3,981 matches
-
postul de paznic de vânătoare la această pădure mică și veche din apropierea statului Burlești, În plină câmpie, „rămășiță din uriașul codru al Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa Întâi. De obicei aducea cu el o sticlă de țuică de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început, apoi refuza cu Încăpățânare. Alteori aducea Într-adevăr câte un iepure sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deplasam mai mult noaptea și făceam cam 25-30 kilometri Într-o etapă. am mai dormit la un croitor, la o școală și la un țăran invalid. ni se dădea pentru drum mai mult hrană rece și câte o litră de țuică. mergând pe un drum am văzut tot felul de mașini distruse, tancuri, tunuri, cutii de muniții tuburi de cartușe și proiectile trase de tunuri și morminte proaspete, unele cu nume românești pe cruce. am trecut vreo două poduri bine construite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de necaz bea, iar de bucurie nu se dă în lături din fața balercii cu țuică. Ca drept urmare, hai să cinstim începutul de drum, care cine știe unde duce? Sau, cum spune poetul: „De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e pace, de-i război
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea loc de țuică), un vin nemaipomenit de bun, niște prăjituri grozave și un lichior care ar fi putut să rivalizeze cu cele mai rafinate produse similare fabricate de către cele mai renumite firme străine. Călătorul, foarte mirat că se găsesc astfel de delicatese în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Erina nu Întrebă nimic. Ieși În fugă, smulse săculețul care era prins de șaua calului Jovankăi și scoase pumnalul pe care Îl avea la centură. I le Întinse sârboaicei, care Începuse să spele rănile cu apa caldă adusă de gazde. - Țuică... șopti Jovanka. Aduceți țuică tare. Și faceți un ceai din ierburile astea. Cât mai repede. Trecuseră poate ani. Totul era altfel. Lumina. Aerul. Era, poate, Dincolo. Visa, poate. Flăcări urcau pe pereții camerei. Era cald. Îl durea tot trupul. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ieși În fugă, smulse săculețul care era prins de șaua calului Jovankăi și scoase pumnalul pe care Îl avea la centură. I le Întinse sârboaicei, care Începuse să spele rănile cu apa caldă adusă de gazde. - Țuică... șopti Jovanka. Aduceți țuică tare. Și faceți un ceai din ierburile astea. Cât mai repede. Trecuseră poate ani. Totul era altfel. Lumina. Aerul. Era, poate, Dincolo. Visa, poate. Flăcări urcau pe pereții camerei. Era cald. Îl durea tot trupul. Deschise ochii. Nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Năfliu. "Costică, zic, am auzit că îți dă Pantazi și ție pîine." "Era să zic eu ceva, zice Costică, l-am chemat la mine pe nenorocitu-ăsta de Pantazi, ca să fie așa cum zici tu, și i-am dat un chil de țuică (mai mult nu i-am dat, că un chil de țuică face mai mult ca zece lei) și-i spun muierii: "Fă, acuma s-a aranjat, o să avem și noi pâine cât o să vrem de la Pantazi, gata, s-a aranjat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pîine." "Era să zic eu ceva, zice Costică, l-am chemat la mine pe nenorocitu-ăsta de Pantazi, ca să fie așa cum zici tu, și i-am dat un chil de țuică (mai mult nu i-am dat, că un chil de țuică face mai mult ca zece lei) și-i spun muierii: "Fă, acuma s-a aranjat, o să avem și noi pâine cât o să vrem de la Pantazi, gata, s-a aranjat"... Și când mă duc să-mi dea, "n-am, bă, îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îmi trimite vorbă să-l aștept seara acasă, că vine cu patru pâini și să pregătesc niște băutură, să mâncăm ceva. I-am trimis și eu vorbă că îl bag în aia a mă-sii. Va să zică, să-mi bea iar țuica, să-i dau să și mănânce, și să mă pună să-i plătesc și pîinea!" "Bă, zic, pe Trafulică l-am văzut cu un sac plin, i-a dat zece lei. Țuica ta costă mai mult!" " Păi eu ce-ți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a mă-sii. Va să zică, să-mi bea iar țuica, să-i dau să și mănânce, și să mă pună să-i plătesc și pîinea!" "Bă, zic, pe Trafulică l-am văzut cu un sac plin, i-a dat zece lei. Țuica ta costă mai mult!" " Păi eu ce-ți spusei, zice Costică! Ar mai fi vrut încă una. Și să mănânce pâinea la mine!" "Și să te mai pună s-o și plătești!" zic și eu. Bătrânul învățător se opri câteva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l dea la școală. A venit cu ei în căruță și cu un butoi, eu zic că are o sută de chile. Ei, adăugă el, pot eu să fac față? Se duce și dă la unul și la altul și țuică și bani și admitem cazul că și băiatul e bun. Între tine și el nu-l alege pe el?! N-am putut nici să mănânc, nici să beau și nici nu mai auzeam bine ce spunea. Dimineața m-am trezit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui după cui pe gît, Urecheru promise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răzlețe ori mai În margine se traseră către rudele dinăuntru. Fură primiți cum se cuvine, chiar dacă mulți dintre ei Își spărseseră cândva capetele și-și muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că tu și cu ciurda de alde frate-tău mi-ați cules corcodușul din curte. Hai, zi, că nu-ți fac nimic! Nu vrei, nu? Știu eu că tac-tu și mă-ta au și tras beții cu cântări după țuica de corcodușe furate de la mine. Stai jos și să știi că pun Poliția pe voi. De data asta m-am hotărât: nu vă mai iert. Rudarul, când s-a Întors de la câmp, a rămas ca un bou cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică!”