4,216 matches
-
acum... Ce se întâmplă cu ea? Nu am bruscat-o, nu am mușcat-o, nu i-am vorbit... Oare nu i-a plăcut? I-am produs repulsie așa, deodată?". - De ce ați făcut asta, doctore? a venit întrebarea ei intr-un țipăt sugrumat de amestecul emoției cu indignarea, plăcerea și rușinea. Mâinile-i tremurau vizibil în timp ce-și aranja halatul. Doar ochii exprimau încă dorință, amestecată cu teamă. - Nu am vrut... nu știu cum s-a întâmplat... Cum să-ți explic? Nici eu
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o melodie - fluieratul mierlei de astă vară... Un câine latră - Să fie frunza pentru pământ povară sau dar... toamnă-n oglindă - dezgolite pădurile precum o femeie tăcerea pădurii - să întrerup galopul gândului slobod un țipăt fluierat de copil - sărind în două picioare căluțul de lemn râzând ca un copil mă împotrivesc toamnei - avionul... o umbră, două umbre , înconjurat de umbre - viața ca un dar în iarba udă un licurici tremurând - viața însăși... moartea, un șoarece
POEME IN STROPI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356006_a_357335]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNTRE ZIDURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli Unde ești mamă și tată Ochii plâng pe-o uniformă Dintr-o
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356041_a_357370]
-
suntem noi și voi Cine pe cine desparte Că visez numai strigoi Care scriu și citesc carte? Nu mai plângeți tată, mamă Nopți de veghe fără rost Chiar când lumea se destramă, Gardienii sunt la post Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori! Referință Bibliografică: Între ziduri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356041_a_357370]
-
tainele ce-i dor De ieri pe azi, de azi pe mâine, Cu amintiri din viitor... Lumină din Lumină - Rază A purpurei de-a pururi vii, Cămașă de nou Soare ce crează Din veci în veci noi veșnicii... Precum un țipăt din cretacic În revelația-mi din somn Simțeam că-n n carnea-mi vie, tragic, Se-afirmă larvele-mi de Om. Atunci am dezlegat Cuvântul De dinainte de Cuvânt: Pământuri de pământ Pământul A fost... Un cod în cosmic vânt... Iubito
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
de control. Copilotul striga cât îl țineau puterile: „Trebuie să facem ceva! Aveam aici atâtea suflete! Gândește-te la Ilona! Și ea este aici! Adela n-ar rezista fără voi!” Apoi se amestecă într-un nor de praf. În rest, țipete, sânge și moarte. Deschisese ochii, după câteva luni de comă, într-un pat de spital din Germania. Era toamnă. Ziua aceea de iulie își cărase trena printre vulturi, spre ceață. Lângă el era o femeie îmbrăcată în alb. Încercă s-
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
se considere stăpân peste celălalt! Să ridicăm un zid de înțelegere exactă la ce se ascunde în violența domestică. De protecțe pentru victime, flori nefericite, cărora li s-au smuls petalele de dragoste, care au rănile cusute cu sânge și țipete înăbușite. În draga mea Spanie bărbații se plâng. Aproape totdeauna legea dă dreptate numai femeilor! De ce se uită că unii îți doresc cu adevărat să fie tați? O mamă bătută de fiu regretă că l-a născut. Se întreabă dacă
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
încă nu a pătruns peste tot. Poeta invocă iubirea, sentiment ales astăzi supus minimalizării, poate chiar scăderilor orbitoare: Iubirea a căzut pe nevăzute/ în adâncul unei prăpăstii de nori/ tocmai acolo.../ unde ochii pescărușilor plutesc obosiți/ pe fundalul furtunii,/ iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului. (NIMENI NU VEDE). Starea de abandonare a firescului este asimilată normalității în universul nostru desacralizat. Viorela Codreanu Tiron își asumă nobila misiune de a revalorifica valori uitate: Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,/ rămase nespuse,/ pe
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
