1,612 matches
-
dar am făcut din nou pană de cauciuc, ceea ce ne-a Întîrziat, ca și cuplarea proastă, care făcea ca bateria să nu se Încarce, așa că a tot trebuit să ne oprim s-o reparăm. Climatul devenise tropical - ne năpădiseră niște țînțari agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic de la Polul Nord. Coboram cu atenție mare să nu calc în gol și să fac vreo nenorocire, și nici să ating cu lumânarea paiele, provocând un incendiu. În timp ce eu eram sus, jos în cameră mama și ceilalți frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bea ceaiul înaintea sa. Chiar dacă nu va mai câștiga nici o cursă - atunci va fi matur. 26: Seară de seară, trei bărbați se așează pe malul râului australian Warrego, în picioarele goale, și atrag cu lanterna și cu un mic aspirator țânțari, lăsându-se mușcați îndelung în folosul unui institut de cercetări medicale care studiază maladiile virale. 26: Polonezul solitar Leonid Teliga pleacă din Dakar spre Las Palmas - Casablanca, unde va încheia călătoria sa în jurul lumii. Scriam în urmă cu un an
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de relaxați, dărâmându-mi rapid orice idei preconcepute despre viața sălbatică a indigenilor. Intrăm în casa cu o singură cameră, ne așezăm la o masă într-un colț de unde studiez restul decorului: un pat mare acoperit cu o plasă contra țânțarilor brodată artistic, pe partea cu masă un bar care delimitează bucătăria, și un televizor în colțul opus (am constatat că televizorul este nelipsit chiar și în mizeria cea mai neagră, cu condiția să existe o fărâmă de electricitate. Este o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apoi casa este scufundată în întuneric. La etaj există bec și prize doar pe hol lângă televizor, în rest lumânările sunt principala sursă de lumină. Intru la mine în cameră, a cărei unică mobilă este constituită dintr-o plasă contra țânțarilor, îmi întind sacul de dormit pe podeaua de lemn, sub plasa de țânțari, îl deschid ca să supraviețuiesc căldurii, încerc să-mi imaginez că stau foarte confortabil și încerc să adorm. Ne trezim odată cu zorii, Carola din obișnuință iar eu pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe hol lângă televizor, în rest lumânările sunt principala sursă de lumină. Intru la mine în cameră, a cărei unică mobilă este constituită dintr-o plasă contra țânțarilor, îmi întind sacul de dormit pe podeaua de lemn, sub plasa de țânțari, îl deschid ca să supraviețuiesc căldurii, încerc să-mi imaginez că stau foarte confortabil și încerc să adorm. Ne trezim odată cu zorii, Carola din obișnuință iar eu pentru a scăpa de podeaua tare. Bem câte un suc de platan uitându-ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
au, când s-au născut sau în ce an suntem. Când îi întrebam când s-au născut, toți spuneau că în anul 2000. Misiunea noastră în această țară constă în:ajutorarea acestor ființe cu diferite lucruri: îmbrăcăminte, hrană, plase de țânțari, biciclete, etc. - construcția de case, dormitoare, biserici, orfelinate, case de bătrâni, peste 30 de sisteme pentru captarea apei din sol. - evanghelizare. Au fost botezați peste 2500 de boșimani, din 1996 de când au ajuns acolo, ne spunea fratele Sebastian Țîrțîrău - care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nocturn pe care l-am savurat cu spaimă și uimire. Spaimă datorată jocului de lumini care se prăvăleau asupra noastră ca într-un spațiu fantastic, și uimire generată de ambianța impresionantă. Noaptea a fost grea, tot în cort și cu țânțari, dar Dumnezeu ne-a dat minte să suportăm, chiar dacă mai greu, în această ultimă noapte de „vagabonzi”, și dimineață, ne-am înscris pe autostradă, via Spania unde ne-am aflat după ore de caniculă în jurul orelor 15.00. Deci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și așa mai departe. Mousen (preotul) este mai puțin expresiv, are emoții la fel de mari ca și noi, n-are curajul să se exteriorizeze, decât din când în când, și când își mai trage o palma peste ureche, explicând cum zboară țânțarii prin Spania și încurcă castiliana cu catalana și cu franceza în dorința de a se face înțeles, lucru care ne derutează mai mult decât dacă ar vorbi constant în malgașă. Cu toate acestea, am încropit mici dialoguri convenționale în timpul cinei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Mai vine o coloană pierdută printre tufișurile dinspre pădurea de vis-a-vis de livada de meri. Acum s-au sprijinit de foișor și luminați de soare par o adunare de oameni înțelepți care se întreabă cum s-ar putea rezolva problema țânțarilor ce-ar putea deranja liniștea distinșilor și înalților oaspeți. Și măgarul Ionel, de origine turcă, rage în depărtare și se întreabă: „Oare cum îmi vor închide gura ca să nu rag când va veni măria sa ACELA?”