3,030 matches
-
și mama, vaduva din sat Ceasul a stat, n-a mai voit să bată. Dar a murit cu sufletu-mpăcat Că pe Iisus se duce să Il vadă. Trupu-a rămas pe mal langă izvor Și-au pus pe pleoapa de sicriu țărână Și pod i-au pus, și podului zăvor Să se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormânt Ca voal de nuntă mamei să îi țeasă Să meargă mama la ospățul sfânt Să-I fie lui Iisus mireasă
MIREASA LUI IISUS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377308_a_378637]
-
ghiare-n suflet mă stăbat. Soarta te-a chemat spre liniști care cugetu-mi străpung, ziua-n noapte se preface, mă târesc în veșnic scrum, amintirea despletită, vreau s-o strâng să-mi rămână, pașii grei de pe mormânt, mi se-nfundă în țărână... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Șoapte-n umbre de chemare... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ȘOAPTE-N UMBRE DE CHEMARE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377460_a_378789]
-
necaz Și viața ți-e sumbră și gravă, Privește spre norul ce-n chip dantelat, Își scutură tainic fuiorul, Apoi, dus de vânturi, se lasă purtat, Căci abur e el, veșnic cerul. O boare e omul, un bulgăr de lut, Țărână pe roată lucrată, Cu cât modelarea mai mult a durut, Cu-atât viața-i e mai curată. Să știi, rugăciunea rostită plângând, Deschide mai mult poarta zării, O, vino Isuse, o, vino curând, Dă curs Doamne Sfinte, chemării! În suflet
CÂND INIMA-ȚI PLÂNGE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377522_a_378851]
-
făcut-o unul, zis „patronu’”... unde a fost căminu’ cultural... Să văd și eu cum e acolo, știi... - Am zis o dată. Aduci frunzele și pleci unde vrei, băiatule... Gavrilă a plecat bucuros și a mers, trăgând sacul după el prin țărâna adunată în timp la marginea mejdinei, cale de câteva sute de pași. Era pustiu. Nici țipenie de om în jur, când a intrat printre rândurile de floarea soarelui. Când abia începuse să rupă fără nicio noimă frunze, a auzit o
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
sub raze calme, Un măr apoi, pe ram ca să mă undui Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui - Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe saturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărâna - Iubirea mea, tot vie să rămână Ca-n ani ce vin, să mă iubești departe. Voi râde floare-n ram și printre mere Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă Cu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasa
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
fiu sub raze calme,Un măr apoi, pe ram ca să mă unduiSub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui -Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne.Din mine să mănânci pe saturate,Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărâna -Iubirea mea, tot vie să rămânăCa-n ani ce vin, să mă iubești departe.Voi râde floare-n ram și printre mereMereu voi fi doar eu cea mai frumoasăCu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasa ;De toamnă, zilele
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
la Cluj pentru a ne înregistra că am venit din misiunile noastre. Gândul meu era cum să fac să ajung la Agneta mai repede. În drum spre Gheorghieni am urcat dealul pe la cimitir și i-am sărutat mamei mele mormântul, țărâna aceea proaspătă care-o acoperise; era o zi mohorâtă cu ceață, burnița, era cred început de decembrie fără zăpadă, un câmp negru plin de ciori, singur pe potecuța pe care altădată plecasem cu unchiul Bucsi; am început să plâng ca
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Fată dragă, pune-ți ie, Și cinstește-o prin purtare, Nu-i un moft, e-o datorie Și o clipă de-nchinare. Au purtat-o și străbunii Când plecau la liturghie, Are-n ea gustul țărânii Și-al iubirii de moșie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Și în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de ață Parcă-s tainice versete, Plâns și slavă pentru
SÂNZIENE-N MÂNDRE II de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377587_a_378916]
-