. Atacul psihologic era de o subtilitate grosolană, dacă Înțelegeți ce vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa după câțiva leuți. De obicei căpătă sudalme și ciufuleli. Atunci, dacă se Întâmpla să fie acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu cu tata!”. Tatapopii punea copilului o lingură de Înghețată În cornet și bărbatului Îi turna țuică Într-un țoi cu gâtul lung, vechi de dinainte de ultimul război - că de atunci nu se mai folosiseră. De fapt, după naționalizare - dar asta e altă poveste. Omul golea scurt sticluța și, Înveselit de această frumoasă Întâmplare, Își lua de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
folosiseră. De fapt, după naționalizare - dar asta e altă poveste. Omul golea scurt sticluța și, Înveselit de această frumoasă Întâmplare, Își lua de unde le lăsase treburile prin curte ori, dacă Îl apuca așa, un sentiment de melancolie, Își turna niște țuică din damigeana lui, după care se Îmbăta și urmările le știți și voi, că părinții o iau pe arătură chiar dacă Tatapopii nu mai trece pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi stricător. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lemn, lângă o padină dintre dealuri, unde se strânge apa de la ploi și nu crește grâul. Stă acolo cu a doua nevastă, nu are lumină electrică, nici apă de băut. În vechiul lui căruț cu care vindea Înghețată și țuică pune două bidoane și, trăgând un picior bolnav de reume, Își ia apă de la un izvor aflat la dracu-n praznic. Desigur, ați băgat de seamă că astăzi am fost ceva mai trist - mă potopește amărăciunea și nu-mi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au În carnețel cele mai multe ore de muncă patriotică. Profesorii nu vin cu mâna goală; aduce fiecare ce poate: bărbații - vin și țuică, femeile - zarzavaturi, mizilic, pâine și prăjituri. Camionul Îi duce mereu tot Într-un loc: pe malul Dunării, lângă Coliba Pescarilor. Până sunt potrivite mesele și scaunele, pescarii dau o toană-două cu setca și se Întorc cu barca plină: cegă, crap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi de mare, o aruncă Înapoi În apă, că are prea multe oase și prea puțin gust. Se Încing focurile sub ceaune și sub grătarul lui Tatapopii. Pescarii, dacă le dai o vadră de vin și câteva sticle de țuică, se fac și bucătari. Lumea se pune pe băut și pe Înghițit mizilicul. De obicei, copiii Își aduc de acasă demâncarea și-și aștern să mănânce pe jos: ori pe nisip, ori În iarbă - mai departe de profesorime. Anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alături de halvița după care te apuca pântecăraia și mieji de floarea-soarelui amestecați cu zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat. Fata care mi-o dădea pe furiș (căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
surorile nunteau; tatălui altuia i se furaseră caii - și nici măcar nu erau ai lui, ci ai CAP-ului, Încurcătură mare, Îi căutase cu Miliția până și prin oalele și tigăile țiganilor - nimic!; un părinte se opărise când explodase cazanul de țuică și azvârlise În jur borhot fierbinte și aburi Încinși - să fie clar: era vorba de un cazan de stat, nu de unul ilicit; altuia Îi stricaseră niște ciobani venetici fâneața necosită și umbla prin judecătorii: avea nevoie de un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aia Își dormea somnul de după-amiază pricinuit de greaua muncă pe care o desfășura. Oamenii, când le intra În curți și nu se mai dădea dus, știau cum să scape de el: Îi dădeau un pahar de vin ori de țuică și ăla-și vedea de drum. După zece-cinsprezece case era beat clampă și se târa către odaia lui, dormea două-trei ceasuri și pe Înserat pornea iarăși, ca să-și asigure și beția de noapte. Mișu Îi cotrobăia prin tolbă când poștașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zbor, la niște construcții uriașe clădite din baloți de paie, aflate lângă grajdurile CAP-ului, undeva, În fundul imenselor curți. Paznicul era un fel de rudă a lui Palică (poreclit, fără să se știe de ce, Ceaun) și, pentru o jumătate de țuică, se făcea că nu ne vede, nu ne aude și Își căuta de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se făcuse o saltea Înaltă, largă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]