1,306 matches
-
utilă mai ales în studii de cercetare. Practic, noi considerăm că încercarea lui KURTZKE de a combina unele grupe ca de exemplu 5 și 6 sau 7-8-9, este binevenită pentru clinicieni. KURTZKE descrie gruparea 56 astfel: pacienții nu sunt deobicei țintuiți la pat și în casă, putând umbla. Rareori este posibilă o zi cu normă întreagă de muncă, fără măsuri speciale. Există în general o oarecare deteriorare în activitățile cotidiene obișnuite. La acești bolnavi sunt mai sever atinse sistemul piramidal și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
prea regulat orânduită, structura compoziției s-ar matematiza și ar muri. Prin izolare ei înțeleg că raportul dintre forme trebuie realizat mai curând mental decât vizual. În mod normal, nici o perspectivă orizontală nu stabilește o relație fizică între formele vizuale țintuite în siguranță pe pământ de forța gravitației, s-ar putea spune că mai curând niște forme imateriale par să plutească pe un fundal viu. * * * (F. Maraini). Relația dintre ritmurile conturului și mișcarea și tensiunea intervalelor este problema cea mai descumpănitoare
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
coordonatele unei epoci literare, stabilind ceea ce numim generic, canonul: "... o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice și artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică și estetică, ci și o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"12. Adevărate mecanisme de reglaj și de autoreglaj, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
beletristice, ci chiar producerea lor, în contextul calității. Or, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice si artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică si estetică, ci și o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"87. Criticii stilistice din revistele internaționale de retorică (a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stilisticii, cea care generează noi realități în artă. Desigur, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice, în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice si artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică si estetică, ci si o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"162. Cercetarea comparativă, din perspectivă stilistică, a celor doua
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noi ne-am sfătuit și am hotărît să vă facem o surpriză... mai ales azi... Vecin 2: Mai ales acum... Vecin 1: O, da stați frumos! Așa că nu înțelegem de ce... (îl vede pe Alex, rămas și el ca și ceilalți țintuit locului și cu ghitara în mîini; se duce spre Alex; Vecinul 2, în acest timp, se va duce spre locul unde sînt Irina și Val; Vecinul 3 merge spre masă, de pe care ciugulește cîte ceva sub privirea năucită a Mariei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cerceteze noile forme ale literaturii și să-i reevalueze rolul În contextul societății urbane, tehnicizate, ritos individualiste și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile contemporane: “Trăsătura specifică a enunțului de ficțiune, este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere lui Renée să-l omoare, ea refuză și este obligată să-l părăsească, reabandonîndu-se dureros ei Înseși. Renée este un caz
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înregistrează orice mișcare. Pentru cei doi, în situația dată, esențială este elaborarea unei strategii care să integreze supravegherea ostentativă a gardianului: lupta împotriva ei presupune un efort de analiză capabil să le furnizeze o soluție de scăpare, fie și provizorie. Țintuiți de privirea omniprezentă a unui ins dominator, dar neidentificat, cei doi nu se resemnează să rămână nemișcați; dimpotrivă, tactica lor este aceea de a nu sta o clipă locului. Să te sustragi controlului, măcar o secundă, capătă pentru amândoi, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aflăm atunci într-un spațiu în care procedeele, fără a se confunda unul cu celălalt, întrețin raporturi deosebit de strânse. În Volpone a lui Ben Jonson, protagonistul, care vrea să testeze reacțiile celor din anturajul său, simulează o boală ce-l țintuiește la pat, stare ce-i permite să-i supravegheze nestingherit. De data aceasta, el însuși pune la punct strategia menită să-l protejeze și să-i apere bunurile. Volpone se convertește într-un „spion din interior” prin intermediul unei simulări deliberate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ai lui Van Gogh demonstrează cum o formă circulară, abia detașată pe un cer similar colorat, este cu toate acestea destul de puternică pentru a se afirma față de formele din prim-plan ale semănătorului și copacului (figura 49). Deși discul este țintuit locului de echilibrul compoziției, el este mult mai puțin supus coordonatelor excentrice ale picturii decât celelalte forme. Lăsat liber, el s-ar putea rostogoli spre orizont. Unicitatea perfecțiunii sale îi acordă o atât de mare greutate vizuală, încât creează un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a devenit o înfățișare a stărilor imobile ale existenței. Spațiul picturii este împărțit în trei straturi orizontale care, deși se petrec, abia interacționează între ele. Capul și umerii lui Hristos ajung până la cer, iar doi dintre gardienii adormiți au capetele țintuite în mijlocul câmpului pictural. Există însă o distincție clară între starea adevăratei vieți care unește pământul cu cerul în figura lui Hristos și celelalte două straturi, cerul gol deasupra orizontului și culmea lipsei de sensibilitate a realității inanimate de sub cornișa evidențiată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un nod de vectori. Centrul de echilibru localizat în golul ombilical conferă părții inferioare a corpului rolul de bază stabilă opusă tracțiunii trunchiului care tinde spre înalt printr-o diagonală puternic dinamică. Greutatea principală se află totuși la bază și țintuiește personajul de soclu. Vectorul dinamic al torsului și al perechii de brațe egal înclinate dezvăluie o șarpantă stabilizatoare prin cealaltă pereche de volume vectoriale, picioarele întrupând atât verticala, cât și orizontala, prinsă strâns de pământ. Personajul are soliditatea unei fundații
