2,211 matches
-
cu frică, să nu pună mâna și pe ea. A făcut ce-a făcut, s-a dat în vorbă cu un gardian, i-a promis bani și trupul ei, numai să-i scape pe hoți. I-a plăcut acestuia dosul țigăncii. Se plîngea: - Îmi pierd punea, mă bagă pe mine în locul lor... Gagica i-a plimbat țâțele pe piept, 1-a ademenit cu ochii ei păcătoși, s-a-nvoit omul. * Două luni n-a mai avut somn. Plângea și nu știa ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria - țiganca, dar era clar cumcă ea nu putea fi fiica tătînă-său. Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și eu. Rele zile am mai ajuns, că nu-și cinstesc nici copiii părinții... - Rele - rele. - Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufa cătră țigancă, vine vara, vina iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea - ian * spune-mi tu, prin ce farmece rămâi tot așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs moșneag acum... - D-apoi că nici nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bun la sine Și la c... să-i deie una sută bine Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine, Cincizăci, șăsăzeci la spati, Să o umple de sănătăți. Cu aceasta pre mult să folosăscu, Grece, moldovencă să tămăduiescu; Iar la țigance să nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii erau de altfel mari și superbi. Madam Farfara și Smărăndăchioaia căpătase, respectiv, unul alb și unul roz, Ioana, unul ca sângele coagulat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îndepărtează. Referindu-se la literatura fantastică a lui M. Eliade, Ioan Petru Culianu vorbește de trei cicluri fantastice: „ciclul indian” (sau „ciclul eroului”) Nopți la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Șarpele, unde există „un specialist al sacrului” (/254). Ciclul „idiotului” (La țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.), „În care specialistul e Înlocuit de „idiot”, de cineva sărac cu duhul” (/254). Putem spune că Eliade alege voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei sunt, după
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să-i Învețe pe oameni cum „să vadă”). Ea ascunde secretul unei existențe magice (variația vârstelor ei), iar Fărâmă este ultimul martir al acestei lumi. Este martorul și În același timp „creatorul” ei. IV.4. Mitul labirintului Prin nuvela La țigănci, Eliade introduce În literatură un nou tip de fantastic, experimentat parțial cu peste două decenii În urmă, În romanul Șarpele. Noua viziune fantastică „nu mai este produsă de un agent insolit, nu mai este provocată de evenimente bizare sau determinată
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
prin semne și simboluri. Nemulțumit că În România s-a văzut În nuvela sa doar „atmosfera de crepuscul bucureștean a anilor dinaintea celui de al doilea război mondial” (), scriitorul nota În Jurnalul său la 10 martie 1968: „iarăși despre La țigănci. O astfel de literatură Întemeiază propriul său univers, așa cum miturile dezvăluie Întemeierea lumilor, modurilor de a fi (animal, plantă, om, etc.), instituțiile, comportamentele ș.a. Tocmai În acest sens se poate vorbi de prelungirea mitului În literatură: nu numai că anumite
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dezvăluie aventura lui Gavrilescu). Ca Într-un mit polynezian, lumea reală este și nu este În același timp și semnificații nebănuite dau un sens mai adânc vieții de toate zilele. Eugen Simion este de părere că: „istoria narată În La țigănci nu simbolizează nimic și nu transfigurează realitatea istorică. Esențială este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo În lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos”(/138 139). Sorin Alexandrescu, care a studiat nuvela din punct de vedere structuralist, arăta
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a lui Gavrilescu, modest profesor de pian. Întorcându-se acasă de la lecții, În tramvai, constată că și-a uitat servieta cu note la M-me Voitinovici, pe strada Preoteselor și este nevoit să-și Întrerupă călătoria. După oarecare ezitări, ajunge „la țigănci”, În grădina răcoroasă pe lângă care trecu fără s-o ia În seamă mulți ani. Intervine „hazardul, accidentalul (uitarea servietei) pentru ca personajul să ia act de existența misterului (grădina citată)” (/134). Legătura dintre tărâmul profan din care vine Gavrilescu și cel