Când mă scol, n-am grijă că mi-a fugit curva nebumbăcită și fără opreliști îmi vărs pă nevastă, tot oful flămânzelii de muiere, din stână !... În hârjoană cu bucățica mea de-acasă mi-e haznă, mai ceva decât în țipăt de curvuștină sulemenită, pe care o spării cu moaca mea nedreasă... - Și-apăi, domnule dragă, fâța aia pomădată, pațachina cu simbrie, nu-i pă măsura mea și-o fac dă-și spune și laptele pe care l-a supt de la măsa
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
și ridicase bărbia spre Emil, dar el, simțind frigul, pe neașteptate, a îmbrăcat grăbit paltonul, întorcându-i spatele pentru a-și ridica și încheia pantalonii și cureaua. Parcă uitase de femeia ce-i oferise trupul său. S-a speriat de țipătul scurt și ascuțit scăpat de ea. Olga se aplecase să-și ridice haina de piele. Privea neîncrezătoare pământul înghețat, dar curat. Din stratul de zăpada pe care haina a fost întinsă, nu mai era nici urmă! Cu toate că temperatura era de
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
A UNEI ARIPI DECĂZUTE) Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului când te superi pe îngeri pleci poate ai găsit limita unei fantasme ce nu poate traversa zidurile din cauza aripilor ruginite cu țipătul credinței în genunchi am de traversat o lume tocită-n coate și păduri de pământ să îmi răsufle-n ceafă la primul răsărit negru vântul aprinde patimile rugului ce-și mai pălpâie amintirea într-o pleoapă închisă și pământul a
ÎNGEREŞTI(SAU NEVOIA DE APARTENENŢĂ A UNEI ARIPI DECĂZUTE) de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356826_a_358155]
-
noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului bărbatul care își spală sufletul doar cu palmele iubitei era de fapt un perete nu foarte mare de statură unde își ștergea obrazul tăcerea altei zile seara își încălță inima în părul tău unde niciun țipăt nu-și simte umerii adânci numai diminețile se dezbracă de tot târziul poate dacă ne-am lovi ecoul în simplitate ne vom auzi crescând unul din celălalt mâinile și eram atât de tineri în pământul acesta când ne rătăceam culorile
HONEY de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356832_a_358161]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului cimitirul pustiu - doar vântul fluieră neobosit perdea de fum - de pe miriștea arsă țipete de pui apus de soare - umbra bătrânului cosaș tot mai subțire Referință Bibliografică: haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356845_a_358174]
-
în clipa aceea s-a auzit soneria de la ușă. De emoție, inginerul Marcu i-a pus mîna pe genunchi Adelinei și a strîns-o ușor, ca pentru a-i atrage atenția. Gabriela a fugit să deschidă. Pupături pe hol, un mormăit, țipetele gazdei. Cînd l-a văzut, Adelina s-a emoționat. Daniel! Gabriela l-a așezat pe căpitan lîngă ea, în celălalt capăt al mesei, față în față cu Adelina și cu Marcu. Căpitanul s-a scuzat că întîrziase ... deh, datoria! Păreau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
regizate și special pregătite de cineva anume ca să creeze din nou panică în sala congresului și să poată schimba din nou cursul dezbaterilor. Erau niște imagini din scene erotice, suprapuse peste discursul distinsei doamne și sincronizate cu tot felul de țipete și lovituri, care mai apoi deveneau scâncete și gemete de copii, de femei și de alte “animale-rare”, astfel ca scena să creeze panică, dar și curiozitate și stupoare. Peste toate acestea însă distinsa doamnă din loja oficială reuși să își
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
ăsta se scufundau ei în aburii moi ai alcoolului, ca să mai uite de necazuri și să poată povesti că s-au distrat ca toți dracii și au scos ofuri de inimă acrită, pentru că izbugnea crunt din cînd în cînd acel țipăt bolnav de disperare: Of, viața mea! și se destupau alte sticle de bere și se umpleau alte pahare cu țuică, și din cînd în cînd se pomeneau morții mamei lor de nenorociți ... Da' cum să dai vina pe altul, du
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Freamătă-n cădere, Frunza de arțar, Blestemând cu-asprime Asprul vânt hoinar. Mână-n mână, tăcuți Pășim pe-al frunzelor covor, Hipnotizați De idealul din noi. Căderea frunzei, E țipătul mut, Al trăirilor noastre Dincolo de barierele Timpului și al spațiului. Freamătă frunzele, se scutură, Spălate de lacrimile ploii. Strigătul lor din urmă, Inimile ne străpunge. Ne plimbăm, Amețiți de visul din noi- Căutarea sufletului-pereche. Chemarea inimii A străpuns Întreg Universul