. Și vântul suflă, și pictorii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu un ditamai țânțăroi șchiop, era ca și cum ai lua o Înghițitură de apă când nu ți-e sete și vedeai o banală bancă albă sub niște copaci familiari. Dar dintre toate ferestrele, acesta este geamul prin care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dornici să-i cunoască pe ai ei, o vedeam numai pe plajă; dar mă gândeam tot timpul la ea. Dacă observam că plânsese, mă cuprindea un val de furie neputincioasă care Îmi aducea lacrimi În ochi. Nu puteam să distrug țânțarii care-și lăsaseră amprenta pe gâtul ei fragil, dar puteam - și am făcut-o cu succes - să mă bat cu pumnii cu un băiat roșcovan care fusese grosolan cu ea. Avea obiceiul să-mi dea bucăți tari de zahăr candel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai mult de-atât. Privindu-mă În ochi, am avut senzația șocantă de a descoperi doar niște resturi ale eului meu obișnuit, rămășițele unei identități evaporate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o singură dată, dar Gălbenuș de 4-5 ori au căzut în gol, din fericire doar de la înălțimea etajului doi la care locuim. Cum însă nu-și pot permite să cadă prea des și cum ferestrele sunt prevăzute cu plase împotriva țânțarilor, de obicei se rezumă la a scoate un sunet cu totul special, un fel de clămpănit de ciudă neputincioasă, de jalnică furie. Viteze cu vrăbiile, se tem, în schimb, de enormii guguștiuci, a căror apropiere le face să se tupileze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doua natură (nu pe omul care știe multe, nici chiar pe erudit, ci exclusiv pe omul căruia cultura i-a intrat în sânge) ( După o discuție, care m-a dezamăgit, cu o colegă). * Prin ce ne enervează cel mai mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
l-am întâlnit și pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau în jurul unei bucăți de pâine parcă invitându-te să-i culegi cu mâna. și așa și făceam. De aici poate că i s-a tras feciorului mai mare pasiunea de totdeauna pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Atelierul Școlii. Casa era destul de izolată, având în vecinătate un teren de fotbal, un loc nisipos și un pârâu care trecea prin spatele ei. În podul casei se auzeau noaptea zgomote ciudate de șoareci sau de nevăstuici, iar broaștele și țânțarii de la pârâu făceau ca vara să nu fie tocmai plăcută în acest loc în care am trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii, erau una albă cu picățele negre și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
canalizare era greu, uneori insuportabil și oricât ai fi făcut curățenie, mereu aveai senzația că locuiești într-o casă neigienizată de mulți ani. Sufeream de viroze, de gripe și de micoze în fiecare sezon rece. Vara, zeci de generații de țânțari invadau blocul și se așezau pe ușile de la intrare. Când deschideai ușa, năvăleau în casă. Serviciile medicale și stomatologice erau însă gratuite, medicamentele erau ieftine și de multe ori gratuite. La scurt timp după mutarea în apartament, am primit și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
despărțirile; am chiar un fel de atracție ciudată pentru despărțirile acestea, experiența despărțirii... ..."Erau gata de plecare, cu bagajele lor sărace gata făcute. Au deschis geamurile. De afară intra o boare dulce, de început de toamnă, mirosind a vegetale putrede. Țânțarii se adunau nervoși în plasa ferestrei. Au aprins lampa, așteptând, atenți, sirena vaporului care trebuia să sosească și cu care trebuiau să plece. A fost frumos, gândeau amândoi, fără a spune nimic... Simțeau că iubirea lor rămâne acolo, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcând slalom între vitrine occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți, aparate de țânțari, răzătoare de legume, precupețe care vând dovlecei pe ziar așezat pe asfalt. Le explici că, deși liftul are doar o jumătate de ușă și butoanele sunt arse de mult, circulă totuși. Le spui că, vigilenți fiind, noi facem revizii vara
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Tineretului, într-o călătorie insomniacă, salutată de un polițist care rula încetișor cu mașina pe alei să-mi vegheze plimbarea: Bună seara doamnă! Totul e în regulă? Vă simțiți bine? În acea utopie mâncarea, curățenia din jur, circulația sigură, igiena, țânțarii, șobolanii, lifturile, mijloacele de transport, politețea și chiar stilul prietenos al necunoscuților nu-mi stăteau pe cap ca probleme sau ca surse de stres. Eu îmi vedeam de ale mele, poliția de ale ei, gunoierii de ale lor. Fiindcă fiecare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
iar lumea să se adăpostească pe terasele cafenelelor brusc, ca la un semn făcut de un magician malefic, briza înceta lăsînd loc unei călduri umede, un aer greu, încărcat de mirosuri dubioase provenind de la resturile din port. Apoi începea dansul țînțarilor văl de muselină bîzîind la urechi și lipindu-se de fața transpirată pentru ciupituri zdravene, căci delta Vardarului, aflată în apropiere, era un furnizor neîntrerupt de paludism (trupele generalului Sarrail vor face experiența sa neplăcută în timpul războiului din 1916-1918), iar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
muselină bîzîind la urechi și lipindu-se de fața transpirată pentru ciupituri zdravene, căci delta Vardarului, aflată în apropiere, era un furnizor neîntrerupt de paludism (trupele generalului Sarrail vor face experiența sa neplăcută în timpul războiului din 1916-1918), iar apărătoarele de țînțari pe timpul nopților cu zăpușeală era o protecție indispensabilă, deși nu prea sigură. Alături de acest flagel periculos, mai era și acela al ploșnițelor, lucru comun întregului Orient, începînd de la Kaiserstadt, Viena, unde acest parazit se cuibărește în casele cele mai luxoase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]