „douăzeci și patru“ de trepte ale liricii modernist-paradoxiste stănesciene cât și bibliografia de sub sigle se află pentru
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
au îngrășat. Cum așteptarea asta enervantă îl scosese din răbdări, într-o dimineață de iulie a oprit jeep-ul în fața primăriei și a intrat vijelios, așa cum îi era felul, în biroul primarului. --Trăiți, coane Mișule, s-a întâmplat ceva? a țâșnit de pe scaun primarul, surprins de vizită. --Trebuia să se întâmple ceva, primarule și eu să nu știu nimic? spuse Casapu, prăbușindu-se pe fotoliu. --Doamne ferește, coane! Știți că eu vă anunț întodeauna veștile importante. O cafeluță, ceva? --Scutește-mă de
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
o voce masculină gravă, întrebând-o despre fiecare mișcare făcută de la urcarea în mașină. Eu stau liniștită în scaun, pe jumătate hipnotizată de balansul lănțișorului aurit prins la cheia mașinii. La indicațiile prețioase primite prin telefon, apasă ambreiajul și mașina țâșnește pe carosabil. Zâmbetul încrezător răsări din nou pe buzele lucioase gata de un adevărat periplu verbal. Mașina rulează lin, aproape fără zgomot, liniștitor. La primul semafor, Sandy își scoase o țigară subțire, lungă, o aprinse și pufăi un norișor diafan
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
beată de trandafiri își mișcă șoldurile provocator văile toate au răgușit de-atâtea ecouri ziua a-nnebunit prin salcâmii doldora de alb fluturând pe cer rufe uitate pe culme bătute de vânt behăie luna nebună-n călduri dolofană fântânile cântă țâșnind din izvoare toate râurile noastre se grăbesc către mare rapsodice sunete se-aud de la soare răsare în cer spânzurată privighetoarea spintecă singură cerul și zarea dealul și valea alunecă lin prin memorie amintindu-ne de copilăria în plină glorie în
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
a zidit soția, pe Ana, si a reușit să construiască biserică. La final le-au luat schelele și muncitorii împreună cu meșterul lor și-au făcu aripi din șindrila de pe acoperiș și au zburat. Din locul unde a căzut Manole a țâșnit un izvor... În biserică se află racla cu moaștele Sfintei Filofteea la care zilnic vin mii de credincioși să se roage pentru sănătate și mântuire de păcate. De aici pelerinajul nostru se îndreaptă către mirificele ținuturi vâlcene... Ion NĂLBITORU (Translated
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
sentiment ferm de apărare și deopotrivă de repatriere în regatul matern al naturii, țărmurit de stânci falnice, nebiruite. Urci una câte una culmi ce privite de jos par munte coborât din cer, dar privite de sus dau impresia că cerul țîșnește din genunchii muntelui... urci și tot urci și te afunzi în tăria supremă a muntelui, te scufunzi în oceanul cosmosului, apoi e vremea de dat corpului ce e a corpului și ființei ce e a ființei: corpului, relaxarea, ființei bucuriile
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ÎN IARNA ASTA PLANETARĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În iarna asta planetară, De n-o să-ngheț în gerul ei, Am să țâșnesc la primăvară În primul dintre ghiocei... Pân’ la dezghețul planetar Ce va fi - o să se-ntâmple!, Dar voi primi și eu în dar Ghiocei mulți pe la tâmple... De-o vrea bunul Dumnezeu, În mare mila Sa, Să mă ție, cât
ÎN IARNA ASTA PLANETARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353784_a_355113]
-
posedă, găsindu-și o motivație și, în același timp, disculpându-se. În viața sa au apărut multe aspect fenomenologice ale suferinței sale, printre care idei interpretative, idei de persecuție, de revendicare, de cupabilitate și de autopunițiune, iar din inconștientul său țâșnește amintirea cunoașterii Mădălinei, viitoarea soție și victim, în acel dans de exaltare pasională.Ciuleandra dans al vieții și al morții, de care este obsedat pathologic și în ritmul căruia se derulează episodul acut al stării psihotice finale. Autorul folosește modelul
ELEMENTE PSHIOPATOLOGICE ÎN CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353769_a_355098]
-
