9,461 matches
-
decât resursele financiare reduse la dispoziția lor. Și am mai remarcat că marea majoritate a proiectelor imaginate prin 1993-1995 au rămas valabile ani de zile, au fost considerate bune și utile multă vreme. Aș da două exemple numai: fabrica de țevi sudate construită lângă Fălești, în Republica Moldova, inaugurată în 1998-1999, sau reconstruirea podului de peste Nistru la Lipcani-Rădăuți, distrus in cursul celui de-al Doilea Război Mondial, proiect finalizat cu dificultate după 2005! Reuniunile comune ale Comitetelor interministeriale dintre România și Republica Moldova
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
este formată din combustibili, derivate și echipamente petroliere, material rulant, tractoare și echipamente agricole, strunguri pentru prelucrat metale, îngrășăminte și alte produse chimice, rulmenți, cosmetice, vinuri, aparate și echipamente electrice, vehicule și echipamente de transport, aparate optice și de măsură, țevi din oțel și alte produse siderurgice, ciment etc. La importurile din Brazilia, predominau materiile prime și produsele agro-zootehnice: minereu de fier, cafea, soia și derivate din soia, zahăr și produse zaharoase, cacao, bumbac, carne de pasăre, piei, încălțăminte, articole textile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu, neică Marine!... Vânătorul desfăcu tutunul și scoase din carâmbul cizmei o pipă neagră. Suflă de câteva ori tare în țeavă și o bătu cu botul de marginea mesei. Deodată rosti tare, întinzând mâna stângă, mare și neagră, spre mine: Nu! la noi nu-i chip să mai trăiască rumânul! Pe mine m-a sărăcit boierul ăl de-a murit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se. Dar iată că într-o zi, după ce descălecai și intrai în crâșmă, Sandu îmi zâmbi cu înțeles: parcă voia să-mi spuie ceva tainic, să mă întrebe un lucru deosebit, și nu îndrăznea. Marin, la locu-i obișnuit, își desfunda țeava lulelei. Îmi dădu bună-ziua cu glasu-i încet și-și căută de treabă. Nimic nu putea să mă neliniștească. Dar domnul Sandu Popescu voia să-mi spuie ceva și nu putea. Totuși, când pornirăm spre baltă, îmi făcu un semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă încet, ca niște animale întunecoase ce-mi vor strânge gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă nu trag scurt cucoașele, dacă nu plec iute țeava armei, într-o clipă numai, și dacă nu trag - totul s-a sfârșit. Degetele îmi vor cuprinde gâtul și mă vor strivi! Și atunci nu știu cât a trecut, nu știu cât a trebuit groazei nebune care mă împietrise să-mi sloboadă răsuflarea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fâșii de sânge; în care mă gândii și la Chiva, care poate trăiește, care poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava se aplecă și degetul încovoiat al mânii drepte tresări! Un tunet lung, care cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca într-un întuneric nesfârșit. Când deschisei pleoapele spre stele, lângă mortul cu ochii neclintiți albi, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deștepta în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și ridică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea că-i un semn de primejdie. Își aplecă țeava puștii, stătu la îndoială. Cânii se apropiau. Cornul se stânse într-o dulce tremurare... O clipă se ridică iar, și-ndată tăcu. Flăcăul se repezi îndărăt. După douăzeci de pași, auzi chiar pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă. Tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a văzut jderul, fulgerând pe zăpadă. Și-a însemnat locul, fără să se oprească. Acum stătea neclintit lângă un trunchi, cu capul puțin aplecat și cu urechea întoarsă. Scurta îi era desfăcută la piept, carabina atârnată de umărul stâng, cu țeava înainte și stratul sub cot. Se afla singur în pădurea rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a zbătut și-l împunge: e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie lup? Se răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot sălbatic: ghimpii i s-au mutat în beregată. Pâș-pâș-pâș - alături, la piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere, duce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cocos în baia micuță, strigă din spatele ușii închise: — Aproape că s-a terminat praful de dinți. Ai putea să mai iei de la Magazinele Diana. Sau: — De ce nu te duci să vezi dacă i-a mai trecut