6,901 matches
-
Rusia) va fi Antioh, poliglot și el, pe care Montesquieu îl aprecia și care avea să poarte cu Voltaire o corespondență pe tema originii familiei Cantemir. Ceilalți fii au urmat cariera militară. Maria, foarte instruită, a fost un timp favorita țarului Petru cel Mare, iar Smaragda a murit foarte tânără. După 1700, cu renta primită din sursă cantacuzină, C. își construise, potrivit unui plan propriu, un palat pe malul Bosforului. Devine mentor cultural al odraslelor unor înalți demnitari otomani și începe
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
lupta de la Stănilești (iulie 1711), turcii înving și, conform tratatului încheiat anterior, C., împreună cu familia și un grup de compatrioți, se refugiază în Rusia. I se oferă o moșie lângă Harkov. Locuiește la Moscova și devine consilier de taină al țarului, atrăgându-și ostilitatea unei părți a nobilimii ruse. În 1714 primește diploma și inelul de doctor al Academiei din Berlin. După moartea Casandrei (1713), se recăsătorește cu Anastasia Trubețkoi, descendentă a unei familii aristocrate. Din această căsătorie a mai avut
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
și inelul de doctor al Academiei din Berlin. După moartea Casandrei (1713), se recăsătorește cu Anastasia Trubețkoi, descendentă a unei familii aristocrate. Din această căsătorie a mai avut o fiică, Smaragda, numită astfel în amintirea copilei pierdute. În corespondența cu țarul și cu alte oficialități există mărturii despre privațiunile materiale ale familiei Cantemir și despre marea suferință a principelui la moartea Smaragdei. Țarul îi acordă privilegii meritate, dar funcționarii amânau sine die aplicarea lor. Enciclopedismul său a stârnit animozități și opoziții
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Din această căsătorie a mai avut o fiică, Smaragda, numită astfel în amintirea copilei pierdute. În corespondența cu țarul și cu alte oficialități există mărturii despre privațiunile materiale ale familiei Cantemir și despre marea suferință a principelui la moartea Smaragdei. Țarul îi acordă privilegii meritate, dar funcționarii amânau sine die aplicarea lor. Enciclopedismul său a stârnit animozități și opoziții în rândul păturii culte a societății ruse. Alte știri despre viața privată a lui C., dar și despre prezența lui în viața
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
cărturarului, Ivan I. Iliinski. Între 1714 și 1722, își redactează cea mai mare parte a operelor, în special cele istorice. În 1722, participă, alături de Petru cel Mare, la campania antiotomană din Caucaz. Ca principe serenisim și senator, sfătuitor intim al țarului, C. a contribuit la numeroase decizii istorice ale statului și la orientarea europeană a culturii rusești. Cu talentul și gusturile lui în materie de arhitectură, a colaborat la planurile țarului de construire a orașului Sankt Petersburg. A avut parte în timpul
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
din Caucaz. Ca principe serenisim și senator, sfătuitor intim al țarului, C. a contribuit la numeroase decizii istorice ale statului și la orientarea europeană a culturii rusești. Cu talentul și gusturile lui în materie de arhitectură, a colaborat la planurile țarului de construire a orașului Sankt Petersburg. A avut parte în timpul vieții de bucuria de a i se recunoaște meritele de erudit. După distincția venită de la Academia din Berlin, a mai putut citi o caracterizare elogioasă făcută de Moreau de Brassey
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
și adevărat) genealogia și, în consecință, drepturile ereditare asupra principatului Moldovei. Își apără drepturile și ascendența și într-un memorial, publicat postum sub titlul Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor, opuscul scris ca răspuns la invitația de a fi consilier intim al țarului. Ca novator în probleme de educație și, în general, în domenii fundamentale ale vieții spirituale, C. a intrat în polemici deschise cu unii cărturari ruși conservatori. Urmare a unei astfel de controverse este lucrarea Loca obscura in catechisi... [Locuri obscure