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În seamă mulți ani. Intervine „hazardul, accidentalul (uitarea servietei) pentru ca personajul să ia act de existența misterului (grădina citată)” (/134). Legătura dintre tărâmul profan din care vine Gavrilescu și cel mitic În care el pătrunde, este mediată de una din „țigănci”. Gavrilescu este ajutat să răzbată În noul spațiu deoarece el nu este inițiat. El este introdus Într-o odaie cu o penumbră curioasă, de parcă „ferestrele ar fi avut geamuri albastre și verzi” o versiune a miraculoasei camere Sambo din romanul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În care În multe societăți tradiționale, se desfășoară inițierea. Rolul lui se păstrează și În cazul personajului lui M. Eliade” (). Pătrunderea În bordei aduce cu sine regăsirea memoriei, face posibilă comunicarea cu trecutul. Pus să ghicească cele trei fete (o țigancă, o grecoaică, o evreică), dă mereu soluții greșite. Încearcă să se salveze povestind „tragedia vieții lui”, dar este adus brutal la realitate: „nu schimba iar vorba”. Gavrilescu nu este lăsat să se piardă În trecut, să se rătăcească În memorie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Vrea să-și povestească viața și nu este lăsat, ceva totdeauna Îl Împiedică. Se Înțelege totuși, că În tinerețe iubise pe Hildegard, dar o părăsise luând-o pe Elsa cu care trăiește de mai mulți ani la București. Venirea „la țigănci” echivalează cu o Întoarcere În alt timp afectiv: „În acea clipă se simți deodată fericit, parcă ar fi fost din nou tânăr și toată lumea ar fi fost a lui, și Hildegard ar fi fost, de asemenea, a lui” (). Însă, confruntat
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
un semnal al istoriei - și redescoperă baba (Cerberul) așezată la punctul de frontieră Între două tărâmuri. Reintrat În realitatea cotidiană (de fapt ,,falsă realitate” pentru Gavrilescu), pune totul pe seama unei confuzii provocate de căldură. El crede că a rămas ,,la țigănci” doar câteva ore, Însă când iese de la ele află că au trecut doisprezece ani de când a dispărut, pentru cunoscuți, fără urmă. Tramvaiul se scumpise și banii din portmoneu nu-i sunt deajuns, apartamentul care fusese al său e locuit de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
s-a Înapoiat În Germania, nimeni nu-l cunoaște, nici el nu cunoaște pe nimeni - toate acestea par să sugereze neputința omului, odată retras din existența comună, de a se reintegra În ea. Gavrilescu Înțelege că locul său e ,,la țigănci”. Întors aici, găsește lucrurile neschimbate. Baba (Cerberul) e la postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu se rătăcească. Aici regăsește pe Hildegard, alături de care, Într-o alunecare de vis, se duce nu știe unde, ,,spre pădure
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
auzit vorbind cu birjarul aș crede că visez... Toți visăm, spune Hildegard. Așa Începe. Ca Într-un vis...” (/50). Trecerea ,,dincolo” se face lin, uneori fără ca indivizii să sesizeze faptul trecerii, ca În somn (ca În Șarpele sau În ,,La țigănci”). Indiferent de modalitățile de manifestare pe care le imaginează scriitorul, moartea este Întotdeauna re(intrare) În adevăr, salvarea ființei de inautentic, de nesemnificativ. Somnul, atât de frecvent Întâlnit ca ,,mască” a trecerii, este, În viziunea lui L. Blaga ,,Întoarcerea la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Somnul este o stare aproape pre natală, embrionară În care viața nu era despărțită de conștiință, În care nu exista libertate, păcat, dramă.” (). Moartea Înseamnă găsirea ,,centrului”, descoperirea realității absolute - acel ,,principiu ontologic ce precede și transcede individul”. În ,,La țigănci” simbolurile sunt mascate de vorbe banale. Faptul, de pildă, că Gavrilescu, coborând dintr-un tramvai pentru a se Întoarce pe strada Preoteselor, Întârzie să ia tramvaiul În sens contrar, Începe să dea de bănuit. Vorba pe care el o aruncă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dintr-un tramvai pentru a se Întoarce pe strada Preoteselor, Întârzie să ia tramvaiul În sens contrar, Începe să dea de bănuit. Vorba pe care el o aruncă: ,,Prea târziu! Prea târziu!...” și la intrarea și la ieșirea de ,,La țigănci” răsună ca un rămas bun adresat realului. Amănuntul că eroul este un artist (cineva care vrea să creeze o altă realitate, realitate iluzorie) nu este fără semnificație: Gavrilescu vede realitatea zilnică prin oglinda iluziei sale (arta). În momentele forte ale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