blocului în care intrasem, sperând că ne așteaptă. Când am ieșit peste vreo oră, nu mai era. Am oftat, anticipând supărarea întregii familii și am plecat înapoi spre curtea părinteasca. Am ajuns la colțul casei și, bucurie mare, Topsi a țâșnit spre noi, dând vesel din coadă, ca să ne anunțe că el a sosit înaintea noastră. E adevărat, isi însemnase drumul, dar noi nu pusesem prea multa baza pe asta. Într-o zi după serviciu mergeam spre ai mei cu Leni
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]
-
era decât la Nicu. Totuși încerc: - Cine a murit ? - Vaandaa ... Am răsuflatat ușurat. Cred că a fost singura dată în viața mea când m-a bucurat moartea unui câine. Ulterior am aflat amănunte. Din neatenție rămăsese poartă deschisă, Vândă a țâșnit în stradă și a călcat-o o mașină. Asta era diferența între o cățelușă de rasă și un maidanez cu școala vieții ... 30.08.2005 Referință Bibliografica: Întâmplări cu câini / Dan Norea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1341, Anul
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]
-
când Viorel a sosit acasă și a aflat de la Ramona,că fiica lor este îndrăgostită și vrea să se căsătorească cu fiul Săndicăi, subordonata sa, era să leșine. Tocmai gusta dintr-un pahar cu vin. Vinul a început să-i țâșnească pe nas și el să tușească de îi ieșeau ochii din orbite. Noroc că Ramona nu era atentă la ce s-a întâmplat fiind cu spatele și preocupată de cârpa cu care ștergea praful de pe servantă. - Ce, ce vrei să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MIRACULOASA CALE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Miraculoasa cale Cu iubire am trezit mereu bucuria Triumful vieții cu iubire din mine a țîșnit Dăruită meditației, tăcerii, percep feeria Unui fantastic vis ce aievea am trăit! Din dragostea mea, pândă, șarpe veninos Am pregătit tainice leacuri și am adus Aproape de mine, păsările cu cântul lor pios Să-mi înalțe gândul spre ceruri tot mai
MIRACULOASA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353931_a_355260]
-
Din depărtări, alte planete privesc. Ce taine ascunde neantul În adâncul cel negru De om nepătruns, Ce lumi neștiute Trăiesc pe planete De Domnul create, Și unde-i zidită? eterna cetate!. E abisul în care plutesc Asteroizi ce vor să țâșnească Să evadeze din negura lor Voind să lovească cu ură, Plăcuta Planetă albastră. Și-un pic de magie e-acolo Pictate din stele pe boltă, prezic, Prin zodii, doar ei astrologii Le tălmăcesc al lor tâlc și mister Însă doar
COSMOS de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353958_a_355287]
-
ușor de pe masă și pluti în aer. Vasul săltă dintr-odată și vărsă ciorba în capul tatălui. Nesuportând batjocura aceasta, Prințișor își pierdu cumpătul și-l lovi cu dosul palmei de-l făcu grămadă pe podea împreună cu scaunul. Înfuriat, Vlad țâșni pe ușă într-o ploaie de amenințări. Din acel moment nu se mai înțeleseră cu el. Peste câteva zile bărbatul își anunță soția să nu-l aștepte la cină și plecă cu mașina. În seara următoare se întoarse la conac
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
ai descoperit puterile, ce dezamăgire pentru mine! Ia, apropie-ți degetele mari unul de altul și cuprinde mâna dreaptă în căușul celei stângi. Urmând sfatul babei, flăcăul era cât pe ce să cadă pe spate de surprindere atunci când flacăra verde țâșni din unirea degetelor sale. Se lăsă îndrumat, reușind să deschidă poarta de pe partea lui și pe cea din fața lui. Nu mică îi fu mirarea văzând lanțurile de aur în care era încătușată baba la mâini și la picioare. Nu era
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
apărut? Puneam eu mâna pe tine, oricum! E și ea aici? Și mai bine! Sânziana se așeză în fața fiului ei: - Lasă-l în pace! Lasă-ne în pace! Nu ți-am făcut nimic rău! Atunci, din colțișorul lui, Aripă Verde țâșni și apucă cingătoarea neagră a vrăjitorului. Trase de ea cu dinții până o rupse. Un bubuit imens cutremură palatul din temelii și acesta prinse a se nărui . - Ionuț, găsește prințesa, strigă Sânziana, apucându-l de brațe pe Udor, care leșinase
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]