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
plecam acasă cu dureri de cap; nu mă linișteam decât în culcușul meu, după ce încărcam acumulatorii și-mi puneam jucărioara la treabă. Rareori, când îl prindeam cu chef, lua o pastiluță bleu și devenea un amant de cursă lungă: mă țintuia la pat ore în șir și mă făcea mat; astea erau demonstrațiile lui de nota 10, care-i ridicau media și-l scăpau de corijență. În bucătărie, ce să vă spun, mi se supunea ca un sclav: gătea doar ce
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
exact. Camil Petrescu a murit la orele 23, 40, aproape deci de miezul nopții. Matinal, „cam pe la capătul zorilor”, se va produce moartea sa. A cincea reflecție: „Adio, Camil Petrescu! îmi pare rău de moartea ta. Dar și eu sunt țintuit pe patul suferinței...” 2) Ca toate celelalte „divagări”, ea nu-i datată, dar sigur a fost făcută în ziua înmormîntării lui Camil Petrescu: sîmbătă 18 mai. Anterior, Bacovia n-a mai pomenit nicăieri altundeva de confratele său. Deși acesta scrisese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-adevăr, s-ar putea ca Valeriu Stancu să aibă dreptate: exceptând credința religioasă, numai Poezia să rămână șansa elevației spre sublimul care ne este îngăduit... Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 51, 1980; Liviu Antonesei, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin de-o secundă, un soi de spirală i se răsuci în jurul încheieturii mîinii și a cotului, și-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar abia se putu clinti din loc. Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la o condiție fizică și psihică ce poate permite satisfacerea exigențelor rolului proiectat și desemnat de societate iar aceste exigențe tind să fie constante și stabile. Condiția fizică", dimpotrivă, nu este deloc "solidă"; prin natura sa, ea nu poate fi țintuită și limitată cu precizie. Deși este adesea considerată un răspuns la întrebarea "Cum te simți?" [...], aprecierea ei nu poate fi făcută decât în perspectivă: a fi în formă înseamnă a avea un corp flexibil, cu capacitate de asimilare, de ajustare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
matematice. Această filozofie - simbioza dintre muzică, matematică și natură - a condus la prima reprezentare pitagoreică a planetelor. Pitagora susținea că Pământul se afla în centrul universului, iar Soarele, Luna, planetele și stelele se învârteau în jurul lui, fiecare corp ceresc fiind țintuit în interiorul unei sfere (Figura 8). Rapoartele dintre dimensiunile sferelor erau echilibrate, iar când sferele se roteau, se auzeau acorduri muzicale. Planetele dinspre exterior, Jupiter și Saturn, se mișcau cel mai repede și produceau sunetele cele mai ascuțite. Planetele din interior
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
and Play (1982) inaugurează seria în care jocul este un concept-cheie al sistemului de repere considerat de S. relevant pentru devenirea discursului intelectual european (științific, filosofic, artistic). Îi urmează două cărți plasate programatic sub semnul lui Dionysos - a cărui efigie țintuiește simbolic dimensiuni esențiale ale reflexiei și creativității: Dionysus Reborn. Play and the Aesthetic Dimension in Modern Philosophical and Scientific Discourse (1989), God of Many Names. Play, Poetry, and Power in Hellenic Thought from Homer to Aristotle (1991). Chiar din titluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
Din cele 52 de scene ale Independenței României, nu mai puțin de 12, însumând cam o treime din cele două ore de proiecție, îl au ca personaj central pe Carol I, decretând mobilizarea, spunând „Asta-i muzica care-mi place”, țintuind, sfințind, distribuind drapele, vizitând răniții, îmbărbătând soldații după o luptă grea, supraveghind totul de pe deal. Numele nici unui general sau colonel dintre cei menționați pe generic - Manu, Cerchez, Cernat, Davila, Anghelescu - nu apare în intertitluri, acolo nu are loc decât Carol
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
extras dintr-o scrisoare datată de poet însuși „Duminica Floriilor” cu anul, 1882, întregit iarăși de Veronica Micle, dar de data aceasta cu cerneală violetă. Este o scrisoare veselă, plină de lumină, din care se extrage un pasaj ce-l țintuiește, iarăși, pe poet alături de ziarul său: „Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni. Dar mai mult de trei zile n-aș avea, pentru că eu nu am vacanțe, ci trebuie să trag ca catârii, greu la vale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și a vieții ar trebui să fie una naturală, izvorîtă din bunul-simț al conduitei morale, și nu una artificială, bazată pe coerciția legilor: „Moravurile fără legi pot fi totul, legea fără moravuri - aproape nimic” (M. Eminescu). * „Plăcerile sînt cuiele care țintuiesc sufletul de trup.” (Plutarh) Cu siguranță, nu este vorba de orice plăceri, ci de cele senzuale, primare, care devin necontrolabile: „Fie omul cît de bun, vinul Îl face nebun”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi‐vor liberali, conservatori ‐ junimiști, 212 conservatori‐democrați, voi cerca, și cred că vom reuși, să țintuim la stâlpul infamiei, pe acei care, fără considerente de culoare politică, vor încerca să se ridice pe s pinarea altora, după cum și pe mine mă dor astăzi șalele...” Aflăm însă, că suferindul de dureri de șale nu era deloc independent
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mulțumește. Ducînd țigara la buze, locotenentul întreabă: "Ce vîrstă ai?" Soldatul: "21 de ani." Locotenentul, apropiind focul brichetei de țigara soldatului: "Ce meserie ai? Țăran, d-le locotenent." Locotenentul dă din cap. Soldatul trage din țigară, ridică ochii și-l țintuiește pe superior care-și întoarce privirea. Gînditor, ofițerul privește încă o dată în jur, apoi spre soldat, cu un surîs vag. "Ei, ce spui?" îl întreabă pe tînărul țăran. Soldatul își privește în continuare fix superiorul: "Despre ce, d-le locotenent
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]