1,349 matches
-
a amplifica sau diminua aura unei personae; a-i spori legenda, în cele din urmă, mitul. A.B.Mai cunoașteți alte astfel de legende? Unele, din lecturi, le știi și tu, dragă Angela Baciu: Sfântul Nicolae a supt numai din țâța cea dreaptă a mamei sale; Hipolit, fiul lui Tezeu, născut din marea lui iubire cu Antiopa, regina amazoanelor, a fost alăptat numai de la o țâță, pentru că amazoanele aveau un singur sân. Alte legende le știu din povestiri la prima mână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din lecturi, le știi și tu, dragă Angela Baciu: Sfântul Nicolae a supt numai din țâța cea dreaptă a mamei sale; Hipolit, fiul lui Tezeu, născut din marea lui iubire cu Antiopa, regina amazoanelor, a fost alăptat numai de la o țâță, pentru că amazoanele aveau un singur sân. Alte legende le știu din povestiri la prima mână. A.B.Un exemplu? În vara anului 1965, eram student al Facultății de Drept din Iași, și mă aflam în stațiunea Sângeorz-Băi. Acolo le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
gunoi, că nu trebuie să-l dai afară înainte de-a răsări sfântu Soare (...). Și câți flăcăi joacă-n horă, socoți tu că toți îs vrednici să poarte căciulă? Am să-i hotărăsc eu Paraschivei lui Balan să mai deie țâță lui Niculăieș al ei!" (vol. Mărturisiri, 1960). O Vitorie cu "harțag", cea din primele două capitole ale Baltagului, e construită pe modelul acesteia. Aceeași îndârjire temperamentală dă tonul! Mai târziu se succed machete ori simple note anticipând Cazul Eugeniței Costea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă mai rea decât aceea care se cuvine unui goi necredincios ptiu! ptiu! să fie blastamat! și mai bine decât mine trăiesc subt păreți afară, capra, vaca și cucoșul! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coajă și-l pun după ușă, în tindă, la țâțână, și-l las acolo trei săptămâni, după aceea iau oul, îl fărm și-l dau copilului și zic așa: cum am uitat eu oul după ușă, așa să uite băiatul țâța... Și uită țâța, draga mea! Prefectul sare atunci și vorbește despre eres și ignoranță și despre prostiile babelor. Cum? zice baba înțepată. Asta-i prostie. Doar așa am apucat din bătrâni, și slavă Domnului, am niște feciori să nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pun după ușă, în tindă, la țâțână, și-l las acolo trei săptămâni, după aceea iau oul, îl fărm și-l dau copilului și zic așa: cum am uitat eu oul după ușă, așa să uite băiatul țâța... Și uită țâța, draga mea! Prefectul sare atunci și vorbește despre eres și ignoranță și despre prostiile babelor. Cum? zice baba înțepată. Asta-i prostie. Doar așa am apucat din bătrâni, și slavă Domnului, am niște feciori să nu le fie de deochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dominanta solară a eroului: „La un pom mare-nflorit,/ Nu e soare răsărit,/ Da’ e șarpe-ncolăcit;/ Pi-un voinic că mi-l sugea;/ Mi l-a supt de jumătate,/ Jumătate nu măi poate./ (...) Mumă-sa l-a blăstămat,/ Cu mâna țâța i-a dat,/ Din gură l-a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unde inițiata a luat deja o formă improprie lumii ordonate, prin șederea în pământ: „Sub stană de piatră,/ La umbră băgată,/ Fată sălbățică,/ La față groaznică:/ Lungi cosițele/ ’I bat călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul gol evidențiază agregarea totală la statutul nou. Ea are „Față/ Cu albeață,/ De vânt nebătută,/ De om nevăzută” și s-a apropiat de ipostaza selenară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sămăna flori vânăte,/ Flori vânăte, mohorâte;/ Fete la flori or venire,/ Eu din fete m-oi d-alege/ Hai mai mică, mai voinică,/ Hai mai mare, mai harnică/ Și la păr îi calapăru/ Și la brațe iarbă creață/ Și la țâță-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el foarte degrabă, cam prin 1905, că-i plăcea să bea. Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică, lui Vasile Rotărescu care a fost un suflet foarte bun. Când eram mic de țâță, mama mă lasă la Tasia, soția lui Grigore Chetreanu, țiganca din Râșca, dar eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ușoară și amintirea veșnică, lui Vasile Rotărescu care a fost un suflet foarte bun. Când eram mic de țâță, mama mă lasă la Tasia, soția lui Grigore Chetreanu, țiganca din Râșca, dar eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu Constantin a lui Grigore Chetreanu, căruia oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai puțin modest. În relație cu literatura generațiilor, eu cred că nu suntem decât niște navetiști. Și asta nu de ieri sau de astăzi. Am citit undeva că d-l Confucius a văzut într-o zi niște purceluși sugând la țâțele unei scroafe care tocmai murise. Deodată, purcelușii s-au oprit din supt