noi, În „centrul” nostru, fără efortul nostru de a birui toate formele de condiționare (filosofice, sociale, politice, istorice etc.) dobândind astfel libertatea, Înțeleasă ca disponibilitatea, deschidere spirituală mereu creativă. <reflist> BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Alexandrescu Sorin: Dialectica fantasticului, În volumul „La țigănci și alte povestiri”, Editura pentru literatură, București, 1969. 2. Bănulescu Ștefan: Pe dimensiunile timpului interior, o nuvelă de M. Eliade, În „secolul XX”, nr. 9, 1967. 3. Bălu Ioan: Postfață În volumul Maitreyz. La țigănci, Editura Albatros, București, 1994. 4
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Dialectica fantasticului, În volumul „La țigănci și alte povestiri”, Editura pentru literatură, București, 1969. 2. Bănulescu Ștefan: Pe dimensiunile timpului interior, o nuvelă de M. Eliade, În „secolul XX”, nr. 9, 1967. 3. Bălu Ioan: Postfață În volumul Maitreyz. La țigănci, Editura Albatros, București, 1994. 4. Caillois, Roger: În inima fantasticului, Editura Meridiane, București, 1971. 5. Caillois, Roger: Eseuri pentru imaginație, Editura Univers, București, 1975. 6. Caraioan, P.: Geneza sacrului, editura Științifică, București, 1967. 7. Culianu Ioan Petru: M. Eliade, Editura
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. 20. Eliade M. : Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. 21. Eliade M.: Jurnal, III, Editura Humanitas, București, 1993. 22. Eliade M.: În curte la Dionis, Editura Cartea Românească, București, 1981. 23. Eliade M.: La țigănci și alte povestiri, Editura pentru Literatură, București, 1969. 24. Eliade M.: La umbra unui crin, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992. 25.Eliade M.: Les trois Graces, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992. 26. Eliade M.: Noaptea de Sânziene, Editura
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Costache la Torcești este atestată și de un document din 18 mai 1732, când se încheie aici o tranzacție între Neculai Apostol, fiul boierului mare dregător Gheorghiță Apostol, și stolnicul din acel timp, care era Toader Costache, în legătură cu vânzarea unei țigănci. Roaba țigancă fusese anterior făcută danie lui Neeulai Apostol de către vara sa primară, Casandra, „fata Mitrei Vornicul”, iar el a vândut-o căpitanului Toader Ciornei la prețul de 16 lei, fără a fi întrebat în prealabil „pe dumnialui stolnicul Toader
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torcești este atestată și de un document din 18 mai 1732, când se încheie aici o tranzacție între Neculai Apostol, fiul boierului mare dregător Gheorghiță Apostol, și stolnicul din acel timp, care era Toader Costache, în legătură cu vânzarea unei țigănci. Roaba țigancă fusese anterior făcută danie lui Neeulai Apostol de către vara sa primară, Casandra, „fata Mitrei Vornicul”, iar el a vândut-o căpitanului Toader Ciornei la prețul de 16 lei, fără a fi întrebat în prealabil „pe dumnialui stolnicul Toader, fiindu-mi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe giupâniasa dumisale”, neam apropiat, constatăm noi, căci soția lui Toader Costache, Maria, îi era „nepoată de văr primar”, deci cu drept de preemțiune (protimisis) la cumpărare. În urma judecății care a avut loc, Toader Costache restituie suma primită pentru vânzarea țigăncii Sanda și care consta în doi boi socotiți la 9 lei, plus diferența de 7 lei numerar, și încă o sumă pentru „hrana boilor”. Toader Costache a fost, întrucâtva, preocupat de istoria neamului românesc. La Academia Română se păstrează un manuscris
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ferar ca să lucreze la moară”. Același boier înscrie într-o samă, pe o foaie volantă, nu în condicile din care am reprodus mai sus, nume de „țigani ce am dat ginerelui Balș”, bucătari, vizitii, dar și pe „Alexandru herariul cu țiganca lui, Ioana” și patru copii, deci familia întreagă. Indiscutabil că meșterii fierari de pe la curțile boierești erau mai numeroși decât cei pe care îi întâlnim acum în documente. Iar boierii aveau asemenea oameni întreprinzători și pentru alte meșteșuguri. Într-o scrisoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]