2,056 matches
-
ceramică și alte obiecte aparținând triburilor purtătoare ale Culturii Vădastra, care s-au extins se pare și asupra localității Vădăstrița. Vădăstrița a figurat că așezare rurală încă din timpul ocupației române. Sondajele efectuate de V. Christescu au scos la iveală țigle, cuie de fier și o săgeată, toate de proveniență română. La sud de sat se află o necropola cu tumuli din care s-a scos în 1937 un sarcofag din piatră, iar un altul de dimensiuni mai mici a fost
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
importantă; absida a fost reconstruită din zid, supralărgită față de pereții navei; capătul de vest al bolții navei a fost modificat, intercalâdu-se o suprafață plană, necesară clopotniței (până atunci aflată separat); pereții exteriori au fost tencuiti; acoperișul modificat, (cu învelitoare de țiglă) prelungindu-se șarpanta și peste prispa adăugată, de pe latura de sud. Analiza monumentului, dincolo de aceste intervenții, are ca rezultat conturarea construcției inițiale cu elemente ce-i situează începutul la sfârșitul secolului al XVIII-lea: o navă, de numai 7,50
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
cu un orologiu străvechi ce arată doar orele și pe care un trăznet l-a topit pe jumătate pe la 1700, prin fâlfâitul ciorilor și peste găinațul secular care acoperă podeaua, vezi tot colțul răsăritean al }ării Bârsei, cu acoperișurile de țiglă țuguiate, - loc mănos, dar zbuciumat... Coborând înaintea mea scara plină de găinaț și de crengi uscate, profesorul Zerbes, - care mă însoțește -, spune că acel deșeu bavarez, clopotul, ar trebui dezgropat și dat la fiare vechi. Apoi profesorul, în costumul lui
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
Important e, însă, ce fac eroii noștri. Încarcă sau descarcă saci de nisip pentru a face un baraj împotriva apei? Salvează copii, gravide sau bătrâne, transportându-le în cârcă la un loc sigur? Dau la o parte molozul, bârnele rupte, țiglele sparte, cărămizile sfărâmate? Alcătuiesc planuri pentru a înlătura cât mai repede efectele dezastrului? Își pun la adăpost animalele supraviețuitoare? Adună resturile de mobile scăpate de urgie? Ei bine, nu! Doi dintre cetățenii menționați stau comod pe scaunele înalte, tip bar
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
a cazat la cel mai bun hotel din Lijiang. Vila cu vedere superbăse afla În partea nouă, reconstruită a orașului, chiar peste drum de orașul vechi istoric cu sumedenia lui de alei, canale mici și case vechi cu curți, cu țigle cenușii de culoarea pieii de șarpe și cu chirpicii uscați de soare. Noile hoteluri din Lijiang nu aveau nimic pitoresc, dar erau dotate cu un lucru esențial pentru turiști: toalete separate și băi. Vila cu vedere superbă avea și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
peșteri și temple care punctau versanții Muntelui Clopotul de Piatră. Marlena, Esmé și Harry erau cel mai aproape de locul unde fusese construit templul principal, care nu mai exista acum, În timpul regatului Nanzhao, În jurul secolului IX. Stâlpii decorativi și acoperișurile de țiglă pe care le distingea Harry prin perdeaua de ploaie erau rezultatul unei restaurări din timpul dinastiei Qing, cu doar o sută și ceva de ani În urmă, fiind renovate În ultimii ani după ce fuseseră practic distruse În timpul Revoluției Culturale. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
produs de gospodăriile agricole din satele din raionul Beiuș. Majoritatea zilelor de vacanță le-am petrecut în tovărășia lui și am stat la el într-o locuință mizerabilă, de fapt o cameră ce servea proprietarilor drept bucătărie de vară, cu țigle lipsă sau sparte pe acoperiș și cu geamuri care nu izolau încăperea de vânturile reci care pătrundeau victorioase prin ele toamna și iarna. De fapt, când trăiam în casa părintească, împărțeam un pat cu Itzhak nu aveam paturi pentru fiecare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit cu jumări și jamboane după care îmi curgeau ochii (degeaba îi ascundea Muzo rolele de cârnați pe lampă și-n dulap); Pifou trăia într-o lume fascinantă și misterios oligofrenă, populată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret, puțin neîngrijite, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vegetația lui 1976: pedalam în gol, ca Bidileanu, cu pantalonii trei sferturi suflecați deasupra genunchilor, fără să avansez vreun metru. Clădirile se despicau, tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau adidașii când călcai pe ea. Vara, pândeau după blocuri niște furtuni negre, cu pâlnii de apă și nori, ca-n Oklahoma; la Moroieni, zburau țiglele de pe case. Doar iernile semănau cât de cât, înotai în zăpadă până la brâu, se-oprea circulația și te uitai la oraș cum poate să și tacă. Atunci era bine, frumos, ca duminică seara, când apărea Ceaușescu la televizor și anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și coborând câteva coline micuțe, pe care casele se odihneau ca niște machete de polistiren. Treceam prin cartiere nobile, ferite de furia turcilor și grandoarea dementă a Imperiului: vilele păreau bogate, dar decente, cu un singur etaj și acoperiș de țiglă, ca-n Dorobanți. Fațadele străluceau proaspăt, cu tencuiala sobră, bej sau gri deschis, și brâurile de cărămidă aparentă modificând discret monotonia culorii. În grădini sclipeau Mercedesuri bleumarin sau Volvouri laminate, culoare Sturm-und-Drang. Nu știai cine trăia acolo (ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Drumul Mătăsii. Era un joc de forme, asemănător unei melodii. Acoperișurile curgeau din