și s-au îndepărtat imediat de aceasta. Ei întrucât aceasta nu îi mai privea și își schimbase și starea s-au îndepărtat dintr-o dată de ea. Purcelușii iubiseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doctorului. Centrul de unde emană puterea. Aceeași moacă umilă, privire împăcată cu situația ce anticipează refuzul. Curva satului nostru, v-am spus, e doamna Aduța. Deși poate intră în fișa postului să ne ridice moralul. Plus că mai e una cu țâțe de nota zece, una care stă singură-n salon. Concurența tolerată de doamna Aduța. Un halat verde-violet țipător, acum nu-mi mai vine în minte culoarea, cred că sunt și puțin daltonist, doar sfârcurile inconștiente care împung pânza de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tragă el - ce succes avea el la gagicuțe în rata care îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vegeta oricât, fără să se gândească la nimic. Nu-i place nimic, are reacții târzii. Nu poate sta în capul oaselor, ci se întinde și se revarsă ca o focă în orice teritoriu ocupat, invadat de cărnuri. Chiar le cresc țâțe, burtă ca la gravide bărbaților de acest tip. Nu li se acordă ocazia de a-și dovedi respectul de sine. Nu li se acordă decât sarcini mărunte, infime, să schimbe o chiuvetă proastă cu una și mai proastă, furată de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în halul ăla. Nu-l obliga nimeni. Adică supralicita interdicția inițială și și-o asuma cu asupra de măsură, ca și cum ar fi fost inițiativa lui. Și de barbă avea nevoie tot pentru a nu mai părea băiețelul mamei, copil de țâță. Ce-mi plăcea la Șăfu era că puteai să discuți cu el despre o carte, despre un film. Și foarte ciudat era că ăsta, deși nu trăise nimic, n-avea prieteni, toată viața stătuse între patru pereți, crescut de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din nou. Despre Ciocârtei, iar a dat-o afară p-aia, du-te la mă-ta. Nebun. Adevăru-i că trebuie să fii și prost ca să te lase femeia! Asta e concluzia lecției de viață. Cică aia n-avea sfârcuri la țâțe. Cum, mă, femeia trebuie obligatoriu să aibă sfârcuri. Ca să ai pe ce trage o limbă, să mai reglezi de-acolo potențiometrele. Urcuș. Pieptiș, opintire. Astea sunt cuvintele care trebuie folosite. Pământ și pietre, apoi pământul ca în palmă. Grădina lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
broboanele, firele de nisip zgâriind ochii, alunecând până sub pleoape. Sunt absolut sigur că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să iau mâna de pe țâțele ei, mă, parcă n-ai mai fi văzut țâțe, și să mă astâmpăr cu chestiuni de-astea tenebroase, mult prea complicate, prea fac pe delicatul, mă frământ aiurea, du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pleoape. Sunt absolut sigur că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să iau mâna de pe țâțele ei, mă, parcă n-ai mai fi văzut țâțe, și să mă astâmpăr cu chestiuni de-astea tenebroase, mult prea complicate, prea fac pe delicatul, mă frământ aiurea, du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea aburoase, indescifrabile. Ea n-are amintiri dintr-astea, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
închide începe să se rățoiască, ei, fir-ai tu a’ dracu’ de pațachină, da’ ce-ți închipui tu! Afară miroase a sos de spital. E încă foarte de dimineață. - Ia, mă, mâna de pe mine! Ești culmea, parcă ești obsedat de țâțele mele! N-ai mai văzut țâțe? Ale mele sunt și mici. Mici și caraghioase. Drăguțe, cu sfârcuri chircite, rozalii. Miruna. Am nevoie de ea ca să fac legătura cu lumea. Un intermediar. Să vadă ea lumea în locul meu, s-o trimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fir-ai tu a’ dracu’ de pațachină, da’ ce-ți închipui tu! Afară miroase a sos de spital. E încă foarte de dimineață. - Ia, mă, mâna de pe mine! Ești culmea, parcă ești obsedat de țâțele mele! N-ai mai văzut țâțe? Ale mele sunt și mici. Mici și caraghioase. Drăguțe, cu sfârcuri chircite, rozalii. Miruna. Am nevoie de ea ca să fac legătura cu lumea. Un intermediar. Să vadă ea lumea în locul meu, s-o trimit pe teren, cum ar veni. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
delagație“ la mână, să bată toate orașele și târgurile Moldovei după tot felul de chilipiruri pentru respectabila și numeroasa familie, [aflată] În refugiu, a colonelului; să răscolească ultimele rezerve ascunse de mărfuri și de produse alimentare ce mai puteau oferi țâțele, odinioară doldora, acum secate, ale acestei ciosvârte de țară. Altfel, militar nul, dar birocrat desăvârșit, adică stăpân al „stilului“ de corespondență militară, altcum decât cel țivil și al cărui tipic l-am Învățat cu acest prilej; ș-apoi, priceput a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]