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau cele mai vechi poze din albumele noastre. Imaginile din ele treceau dincolo de hotarul imemorial al revoluției de la 1917, înviau vremea Țarilor, ba chiar mai mult, străbăteau cortina de fier atât de solidă în perioada aceea, ducându-mă când în piața din fața unei catedrale gotice, când pe aleile unei grădini a cărei vegetație mă lăsa perplex prin geometria ei infailibilă. Mă cufundam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acelei perechi. Un vânt ușor mângâia orhideele și amarantele care împodobeau coloanele, învolbura egreta de pe pălăria de catifea albă a tinerei femei. Cei doi bărbați și-au strâns mâna... Stăpânul Atlantidei ieșite din apă, președintele Félix Faure, îi primea pe Țarul tuturor Rusiilor, Nicolae al II-lea, și pe soția lui. Perechea imperială, înconjurată de elita Republicii, a fost cea care ne-a călăuzit prin Paris... Câțiva ani mai târziu, aveam să aflăm adevărata cronologie a acelei vizite auguste: Nicolae și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Lucullus! Bunica, înțelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri imaginare agrementate de răcoarea cețoasă a oceanului (Cherbourg!), dar trebuia deja să pornim din nou pe urmele Țarului. Ca și el, pătrunzând în palatul Élysée, ne-am fâstâcit la vederea tuturor acelor haine negre care au încremenit la apropierea lui - gândiți-vă puțin, mai mult de două sute de senatori și de trei sute de deputați! (Care, conform cronologiei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Vocea bunicii, mereu liniștită și puțin visătoare, se colora în clipa aceea cu o ușoară vibrație dramatică: - Înțelegeți, două lumi s-au pomenit față în față. (Uitați-vă la fotografia asta. Păcat că ziarul a stat împăturit atâta timp...) Da, Țarul, monarhul absolut și reprezentanții poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute de priviri ațintite asupra Țarului, pe cele care, fără a fi răuvoitoare, refuzau entuziasmul general. Și care, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-vă la fotografia asta. Păcat că ziarul a stat împăturit atâta timp...) Da, Țarul, monarhul absolut și reprezentanții poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute de priviri ațintite asupra Țarului, pe cele care, fără a fi răuvoitoare, refuzau entuziasmul general. Și care, mai ales, din cauza acelei misterioase „democrații”, puteau să și-o permită! Această nepăsare ne consterna. Scrutam șirurile de haine negre pentru a-i descoperi pe posibilii zurbagii. Președintele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și al fracurilor. Puternicul strigăt „Trăiască Împăratul!” înălța prin ecourile lui tavanul majestuos, contopindu-l cu cerul... Când, la sfârșitul spectacolului, orchestra a atacat La Marseillaise, Țarul s-a întors spre Președinte și i-a întins mâna. Bunica a stins lampa și am petrecut câteva clipe în întuneric. Cât să lase să zboare toate musculițele care-și căutau o moarte luminoasă sub abajur. Puțin câte puțin, ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în șoaptă, ca pe o ciudată litanie a trecutului: -... stindardu-nsângerat e înălțat... Un sânge impur s-adape brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba în cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a apucat Președintele să aplice două lovituri simbolice pe blocul de granit, că s-a produs un incident incredibil. Un individ care nu aparținea nici suitei imperiale, nici notabililor francezi s-a proțăpit în fața perechii imperiale, l-a tutuit pe Țar și, cu iscusință foarte mondenă, i-a sărutat mâna țarinei! Înmărmuriți de atâta dezinvoltură, ne-am ținut respirația... Puțin câte puțin scena s-a precizat. Cuvintele intrusului, învingând depărtarea trecutului și lacunele francezei noastre, și-au regăsit claritatea. Febril, le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel Mare să treacă direct la Antanta cordială? Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cald al nopții de stepă se răspândea din nou în mine. În ziua aceea am hotărât să-i fur vraja. Am vrut să i-o iau înainte Charlottei, să pătrund înaintea ei în orașul în sărbătoare, să mă alătur suitei Țarului, fără să aștept nimbul hipnotic al abajurului turcoaz. Ziua era liniștită, cenușie - o zi de vară, incoloră și tristă, una dintre cele care, surprinzător, rămân în amintire. Aerul mirosind a pământ ud umfla perdeaua albă de la fereastra deschisă - pânza prindea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sunat cu clinchetul ușor pe care îl așteptam în fiecare seară. Am ridicat capacul acela mare, m-am aplecat asupra hârtiilor vechi ca un pirat - asupra comorii dintr-un sipet... La suprafață, am recunoscut câteva fotografii, i-am revăzut pe Țar și pe Țarină în fața Panteonului, apoi pe malul Senei. Nu, ceea ce căutam eu se afla mai la fund, în mulțimea compactă, înnegrită a caracterelor tipografice. Dădeam la o parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
necunoscute. Un nou strat și i-am pierdut din vedere. Am zărit atunci lungi cuirasate pe o mare liniștită, aeroplane cu aripi scurte, ridicole, soldați în tranșee. Încercând să regăsesc urmele perechii imperiale, scotoceam acum în dezordine, amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl voiam iarăși tânăr, însoțit de frumoasa Alexandra, aclamat de mulțime, glorificat în strofe entuziaste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
AL II-LEA. REVOLUȚIA: ANUL ’89 RUSESC. RUSIA DESCOPER| LIBERTATEA. KERENSKI - DANTON-UL RUS. C|DEREA ÎNCHISORII PETRU ȘI PAVEL, BASTILIA RUSEASC|. SFÎRȘITUL REGIMULUI AUTOCRATIC... Cele mai multe dintre cuvintele acelea nu-mi spuneau nimic. Dar înțelegeam esențialul: Nicolae nu mai era țar, iar știrea căderii lui provoca o explozie de bucurie delirantă la cei care, încă ieri seară, îl aclamau urându-i o domnie îndelungată și prosperă. Realmente, îmi aminteam foarte bine vocea lui Heredia, al cărei ecou mai răsuna pe balconul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iar detaliile biografice, atât de abundente, încât profesorul a părut încurcat. Chicote nedumerite au străbătut clasa: elevii nu știau dacă trebuia să considere discursul meu un act provocator sau un simplu delir. Dar deja profesorul stăpânea din nou situația subliniind: - Țarul a fost răspunzător de cumplita învălmășeală de pe câmpia Hodinka - mii de oameni călcați în picioare. El a ordonat să se deschidă focul asupra manifestației pașnice din 9 ianuarie 1905 - sute de victime. Regimul lui s-a făcut vinovat de masacrele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a impresionat cel mai mult nu a fost tonul vehement al acelei diatribe. Ci o întrebare derutantă care s-a conturat în capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu batjocurile lor („Uitați-vă! Dar are o coroană țarul ăsta!”, striga unul dintre ei, trăgându-mă de păr). Întrebarea aceea, în aparență, era foarte simplă: „Da, știu că era un tiran sângeros, e scris în manualul nostru. Dar cum rămâne atunci cu vântul acela proaspăt, mirosind a mare, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se întindea orașul înzăpezit. Deci vedeam altfel! Era oare un avantaj? Sau un handicap, o tară? Nu știam deloc. Am crezut că pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
țel îți este încă necunoscut, visam eu la balconul Charlottei, la Atlantida ei, în care lăsasem parcă, în vara care trecuse, o parte din mine. II 1 În vara aceea, mi-a fost teamă să-l întâlnesc din nou pe Țar... Da, să-l revăd pe tânărul împărat împreună cu soția lui pe străzile Parisului. Așa cum te temi să întâlnești un prieten despre al cărui sfârșit iminent ai aflat de la medic, un prieten care, într-o fericită ignoranță, îți încredințează planurile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că, de-a lungul tuturor acelor ceremonii în onoarea perechii imperiale, da, în cortegiul de pe Champs-Élysées și în fața mormântului lui Napoleon și la Operă, el nu încetase să viseze la ea, la iubita lui, la Marguerite Steinheil. I se adresa Țarului, rostea discursuri, îi răspundea Țarinei, schimba o privire cu soția lui. Dar ea, în fiecare clipă, era acolo. Ploaia șiroia pe acoperișul năpădit de mușchi al vechii izbe care ne adăpostea pe treptele ei. Am uitat unde eram. Orașul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]