SUFLET-PERECHE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356902_a_358231]
-
Dăian , publicat în Ediția nr. 681 din 11 noiembrie 2012. doar cu palmele iubitei era de fapt un perete nu foarte mare de statură unde își ștergea obrazul tăcerea altei zile seara își încălță inima în părul tău unde niciun țipăt nu-și simte umerii adânci numai diminețile se dezbracă de tot târziul poate dacă ne-am lovi ecoul în simplitate ne vom auzi crescând unul din celălalt mâinile și eram atât de tineri în pământul acesta când ne rătăceam culorile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
își număra zidurile în pumnii îngenunchiați de frig ... Citește mai mult bărbatul care își spală sufletuldoar cu palmele iubiteiera de fapt un perete nu foarte mare de staturăunde își ștergea obrazultăcerea altei zileseara își încălță inima în părul tăuunde niciun țipăt nu-și simte umerii adâncinumai diminețile se dezbracăde tot târziulpoate dacă ne-am lovi ecoul în simplitatene vom auzi crescând unul din celălaltmâinileși eram atât de tineri în pământul acestacând ne rătăceam culorile în mijlocul lumiiiar lumea își număra zidurileîn pumnii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând cioburi în drum sfârșit de soartă sunt albia în ocean de frică ce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde ... Citește mai mult hai să ne amăgim pașii cu șoaptepoezia are numele tău o simtblestem curge din mânacare mângâie și țâșnește cuvinteleca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnaluluiurna viitorului are rădăcini conturateîn câmpia ce ți-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
unghiicu verdele ei îmi nălucești privireanu atârna zădărnicia în urcatul treptelorpovara ta naște risipire de glasmă vrei crucificat în mijlocul apeisculptând cioburi în drum sfârșit de soartăsunt albia în ocean de fricăce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde... XXVI. AM EXISTAT ÎN TINE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011. nu mai știu a trăi dincolo de liniștea palmei tale gând în genunchi construiesc temnițe orelor goale de noi îngreunat cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru ... Citește mai mult nu mai știu a trăi dincolo de liniștea palmei tale gândîn genunchi construiesc temnițe orelor goale de noiîngreunat cu așteptarea îngerilor ce te mai pot salvaplouă fără încetare în marginea mea de foaieca o eliberare cuvintele desenează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de oriși tot nu am înțeles de ce-ți respir încăcoapsa unde mi-ai zdrobit sărutulsingura amintire respirată în doilasă piatra să-și urle nebunia munteluluinechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătatesuntem prea rotunzi în glassă mai trăim îngustimea țipătului nostru... XXVII. GREUTATEA VERBULUI A FI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. cât mi-aș dori să aud rodul lumii spărgându-se țăndări de acolo de unde vin ard lumânări ispita spinilor în inima deșert
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
singurătatea apelor simte transfigurarea limpedelui în colțuitul geamăt neclar al înțelesului de om nu cunoaște liniștea glasului și luminile prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul ... Citește mai mult singurătatea apelor simte transfigurarea limpedeluiîn colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
unghie de speța în care ei fuseseră chemați. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre mașină. Cu chiu cu vai Andreia este urcată în ambulanță. Terezia asista neputincioasă, dar revoltată, la această scenă. Auzi țipetele nevricoase ale asistentei: − Dacă nu dai mâna la mine, stăm aici până mâine dimineață! Sigur atunci asistenta ar fi vrut să-i ia tensiunea fetei, dar, în general, copiii simt când nu sunt iubiți și refuză cu îndârjire orice gest
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]