la mine-n calendar. Îți jur că nu voi rupe nici o filă, Că fiecare zi va fi un vers; Când poezia-i gata, să ai milă Și să mă iei cu tine-n univers. De n-om putea, rămânem în țărâna Bătătorită-n urme și nevoi; Ne-om zbengui făcând mereu cu mâna Acelor ce-or să vină după noi. Citește mai mult O gură de cafea mai beau și gata...Vârtej de amintiri vin fel de fel;Alerg de colo-
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
strâmte, care vă obturează parțial mișcările degetelor și vreți să vă scăpați cât mai repede de ele ? Ei bine, o stare asemănătoare am simțit eu, sau conștientul meu, în momentul în care mi-am reocupat corpul plămădit de Dumnezeu din țărână. După care n-am mai simțit nimic, întunericul propriului meu creier acoperindu-mă întru-totul într-un giulgiu de necunoștință. ****************************** M-am trezit, întrupat de data asta, horcăind, pe masa de operație. Nu puteam respira. Plămânii mei nu primeau aerul pe
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
din piept Unde zăpadă încă se mai cerne Și i-a rămas în urmă cu regret Visul curat al păcii lui eterne. L-am dus pe-un mal de ape-ntr-un mormânt Și-am pus pe pleoapa de stejar țărâna Cutremurandu-si fruntea-ndepartat Puterea lui se strânse într-o urna. De-acolo încă el îmi pare viu Că un ecou în noapte ce se-ascunde Se odihnește tata nu-n sicriu Ci-n lumea depărtărilor profunde. E ca un
IN LUMEA DEPARTARILOR PROFUNDE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378875_a_380204]
-
fără sfârșit ce mă iubește. Încerc să scap de-nșelătoare gânduri Și mintea să o stăpânesc o clipă, Numai așa, voi fi în zbor spre ceruri Când albă îmi va fi a mea aripă. Atunci m-așez cu fruntea în țărână, Eu, trup făcut din lut și putregai, Aștept cu toate faptele în mână S-aud un glas ce-mi zice -“Urcă, hai!” O, Doamne, Bunul meu Părinte, Aș vrea prin gânduri ordine să-mi fac, Să pun un ham pe
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cuvântulSpre Cel fără sfârșit ce mă iubește.Încerc să scap de-nșelătoare gânduriși mintea să o stăpânesc o clipă,Numai așa, voi fi în zbor spre ceruriCând albă îmi va fi a mea aripă.Atunci m-așez cu fruntea în țărână,Eu, trup făcut din lut și putregai,Aștept cu toate faptele în mânăS-aud un glas ce-mi zice -“Urcă, hai!”O, Doamne, Bunul meu Părinte,Aș vrea prin gânduri ordine să-mi fac,Să pun un ham pe răzvrătita ... XXV
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
curea, închisorii o zăbrea și merinde în boccea... Sunt o apă curgătoare, cânepă pusă-n vâltoare, lacrimă la supărare, îngerul cu suflet mare.... Sunt nisipul ce respiră, chipul oglindit pe miră murmurul lăsat de liră, perla scoicii ca safiră... Sunt țărână pe mormânt, o șuviță grea de vânt, trup robit peste pământ, icoană a unui sfânt... Tu, Luceafărul secret, ești credința în Profet, un arhanghel înțelept, ce-mi trimiți săgeți în piept... autor: Mariana Petrache Referință Bibliografică: EU SUNT / Mariana Petrache
EU SUNT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378965_a_380294]
-
încleștate strâns, ca nu cumva să pătrundă printre ele întunericul... Nu vreau să știu de e noapte ori zi, nu vreau să văd cum anotimpurile își plimbă culorile și negurile. Doar stelele agățate pe umerii amintirilor, florile ce înfloresc din țărână ori în copaci,uneori, alteori în poeme, zborul de fluturi și plutirea păsărilor scriind seninul mi-s Lumină în fiecare clipă. Luna îmi zâmbește de pe cerul sângelui ce-mi aleargă prin vene gonind gânduri răvășite- căprioare urmărite de lupi!- susură
O ALTĂ PERSPECTIVĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378996_a_380325]
-
noi nu-i vindecare, ca să-i iertăm pe trădători, jertfind o viață-n așteptare, cu cap plecat de falși actori. Lacrimi și suspine amare, ca martori sorții vor rămâne, răni ce nu au vindecare, le vom lua chiar și-n țărâne... Într-o viață blestemată, mii de vise ni se curmă, vreau să vă întreb odată, v-ați gândit la cei din urmă!? Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Vreau să vă întreb odată... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VREAU SĂ VĂ ÎNTREB ODATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379001_a_380330]
-