febra lui Lakshmiji? Sau: — Țeava de scurgere trebuie curățată. Să nu vii la mine să te plângi când o să te invadeze cea mai mare populație de gândaci din lume. Spera să își inspire familia să caute să aibă o zi la fel de plină de promisiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stâlpii electrici direct în grădină. Grație aprovizionării excelente de care se bucura spitalul, erau scutiți de căderile și fluctutațiile de tensiune îndurate de restul orașului. De asemenea, îndrumase o gloată de vizitatori regulați ai livezii să lege o rețea de țevi de apă ce ducea de la o gaură din apropiere, pe care o făcuseră într-una din conductele principale într-o noapte întunecoasă, la un rezervor privat de apă. Provizii precum kerosenul, chibriturile, lumânările sau săpunul îi erau livrate de la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât în mine. Nu, probabil că așa mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În țară cu o lună În urmă. Cauza morții, pe cît se pare, era o rană de glonț. Don Manuel nu e medic, Însă cu timpul și-a Însușit repertoriul. În opinia sa, Împușcătura, chiar În dreptul inimii, fusese realizată cu țeava lipită de corp. Grație pașaportului, a putut fi localizat domnul Fortuny, tatăl lui Carax, care a venit chiar În seara aceea la morgă pentru identificarea cadavrului. — PÎnă aici, totul se potrivește cu ce mi-a povestit Nuria Monfort. Barceló Încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa cu putere țeava revolverului În pomete. Am simțit cum Îmi taie pielea, Însă n-am Îndrăznit să clipesc. — Te Întreb pentru ultima oară. Unde-i? M-am văzut pe mine Însumi reflectat În pupilele negre ale inspectorului, care se contractau lent În timp ce apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
recitesc biletul cînd cineva bătu În ușa toaletei. — Se poate? Întrebă un glas necunoscut. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Neștiind ce altceva să fac, am mototolit hîrtia și am Înghițit-o. Am tras apa și am profitat de huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul reptilian al agentului de poliție care, cu cîteva secunde În urmă, așteptase postat În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oprit. — O imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet și m-am pomenit față În față cu țeava armei. Duhnea a praf de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe Într-o grimasă crispată de teroare. — Unde-i Carax? — E departe. Știa că veți veni după el. A plecat. Fumero mă privea fără să clipească. — O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însă nu pentru a face țuică din prunele culese de pe jos din curtea spitalului (prunele nici nu se copseseră bine la ora aia) ci pentru a face, pur și simplu, apă distilată. Se pare Însă că tot ce iese pe țeava alambicului determină comportamente agresive la unii oameni. Ăia doi, doar ce-au gustat din apa distilată și au și venit Înapoi și l-au bătut pe cel de la cazan de l-au băgat În spital pe două săptămâni. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
convins că desprinde din povestea ta mai multe informații decât tine. Erai un fel de cablu prin care el Își culegea date personale (poate!) dintr-o zonă care-i era deocamdată inaccesibilă. După ce bătrânul lipise cu pământ locurile În care țeava de cupru se cupla cu partea de sus a cazanului și cu intrarea În spirala care traversa bazinul cu apă rece ai mai avut timp să observi că șoferul adormise Întins de-a lungul peretelui și să ceilalți Își băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el mâna să etanșeizeze cu lut părțile În care se Îmbucă țevile de aramă ale alambicului. Mai are timp până ce vine cu caii cel care i-a Împrumutat pentru o noapte căruța. Nimeni nu mai are chef să povestească, iar cei din sat, oamenii mai bătrâni care știu că Într-adevăr bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arde imediat două palme seci numitului Tudor, care-i totuși mai În vârstă decât el, și pune mâna pe crengi să scoată focul de sub cazan. Ceilalți nu mai râd. Gavrilă varsă apă pe foc și ia o cârpă să desfacă țeava fierbinte de cupru din lăcașul ei de deasupra cazanului. Aburi tari de alcool se răspândesc prin Încăpere și afară, unde șoferul ambulanței Îi simte și el și se trezește. Apare buimac În ușă și nu Înțelege de ce proprietarul cazanului toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]