unul din altul, dar sărind din nivel În nivel, pentru a se transforma, la mijlocul unora din clădiri În adevărate turnuri de pagode, migălos Împodobite și sculptate. Țiglele erau din ceramică multicoloră, alternând roșul, albastrul, verdele și galbenul. Pe măsură ce se apropiau, Ștefănel avea vederea panoramică a complexului de mănăstiri și clădiri administrative care alcătuiau „templul”. Era o succesiune de curți interioare, mărginite de clădiri care Își revărsau scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dezgropări de oseminte cu slujbă și regruparea lor Într-o groapă comună . Biserica parohială din satul Frenciugi, comuna Drăgușeni este descrisă În 1952 ca fiind construită din piatră și Învelită cu tablă. Casa parohială era din vălătuci și acoperită cu țiglă. Cimitirul vechi măsura 5701 m², iar cel nou 7500 m². Sfânta Masă avea piciorul zidit. În cadrul adunării parohiale din 2 februarie 1953, la care au participat 52 de membri din cei 172, s-a constituit biroul format din preotul Constantin
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
componente aveau să fie realizate În uzine și asamblate ulterior la fața locului. Urmau să fie standardizate dimensiunile tuturor elementelor, multiplii mărimilor stabilite permițându-i arhitectului să realizeze combinațiile particulare pe care le dorea. Tocurile de uși și ferestre, cărămizile, țiglele, ba chiar și șuruburile au Început să respecte un cod uniform. Primul manifest al CIAM, datând din 1928, cerea legiferarea noilor standarde de către Liga Națiunilor, acestea urmând să stea la baza unui limbaj tehnic universal ce ar fi fost apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
este „naturalizarea” orașului neamenajat prin tratarea lui ca o consecință a mii de fapte mărunte, teoretic echivalente. Ibid., p. 737. Unele mici componente ale clădirilor erau, desigur, produse În cantități industriale de mult timp: de la cherestea, plăci de gips-carton și țigle, până la dușumele și binecunoscutele cuie. Trusele de unelte pentru gospodărie Sears and Roebuck existau deja În 1890. Acolo unde performanța este esențială - de pildă, În armată - această logică este Înlocuită de alte criterii. Astfel, soldații au de obicei ghete pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
în mijlocul acestei escorte turbulente ce ridica în jurul nostru un nor de praf, am urcat cele câteva sute de metri mai sus de zócalo, pe terasele din piatră tăioasă, până la poarta vilei. „Casa Descuitada“ am citit eu pe o bucată de țiglă albastră prinsă sub ramurile unui rodiu - Casa fără Griji. Am intrat, și am fost primiți de bucătăreasă și de un băiat în casă. Mamă și fiu, ședeau la o distanță destul de mare unul de celălalt, amândoi în picioarele goale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o fântână și cu scăunele în formă de butoiașe, învelite în piele de vițel; cealaltă se afla lângă bucătărie, un fel de curte a unui grajd dezafectat, și acolo am continuat să-l dresăm pe Caligula. Zbura spre noi de pe țigla care acoperea șopronul în care dormea Jacinto. De pe veranda unde mâncam ni se întindea în fața ochilor întreg orașul și vârfurile de munți. Aproape imediat dedesubt se afla zócalo, podiumul orchestrei, înconjurat de viță și de copaci monstruoși. Catedrala avea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
erau aspre, cele de dedesubt mătăsoase. Și când a rămas goală, fumând o țigară, s-a uitat cu alți ochi la mine, cum ședeam fără cămașă și îmi dădeam jos ghetele în umbra arșiței și în culoarea ce radia din țiglă. M-am dus și mi-am lăsat capul pe pieptul ei. Însă am știut că, și în dragoste, nu mai eram aceiași oameni, în năzuințele noastre. Ea credea că trebuie să existe o acțiune pentru care dragostea te pregătește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avea o frumusețe ieșită din comun. Aici nu existau anotimpuri de fapt, ci umbrele unor climate mai aprige variau lunile, dinspre nord sau dinspre sud. Zilnic se zărea acest albastru cert, în timp ce forțele puternice ale cerului se vădeau liniștite deasupra țiglelor acoperite de mușchi. Această frumusețe albastră îmi oferea o compensație mare, precum și cartea, când aveam starea necesară s-o citesc. Altminteri, mă lălăiam pe acolo, neînstare de nimic și melancolic, simțindu-mă ca ultimul leneș. Întrucât mi se scofâlciseră obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-și cânte afară viersul elegiac, acut - „cocoșul furtunii“ obișnuia să-i spună Alan. El iubea păsările. Alex se îndreptă spre fereastră și privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar se schimbase într-o fustă-salopetă, albastră, strâmtă, cu mulți nasturi, și o bluză în dungi albe și albastre. — Ăștia doi sunt alfa și omega, explică părintele Bernard, zâmbind. Soarele rece de aprilie strălucea pe un cer rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude. Boabele de rouă de pe iarbă sticleau în soare ca diamantele și urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
propagandistice ale regimului sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și, neavând nici o concurență - aveau grijă de asta oamenii aleși de el -, vindea tot ce se căuta nu numai cu prețul pus de el, dar și cu coadă și cu programare. Dacă aveai nevoie de ciment, tablă pentru acoperiș ori țiglă, cărămizi sau bolțari, trebuia să te duci cu săptămâni bune Înainte ca să te Înscrii pe o listă. Dacă marfa era proastă - și era, mai tot timpul -, tot o luai, că bătrânul ridica din umeri: el nu te obliga să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]