tendent leurs ailes et m'emportent . Pour le moment, je vis allègrement et je bénis mon sort. Lorsque viendra la fin , mon Dieu, qu'elle me soit clémente. **** SFÂRȘIT A nu mă gândi la neant, La dispariție, La întoarcerea în țărână. A nu imagina trupul cum se degradează, cum își ia zborul sufletul . A nu mă gândi la iad, la foc și la pucioasă, la cazanele cu lavă fierbinte pentru păcătoși. A nu ma gândi la trecerea de la Ființă la Neființă
FIN/SFÂRȘIT/סוף- VERSIUNE TRILINGVĂ FRANCEZĂ,ROMÂNĂ,EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379057_a_380386]
-
care se întreba de ce oare o uitase cu o jumătate de secol în urmă. A pus vinul pe masă, a scos două farfurii, pe care a pus friptură, a turnat apoi vin în două pahare, a ciocnit - Să-ți fie țărâna ușoară dacă ești dincolo! Să-ți mai amintești de mine dacă mai viețuiești!” Prima dragoste, realitate sau vis, a fost celebrată în pur spirit tradițional creștinesc. Întreaga povestire este o baie de românism bucovinean cu tradițiile și superstițiile sale, cu
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
și n-a fost nicicând : Nici în sânge, nici în creier, nici în inima bătând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul dintre îngeri, celorlalți. Și-a înfășurat strâns aripile și
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
altă lume, Dintr-un colț de altă zare Am simțit un zvon de ducă, Zvon ușor, ca o chemare. Dintr-un bob curat de rouă, Dintr-un murmur de izvor Am luat alin și freamăt, Dor de doru-mi călător. Din țărâna de sub pasu-ți Am luat crâmpei de drag, Am cules grăunțe fine Să fac stelelor șirag. Iar din curcubeul mândru Am să scot doar o culoare Ca să-mi leg dorul de tine, Să ți-l strâng în cingătoare. De mă chemi
ZVON DE DUCĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381949_a_383278]
-
pe un cadou de mult așteptat, uitând, pentru câteva clipe de durerea alinată doar cu morfină. A plecat cu surâsul pe buze, privind spre poza Monei, nepoata dăruită de nora pe care a îndrăgit-o atât de mult... Fie-i țărâna ușoară! Se întâmplaseră multe în anii petrecuți împreună. Nu au fost mereu zile senine, însă Mira și-a dorit să îi unească mereu pe cei apropiați, să le ofere mângâiere și un pic de fericire. La o altă aniversare, o
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
a brevilocvenței, angoasa abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești Zvârcolitori Spre Oglinzi Larg Deschise”. (Geneză) Are dreptate, ca întotdeauna, Psalmistul: El hombre es insondable, su corazón es un abismo. Puritatea uranică și sinistra lăcomie a țărânii se confruntă, nemilos, în chiar genunea interiorității: „Cățelul Pământului Mă latră Din ganguri Nocturne. Cineva Mă caută În văzduh, Mă caută În piatră. Drumul Mi-l luminează Amintiri, Cu deschisele Guri”. (Târg I). Nobilă carte, ce strălucește puternic, contrastiv, și
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
născut a mia oară, Gândul bun în mine crește Și îmi cântă a primăvară. M-am născut din foc și apă Când ruinele din oase Îmi intrase pân' la sânge Și dospeau în strâmte vase.. M-am născut iar din țărână Ca un bob micuț de grâu Să țin răul la distanță Și tot binele în frâu. M-am născut în dimineață Pe un clopot alb de crin, Vorba mea să fie dulce Ca durerea să-ți alin. M-am născut
M-AM NĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382051_a_383380]
-
știi că în raportul creațiunii ni se spune ca Dumnezeu a zis și s-a făcut așa au apărut toate lucrurile însă când a ajuns la om, Creatorul s-a aplecat și cu iubire l-a modelat pe Adam din țărâna, apoi știi cum a luat o coastă a lui Adam și a făcut-o și pe Eva. Iar Adam în fața acelui test a ales în mod conștient să mănânce din fructul oprit numai și numai ca să nu o piardă pe
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimi De foc, peste gând, Și-aștept să apară lumina. Cu fiece clipă M-afund în genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață! Din lacrimi amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață! Referință Bibliografică: Se-așterne / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2208, Anul VII, 16 ianuarie
SE-AŞTERNE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380369_a_381698]